Cum definim normalitatea? Oare intr-o tara de nebuni, citiva oameni sanatosi nu sint ei nebuni si nebunii nu sint considerati normali? Sa ne cocosam putin ca poate gindim mai drept.
Normalitatea, din pacate, n-o definim noi, o defineste majoritatea...si ce iese aia e normalitate. Partea buna este ca nu e obligatoriu sa tii cont de parerea majoritatii si poti sa-ti creezi singur propria normalitate. Raportarea fiecaruia la majoritate e optionala. Sigur ca in cazul in care nu vrei sa mergi cu normalii si sa ai aceleasi pareri cu ale lor, va trebui sa suporti niste consecinte: sa fii privit ciudat, sa fii exclus dintre ei, sa nu ai acces la functii prea inalte, etc...
Cat despre totala rasturnare a sistemului valoric in aceasta tara, n-are nici un rost sa mai dezbatem, e atat de trist si de alienant ce se intampla incat nu stiu daca o sa mai gasim vreodata drumul spre adevar si valoare. Asta ca natie. Ca individ fiecare are datoria de a rezista presiunii "normalior" si de a pastra propriul drum.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ai vazut desenul animat Oblio? Pe vremea cand eram eu copil a rulat la TVR. Oricum in el este vorba de o lume in care toti aveau capul tuguiat... S-a nascut Oblio si el avea capul rotund... Parintii de jena si ca sa-l fereasca de batjocura celorlalti i-au facut un coif tuguiat... Ideea e ca dupa multe peripetii toti oamenii au avut, datorita lui Oblio, capul rotund si singurul caruia i-a crescut tugui a fost acesta. Bineinteles ca a ramas un erou pentru toata lumea... Dar la inceput nimeni nu l-a apreciat, nici nu l-a inteles si toti l-au privit circumspecti... Nu-mi amintesc detalii - stiu ca mi-a placut filmul, a fost mai mult decat un film de animatie, a fost o lectie de viata, mai ales pentru mine, la varsta aceea.
Normalitatea este privita sub prisma epocii, a marii majoritati a lumii - care reactioneaza, gandeste, mananca si exista intr-un anume fel. Daca esti in minoritate oricum ai lua-o nu cred ca ceilalti vor crede ca esti mai bun - ci obligatoriu mai rau sau in cel mai bun caz - altfel decat ei si va incerca sa te schimbe sau se te elimine din grup.
Gandeste-te ca odata Copernic a fost privit ca vrajitor, neinteles - astazi este privit ca un vizionar... La fel au fost toti cei care au depasit granitele timpului lor.
Epoca nu trebuie privita ca fiind ceva antic - ne putem gandi chiar la perioada comunista - pe care tinerii din ziua de azi nu au trait-o si nu o pot intelege. Nu era de inteles sau normal nici pe atunci sa faci provizii ca sa ai de mancare pe saptamani sau luni de zile - ca furnicile, dar faceai asa pentru ca toata lumea traia asa, nu se revolta nimeni, sau daca o facea - nu apuca sa se mai revolte a doua oara. Mediul, epoca, cultura, parintii, scoala - iti cladesc o idee despre cum e normal sa te porti.
Sa-ti spun totusi o poveste reala pe care am citit-o despre pictorul Dali - se pare ca aflandu-se la New-York (pe la finalul vietii sale) se imbraca extravagant si avea in permanenta un clopotel la palarie - si suna din acesta ca sa atraga atentia asupra lui, pentru ca nu suporta gandul sa treaca neobservat prin multime. Despre el s-a zis ca e genial... chiar daca el vorbea despre sine la persoana a treia si se ridica singur in slavi numindu-se "Divinul Dali". Probabil ca a fost genial, poate ca a fost putin "dus cu pluta", oricum noi nu l-am fi numit normal - pentru ca un om normal nu face asa ceva... 
Normalitatea mai depinde si de unghiul de vedere. De obicei ce faci tu este normal pentru tine - chiar daca pentru altii poate parea ciudat sau mai putin firesc.
Nu stiu daca am putut sa fiu suficient de clara. Sunt curioasa ce zic altii.
Răspunde
Stii faza cand o oaie se arunca in prapastie si celelale oi se duc dupa ea? una daca nu se arunca este considerata "tradatoare" sau "proasta" 
Intr-o tara de nebuni si cativa sanatosi, esti normal daca constientizezi din ce clasa faci parte!
Normalitatea este o stare de manifestare a oamenilor normali. Sa stii ca, cel putin 5% dintre oamenii de pe strada sunt alienati numai ca, nu au un certificat medical in acest sens.
Nu cred insa ca suntem o tara de nebuni, pentru ca, nu este deloc asa. "Nebuniile" unor oameni sunt mult prea "cantate" de mijloacele mass media si atunci s-ar putea trage concluzia ca o majoritate dintre romanii nostri ar fi "dusi cu pluta", dar de fapt fenomenul nu este de loc asa.
Perceptia subiectiva a unor lucruri ne face uneori sa ne intrebam daca noi suntem cumva plecati cu "mintea la plimbare", ori doar cei cativa care au luat-o pe "aratura". Si eu m-am intrebat ca si tine, cum este posibil ca sa punem pe tapet doar faptele deplorabile ale unor indivizi certati cu normalitatea si nu prea vorbim de loc sau foarte putin, de realizarile deosebite ale unor oameni cu care ne mandrim.
Cum este posibil ca doar in strainatate sa fie apreciati unii romanii, iar la noi acasa acest lucru nu este posibil? De ce nu sprijinim oamenii dotati si superdotati pentru a duce faima tarii in lume?
Crezi ca daca "am sta stramb sa judecam drept", atunci am reusi sa-i scoatem din indolenta pe cei care ar avea un cuvant de zis in acest domeniu al normalitatii? Eu cred ca n-ar avea nici un rost, am deveni noi la randul nostru cotati ca cei smintiti si asta ar face si mai rau si n-ar folosi nimanui.
Eu zic ca este bine ca sa tinem cu dintii de normalitatea noastra, sa nu lasam pe nimeni sa ne abata de la drumul drept, sa incercam sa-i monitorizam pe cei ce fac rau, gandindu-se doar la ei si la ideile lor fixe si sa privim cu incredere ziua de maine care va aduce soarele si pe "ulita" noastra.
Ai perfecta dreptate, normalitatea la noi schioapata urat de tot, iar adevarul aproape intotdeauna e undeva la mijloc...
Nebunia este uneori doar o realitate nevazuta.Referitor la normalitate, eu cred ca fiecare om are normalitatea lui si cauta oameni normali in normalitatea sa.
Un om mergand pe strada, vede 2 nebuni in curtea spitalului nr.9 facandu-i semne disperate. Intelegator fiind, se apropie de gardul spitalului si-i intreaba ce doresc... la care nebunii intreaba : " Ba' mai santeti multi inchisi acolo?"...
N-o mai definim, ca ne ingrozim! (Subtila faza cu cocosatul, ca poate gandim mai drept...)
Eu cred ca toti avem gradul nostru de nebunie...doar ca unii il au mai mare si de aceea se observa mai repede nebunia la ei
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
