Cer părerea. Spațiu, timp.
Aceasă postare mi-a fost sugerată de dl. Steregoi, TPU-ist de-al nostru.
El avea recent o postare care se termina cam așa.
Deci Dumnezeu a existat dintotdeauna, înaintea timpului.
Nu mai găsesc postarea respectivă, și chiar și așa, dânsul m-a ignorat, așa că nu îmi este accesibilă.
Dar trebuie să îi mulțumesc, căci în ideea de a-l combate, am clarificat și pentru mine și pentru cei ce mă vor citi ceva idei de fundamentele fizicii, pe care de maniera de mai jos, nu le veți găsi nicăieri explicate.
Să ne ocupăm puțin de Dumnezeu.
Opinii despre el sunt multe.
El este trei în unul al trinitarienilor. Unul în unul al unitarienilor. Nada al lui Hemingway din nuvela UN loc curat și bine luminat. Ignorat de budiști. Părăsit periodic, în maniera Sf. Petru, necrezând în învierea lui ca Toma Necredinciosul, și abandonându-l definitiv, de către mine. Și existând dintotdeauna după evanghelia Steregoi, pe TPU.
Pentru că dânsul invocă timpul, să demistificăm acest termen.
Dar să începem cu spațiul.
Așa cum am menționat în altă postare, spațiul este un obiect care le conține pe toate celelalte.
Vom lucra cu niște obiecte simplificate, cu niște bile.
Să definim ce este o distanță în spațiu.
O distanță AB, altă distanță AC.
A------B----------C
Intuitiv și fără alte definiții, distanța AB este mai mică ca distanța AC.
Dar în fizică, avem nevoie să măsurăm, astfel încât să putem compara și stabili cu precizie, cu cât este mai lung AC în raport cu AB.
Pentru asta, decidem să creem o distanță etalon, a cărei lungime să fie egală cu 1.
Ca să materializăm acea distanță, ca să fie constantă, luăm o riglă, baston de lemn (rod în engleză) și îl tăiem la o dimensiune cu care putem opera.
Numim acea lungime metru ( care vine de la grecescul metron, măsurare). Având lungime 1, spunem că se numește 1 metru.
Apoi măsurăm AB.
Constatăm că în lungimea AB Lungimea 1 metru se cuprinde de 5 ori.
Spunem că distanța AB este 5. 5 este o obținut printr-o corelare între AB și 1 metru.
Astfel, vom scrie
(AB, 1 metru) = 5.
Astfel o distanță nu este un obiect, ci entitate binară compusă din 2 elemente. Este cuplarea a două obiecte.
din care al doilea este lungimea unitate, este o relație binară.
Lungimea AB și
Lungimea 1 metru.
Este o relație.
La fel (AC, 1 metru) = 10.
=====
Rețineți o distanță nu este un obiect ci o relație. Această relație caracterizează spațiul.
Astfel putem concepe spațiul ca suma, reuniunea relațiilor de tipul
(AB, 1 metru)
unde AB sunt 2 puncte diferite din spațiu.
Să ne ocupăm în continuare de mișcarea corpurilor în spațiu.
Pentru mișcare păstrăm o definiție intuitivă.
Dacă un corp -a- se găsea întâi în A și apoi în B, spunem că a avut loc o deplasare din A în B. Vom păstra termenul de mișcare căci este important să avem întuiția clară a acestui fenomem.
Să presupunem că avem doar 2 bile, corpuri, care sunt localizate în A. A este un punct, iar corpurile reale au volum. Pentru raționament nu vom ține cont de aceasta și le vom poziționa mental exact în punctul A.
Corpul a pornește din A și se oprește în B.
Corpul b pornește tot din A și se oprește în C.
Noțiunile de repede și încet vor fi tot intuitive.
Constatăm că corpul b ajunge mai repede în C, decât corpul a în b.
Ca să putem înțelege de ce s-a întâmplat aceasta, trebuie să putem compara mișcarea lui a cu mișcarea lui b.
E clar că b se mișcă mai repede decât a, dar cât de repede.
Ca să putem clarifica acest aspect să ne gândim cum am reușit să organizăm spațiul.
Am am creat o lungime etalon egală cu 1 și cu ea am comparat și numerotat orice altă lungime.
Să procedăm la fel, să creem o mișcare la care să îi atașăm valoarea 1, să fie aceea mișcarea unitate.
S-a găsit deja ceva pentru aceasta, iar eu doar am adoptat-o și am numit-o mișcarea unitate.
Cea mai simplă materializare a ei este un ceas cu pendul în care cea mai importantă piesă este limba pendulului.
Capătul ei este marcat de un disc, care are și rolul de greutate.
Când pendulul este pus în mișcare, el oscilează.
Vom numi bătaie o oscilație care pornește din extrema stângă, (punctul x) trece prin mijloc jos (punctul y), ajunge în extrema dreaptă, (punctul z) și revine apoi pe traseul zyx în punctul x, parcurgând astfel traseul
xyzyx.
Ce are această mișcare repetată?
Se face pe același traseu, pe aceeași distanță.
Avem intuiția că are un caracter de uniformitate. O mișcare este la fel ca cealaltă.
Orice deplasare xyzyx pare că se face de aceeași manieră, la fiecare repetiție la fel.
Astfel mișcările pendulului sunt
xyzyx o dată =1
Se continuă
xyzyx a doua oară = 2
Asta ne face să creem ideea de mișcare unitate, o bătaie de pendul.
Din acest moment putem începe să - măsurăm orice mișcare, comparând-o cu această mișcare unitate.
Astfel spunem xyzys= 1 mișcare unitate= 1 bătaie de pendul ( tic tac).
Să măsurăm cu această mișcare unitate cele două mișcări ale corpurilor a și b.
=====
Corpul a de deplasează din A în B.
Când pornește, pornim și pendulul.
Pendulul face 5 deplasări xyzyx.
Astfel are loc relația
( Mișcare pe distanța AB, 5 bătăi de pendul)
Notăm mișcarea cu M, distanța cu D, Mișcarea pendulului cu MP.

(M(D(AB)), MP*5)
Dar știm că D(AB)=5m= 5 metri
(M*5metri, 5*MP)
Astfel corpul a străbate 5 metri în 5 bătăi de pendul
Rezultă că corpul străbate 1 metru la o bătaie de pendul
La fel dacă calculăm de aceeași manieră, corpul b străbate 2 metri la fiecare bătaie de pendul.
Numim( dacă reglăm ceasul cu pendul astfel) o bătaie de
pendul secundă.
Corpul a străbate, se mișcă cu viteza de 1 metru/ secundă
Corpul b străbate, se mișcă cu viteza de 2 metri pe secundă
Astfel timpul se definește astfel
El este o relație binară care definește o mișcare în raport cu mișcarea unitate.

(Miscare corp a, mișcarea unitate).
Această relație compară o o mișcare cu mișcarea unitate.
El este o unitate de măsură pentru mișcare.
Acesta este timpul.
El nu este un obiect.
Secunda, timpul, nu este un obiect.
Dacă îi dai la un cal inteligent peste picioarele din față, dacă este nărăvaș, va da peste tine.
Dar dacă este cooperant, el va face cu cele 4 picioare niște mișcăti înapoi.
Dar timpul, acea relație, nu este un cal la care să îi dai peste picioare să o ia înapoi, ca să ajungă undeva în trecut.
El rezultă din compararea, relația de mai sus.
=====
Să revenim la dl. Steregoi.
Spune dânsul,
... când timpul nu exista, înainte ca timpul să existe...
Aici suntem și noi fizicienii de acord cu steregoii.
Lucrurile au început să se miște la un moment dată, o dată, cândva.
De când ele s-au mișcat a început să existe timp, definit mai sus.
Înainte să existe mișcare, nu putem discuta despre timp, el atunci nu exista.
Cât - timp- a durat această perioadă?
Nu putem preciza, căci atunci nu era nici mișcare, nici pendul să o măsoare.
Ca în versurile lui Eminescu.
Timpul mort și-intinde trupul și devine veșnicie.
Căci nimic nu se întâmplă în intinderea pustie.
Să numim această perioadă din totdeauna, pururea.
Din punct de vedere al lucrurilor, acolo, și atunci, nu existau nici lucruri. Orice lucru se mișcă.
Dar spune Dl. Steregoi, susține că pe atunci, exista o entitate care nu era lucru, și acea entitate se numea Dumnezeu.
O ipoteză.
Hai să mai vedem ce putem spune despre acea entitate.
Deocamdată că exista înainte ca timpul să fi existat.
Eu știu ce făcea acea entitate.
Nimic.
Dacă ar fi făcut ceva, ceva s-ar fi mișcat.
Dacă s-ar fi mișcat ceva, apărea timpul.
Deci a existat o entitate care nu era un lucru, din totdeauna, înainte ca timpul să fi existat, care nu făcea nimic.
Aceasta este definiția Steregoi a lui Dumnezeu.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook