| hypothesis a întrebat:

Cu ce fel de persoane va place sa discutati/sa va imprieteniti? Cu persoane care au aceleasi convingeri ca si dumneavoastra,preferati diversitatea ideilor intr-un grup, persoanele conformiste?

Răspuns Câştigător
| Drolja a răspuns:

Poţi să îţi faci prieteni persoane care au idei şi convingeri total opuse faţă de tine, dar să aibă o singură trăsătură comună cu tine, anume toleranţa(inteligentă).

În fond, nu contează dacă în grupul meu de prieteni am şi atei, creştini, mizantropi şi misogini, atât timp cât fiecare din noi respectăm convingerile celuilalt şi experienţa lui de viaţă.
Şi de cele mai multe ori, acest tip de oameni nu îşi impun opiniile, ba mai mult, sunt gata oricând să şi le schimbe în funcţie de lecţiile de viaţa învăţate.

Pentru că, până la urmă, nu poţi fi sigur de nimic, iar în privinţa unui anumit lucru, viaţa te poate învăţa lecţii diferite şi total contradictorii.

Mai puţin feministele, cu feministele nu mă pot împrieteni, pentru că mi se par de-a dreptul bătute în cap.

9 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

Eu n-am convingerii, sunt ateu lipsit de idei fixe, convingeri, poate pasiuni da, eu nu sunt convins de nimic doar ca am sa mor atat

| drutzix a răspuns:

Prefer persoanele inteligente cu care pot avea o discutie interesanta, nu conteaza credinta iar diversitatea opiniilor este un plus.
Aceste fiind spuse am tot felul de prieteni. Unii mai prosti altii mai inteligenti. Atat timp cat persoana respectiva imi aduce ceva pozitiv atunci nu conteaza inteligenta. (Sa nu crezi ca sunt profitor laughing )
Tu ce fel de prieteni preferi?

| hypothesis explică (pentru drutzix):

Inca nu mi-am format o baza/niste principii sau repere dupa care imi voi alege viitori tovarasi/prieteni. Astept sa vad ce-mi ofera viata. Ceea ce am "agonisit" pana acum sunt doar vechii prieteni din copilarie si actuali cativa colegi de clasa (de liceu) cu care am relatii bune.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Cu cele care-mi fac complimente.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Obișnuiam să caut oameni care să-mi semene, deoarece îmi doream să avem o legătură puternică și îmi plăcea foarte mult să-mi analizez prietenii, punându-i în situații cât mai complicate.În momentul de față nu sunt convinsă de nimic.Am renunțat la absolut toate legăturile anterioare. Încă îmi plac acele persoane, dar aveau prea multă nevoie de mine.M-am simțit copleșită.Mi-am îndreptat atenția spre oameni interesanți.Eu nu am nevoie de ei, iar ei nu au nevoie de mine.Cred că este o legătură superficială, dar oferă libertate. Avem nevoie de experiență și ne dorim să avem o legătură intelectuală.
Am suferit numeroase transformări.Probabil că și tu ai suferit anumite transformări. Evoluția va continua, iar tu trebuie să găsești persoane care să reprezinte ceea ce ești în acest moment.
Probabil că te întrebi acum dacă eu am prieteni adevărați, după ce am afirmat mai sus.Da, îi consider prieteni pe acești oameni de care n-am nevoie.Cum e relația noastră? Uneori nu ne vorbim, uneori nu ne mai putem opri, uneori vrem să renunțăm complet la această legătură, dar este imposibil.Suntem niște persoane complexe.Cred că fiecare a reușit să-și lase amprenta în această relație, iar acum căutăm drumul spre o nouă etapă.Voi elimina persoanele de care chiar nu am nevoie și nimic nu va mai fi superficial.
Uneori întâlnim persoane care ni se par interesante, dar nu putem avea o relație.Nu știu de ce. Poate pentru că ne dorim ceva de la acele persoane, avem această certitudine și această exigență involuntară.Da, prefer diversitatea, pentru moment...
Sper că am fost de ajutor.

| hypothesis explică (pentru anonim_4396):

Pot spune ca impartasim o experienta asemanatoare. Este adevarat,am ramas intr-o stransa legatura cu prietenii pe care ii am inca din copilarie,dar nu pot spune ca mai impartasim aceleasi "nevoi" intelectuale. Ei mi se par la fel/neschimbati,insa eu stiu sigur ca m-am schimbat extrem de mult si in gandire si in atitudine. Fata de ei am o stima si un respect, discutam, conversam, incerc sa port o anumita "masca" (daca o pot numi asa), pentru a pastra relatiile bune.
Sunt la varsta de 18 ani. Conteaza si asta. Sunt intr-o perioada de tranzitie din toate punctele de vedere.
Aceasta schimbare a fost influentata foarte mult de o perioada din trecut (aproximativ 6-7 luni) de cand am trecut la agnosticism/scepticism. Atunci toate reperele mele si toata baza de principii pe care o avusesem pana atunci a cazut si a trebuit sa incep sa recunostruiesc dupa alte puncte de referinta (asa cum mi se par mie bune din tot acest relativism moral). Era evidenta o schimbare,nu puteam ramane fixat in acele obiceiuri religioase, clar.
"Voi elimina persoanele de care chiar nu am nevoie și nimic nu va mai fi superficial." Probabil nu voi ajunge asa departe, nu simt nevoia aceasta ca si tine. Vreau sa mentin si niste "aere" din trecut pentru a putea comemora anumite lucruri, nu vreau sa pierd toate clipele frumoase, chiar daca superficiale/triviale. Pana la urma fac parte din noi si au avut un rol important.

| anonim_4396 a răspuns (pentru hypothesis):

"Voi elimina persoanele de care chiar nu am nevoie și nimic nu va mai fi superficial."
Asta nu înseamnă că renunț la acele persoane.Sunt astfel de oameni cărora le vorbeam zilnic.Era o necesitate reciprocă, dar începe să dispară...
Scepticism...Cred că nimic nu este mai sigur decât nesiguranța.
Faptul că tu te-ai schimbat, iar ei au rămas la fel poate duce la ruperea legăturilor existente.Eu nu-mi pot imagina propria persoană purtând o discuție cu vechii „prieteni".Ei sunt acolo.În orice moment pot reface legătura, dar nu vreau.Nu am nevoie.Cred că nici tu nu ai nevoie de legătura în sine,ci te siguranța că poți redeveni ceea ce ai fost, pe când ei nu pot deveni ceea ce tu ești acum. Dacă ai nevoie să știi că ei vor rămâne mereu acolo, neschimbați, pentru ca schimbarea ta să nu te „șocheze", cred că așa se va întâmpla.Trecutul nu pleacă nicăieri.Vor suferi și ei transformări, pe care nu le vei observa, pentru că tu te-ai „rupt"-parțial-de acea lume.Ei vor fi o „falsă fereastră" către un trecut apropiat, pe care noi nu putem să-l vedem „încheiat", deoarece a dus la transformarea noastră în ceea ce suntem.Noi ne considerăm viața un tot, reprezentarea ei este uniformă(în mintea noastră), când ea este alcătuită din fragmente, din amintiri, din întâmplări ce duc la evoluția aceasta inevitabilă.
Știi povestea aia cu „e doar o etapă"? E o mare prostie. Ești același de acum 6 luni? Eu nu mai sunt aceeași de acum 2 luni. Gândește-te că puteai fi orice fel de persoană, dar ai ales să fii ceea ce ești, curând... experiențele tale vor alege pentru tine și nu te vei mai recunoaște din nou.
Sper că această discuție nu te plictisește și te ajută.În astfel de situații eu aveam nevoie să știu cum gândesc ceilalți, deoarece eram în căutarea unor persoane capabile să dezvolte aceleași „malformații" ale rațiunii, pe care le dezvoltam și eu.Cred că ai înțeles deja că singurul care poate înțelege ești tu, pentru că tu ești singurul (dintre persoanele din cercul tău de prieteni), care conștientizează transformarea.
Eu n-am încetat să caut acele persoane, n-am de ce, iar tu nu ai de ce să te simți legat de cineva.

| hypothesis explică (pentru anonim_4396):

Da,ma ajuta foarte mult acest fel de discutii. Desigur,nu am nevoie de ele tot timpul,dar uneori sunt binevenite. Crede-ma ca aceasta schimbare a fost benefica. In ce sens? Nu pot spune ca sunt mai fericit acum,in stadiul actual de dezvoltare,insa pot spune ca stiu/cunosc mai multe despre lume/viata/relatii in general,ceea ce ma ajuta,imi ofera o siguranta,chiar daca,de multe ori,acel relativism te poate poate ingropa. Inainte nu intram eu in astfel de discutii,nu ma pasionau/interesau,dar totusi eram fericit cu ce ocupatii aveam pe atunci. Pot spune ca a fost o oarecare criza existentiala. Am trecut peste ea si cu timpul (in decursul a cateva luni) s-a format acest nou "eu",destul de diferit de celalalt,dupa cum spuneam. Inca nu m-am afisat intr-un mod evident in public astfel incat sa par radical de schimbat cu aceasta noua persoana care sunt(avand in vedere ca sunt o persoana destul de sociala, poate chiar din acest motiv incerc si chiar nu vreau sa pierd trecutul). Vezi tu, pari o persoana care mediteaza la multe lucruri, poate mai sentimentala si nu la fel de rationala (cum sunt eu de obicei), genul de persoana retrasa cu un temperament care tinde spre cel flegmatic. Aceasta poate fi o scurta caracterizare a persoanei tale privita subiectiv prin prisma celor scrise de tine de cand frecventezi acest site.

| anonim_4396 a răspuns (pentru hypothesis):

În general trebuie să ascundem această latură, care... până la urmă reprezintă ceea ce suntem cu adevărat.Zic „trebuie" pentru că asta facem, nu pentru că este cu adevărat necesar.Hmm,cred c-ar trebui să-ți spun ce cred eu despre tine, așa cum ai făcut și tu.Cred că ai vrea să vezi asta. Păcat că nu am decât un cuvânt(până acum). Cred că ești o persoană interesantă.Aș fi spus rațională, căci așa îmi pari, dar se presupune că suntem cu toții ființe raționale.„Se presupune..."