E oare aparitia vietii in Univers oarecum inevitabila, sau un simplu accident extrem de improbabil? In orice caz, faptul ca ea este posibila in acest Univers este un lucru remarcabil. Faptul ca materia obisnuita se poate organiza in asa fel incat nu doar sa se poata reproduce, dar sa si ajunga sa devina constienta de sine, e ceva aproape incredibil, cel putin pentru noi. Chiar putem spune ca in ciuda conditiei noastre de fiinte atat de mici si nesemnificative, noi suntem o intruchipare a Universului prin care acesta se descopera pe sine, intr-un mod neintentionat, bineinteles. Ce ne spune oare asta despre Univers si despre originea lui? Si oare ce ne spune asta despre noi? Stim oare cu adevarat ce e viata, sau ce suntem noi? Daca ar fi sa ne privim dintr-o perspectiva cosmica, care ar fi conditia si locul nostru in aceasta imensitate?
Tind sa cred ca aparitia vietii in univers este inevitabila. Nu pot crede ca ea este doar un simplu accident extrem de improbabil in orice conditii, asta ar sfida conditiile, dar pot crede ca ea este extrem de improbabila unor anumite conditii si inevitabila altor conditii. Intrebarea este: Este improbabil sa fi existat acele conditii care au favorizat aparitia vietii? Nu cred. Varietate este, dar noi nu "stim" daca este si cata este favorabila aparitiei vietii. Universul e in continua schimbare, conditiile in el se schimba, asfel intr-un anumit timp si intr-un anumit loc se pot crea acele conditii favorabile aparitiei vietii. Este ca pe tabla de sah, desi diversitatea pozitiilor acestui joc este extraordinar de mare, orice pozitie a este posibila, ea depinde doar de evolutia jocului. Faptul ca unele pozitii sunt cu sanse mai mari, nu le putem exclude pe cele cu sanse minime, ele la randul lor vor deveni inevitabile.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Da, se poate spune că suntem o modalitate a Universului de a deveni conştient de sine, o fericită coincidenţă, posibil una dintre multe alte de acest gen.
Când mă gândesc la câte miliarde de ani de evoluţie, câte eventimente improbabile, câte procese uimitoare au trebuit să se întâmple, ca să am posibilitatea să exist, cât de complicată şi uimitoare este fiecare celulă din corpul meu, încep să mă privesc ca pe o minune, dar nu a vreunei zeităţi imaginare, ci a Universului.
Pot să mă mişc, să simt, să gândesc...sunt o materie vie conştientă de ea, ochii Universului... Mi se pare aşa de frumos şi fascinant şi mă iubesc, când mă percep aşa.
Răspunde
Intrebarile sunt bune,nu stiu ce sasi raspund pentru ca nu detin raspunsuri,este incredibil faptul ca universul a aparut,ca gravitia era perfecta,si restul electromagnetismul si energia slaba si puternica, ca soarele s-a format ca viata a evoluat este incredibil,eu ma intreb cum a fost posibil ca dintr-un singur atom sa existe atata energie? de ce e totul asa perfect daca modificai gravitatia cu un pic doar nu era asa cum e,daca viata nu evolua,cum a aparut viata din materie,de ce o singura data,sunt multe intrebari,sublime este o adevarata minune fiecare clipa traita,in organism sunt niste procese extrem de complexe,ochiul,inima,ficatul,stomacul, plamani, rinichi, sangele si da creierul, si cum se poate ca celule sa dea constinta doar noua e cam ciudat in fine
Daca ai fi furnica care ar fi imensitatea? Padurea? Pajistea? Copacul pe care te urci? Palma pe care o explorezi?
E greu de definit aceste lucruri chiar daca in universul cunoscut noua multe lucruri par abstracte dpdv al fizicii cunoscute. Poate sunt alte legi ale universului pe care suntem pe care trebuie sa le descoperim.Asta sta in fiinta noastra de a descoperii si a afla ce e dincolo de noi. Poate am fost ajutati pentru ca in 100 de ani am descoperit puterea atomului/zborul/ADN/si multe altele si asa cum se spune secolul XX a fost si ramane secolul vitezei si tehnologiei.Vom vedea ce ne rezerva viitorul. Oricum cineva are grija de "noi" MAI MULT sau mai putin cu dorinta noastra!
Uite ce cred eu. Cred ca noi suntem ca niste celule ce fac parte dintr-un creier imens. Desigur, nu constientizam asta, fiindca suntem limitati la propriul nostru ego. N-avem prea multe optiuni, nu putem vedea lucrurile din afara, ci doar din unghiul nostru propriu, care este, cum am mai zis limitat, inclusiv de simturi. N-avem cum sa stim prin urmare cum e sa percepi ultrasunetele, cum e sa ai un simt al mirosului supradezvoltat, sau cum e sa fii o albina. Ma rog, am dat doar niste exemple. Cu cat evoluezi, constiinta se dezvolta si incepe sa se extinda si catre celelalte planuri (prin urmare nu mai esti limitat doar la simturi). Oamenii vor spune despre tine atunci, ca esti zeu, vrajitor, demon etc. etc. In realitate insa, individul respectiv e doar la un stadiu superior. Buddha de exemplu, le spunea ucenicilor ca pe drumul lor catre Nirvana, s-ar putea ca la un moment dat sa dezvolte anumite capacitati (adica sa fie capabili de niste lucruri pe care altii nu le pot face si care-ar putea parea magice, sau cum ar spune omul modern, paranormale). El ii sfatuia totusi sa nu se concentreze pe asta, caci nu acela trebuia sa fie scopul lor. Pe masura ce evolueaza, celulele constientizeaza din ce in ce mai mult ce sunt, ca fac parte din ceva mai mare iar asta le transforma. Cunoasterea pe orizontala (a universului exterior) din pacate, nu e suficienta. E accesibila oricui, totusi nu te ajuta sa te dezvolti prea mult din alte puncte de vedere. Sa-ti maresti de exemplu puterea de patrundere sau campul constiintei. Intr-adevar, ai sesizat bine, acest creier de care am vorbit (care include universul vizibil) se autocunoaste prin intermediul celulelor componente. Universul urmeaza din totdeauna acest ciclu al creatiei si al distrugerii. La fel si noi, avem in interiorul nostru creatia si distrugerea.
Lasand asta la o parte, intrebarea cine suntem, i-a macinat pe oameni multa vreme. Si inca nu s-a gasit un raspuns universal valabil. Unii de exemplu iti vor spune ca oamenii nu-s decat niste viermi ce nu fac decat sa se grabeasca spre moarte, ca lupta pentru supravietuire e absurda, la fel de absurda ca incercarea noastra de a da un sens mai profund vietii. Prin urmare trage-ti un glont in cap, ca oricum, traiesti degeaba. Eu ti-am prezentat varianta cu creierul... Altii poate iti vor spune alte lucruri. Exista si varianta sa te mentii neutru, departe de orice dezbatere religioasa sau atee. Alegerile sunt cele care ne definesc.
Da, in momentul in care realizam ce inseamna universul cu adevarat, realizam si ca aparitia vietii este aproape inevitabila. Schimbarea continua asigura aparitia conditiilor propice vietii, mai devreme sau mai tarziu (si nu ma refer neaparat la un biotop clasic, cum ar fi pamantul).
Nu suntem "o intruchipare" a universului, suntem universul. Universul este in aceeasi masura si materie vie. Viata nu este un intrus in univers, este tot propria creatie. Gandeste-te la carbon, de exemplu. Atomii de carbon stau la baza crearii grafitului. Dar si al diamantelor. Si al omului... Nu suntem o minune, omul nu e format din niste compusi presarati de divinitate pe pamant, avem la baza acelasi material din care sunt facute si pietrele. Oamenii au tendinta de a nu se considera ca si parte din univers, religia si teama de necunoscut avand un rol important in aparitia acestei mentalitati. Ne consideram mai degraba o ciudatenie, un eveniment fericit separat de restul universului. Dar nu suntem mici si nesemnificativi, suntem opera de arta a universului. Viata constienta de sine reprezinta cea mai inalta treapta pe care o poate atinge materia in univers. Suntem fascinati de gauri negre si calatoaria in timp dar, in realitate, amandoua sunt infinit mai putin fascinate decat pietre cu constiinta de sine. Suntem nesemnificativi in univers doar prin locul pe care il ocupam momentan. Umanitatea este tanara, daca ar fi sa comparam umanitatea cu o persoana noi ne-am nascut acum cateva minute. Suntem, deocamdata, neputinciosi in univers ca si, la fel ca si un nou nascut, vom avea nevoie de conditii favorabile ca sa supravietuim. Dar, nesemnificativi? Niciodata. Repet, reprezentam ultima treapta pe care o poate atinge materia. Inca ne descoperim, inca descoperim cum functioneaza lucrurile din jurul nostru. Dar, gandeste-te la potential, pentru ca asta ar trebui sa ne defineasca. Gandeste-te cum va arata umanitatea peste 10.000 de ani. Crezi ca atunci vom mai fi neputinciosi? In 50 de ani am invatat sa zburam in afara pamantului, sa locuim sub apa, sa cream o retea care ne leaga pe TOTI si ne tine in continua legatura, am reusit sa cream artificial "particula lui dumnezeu". Tu chiar crezi ca asa arata o civilizatie neputincioasa? Nu mai exista granite, poti avea o iubita in China si un prieten in Alaska cu care sa vorbesti in acelasi timp. Acestea sunt lucruri pe care umanitatea le-a realizat intr-o perioda de timp extrem de scurta. Pamantul are milioane de ani, noi am schimbat planeta in 100 de ani. Toate cunostiintele umanitatii ne sunt la indemana si, o data cu trecerea timpului, va fi din ce in ce mai usor ca oamenii sa-si uneasca eforturile in urmarirea unui scop. Cel mai mare pericol pentru umanitate o reprezinta ea insasi. Suntem aroganti si impulsivi, dar e normal sa fim asa. Orice om are impresia ca este centrul universului si e normal sa simta asta din moment ce reprezinta cea mai evoluata forma a materiei. Oamenii sunt atat de aroganti pentru ca, la nivel subconstient, realizeaza ca reprezinta cea mai evoluata forma a universului cunoscut.
Cat despre originea universului, eu zic sa o iei mai usor. Inca nu stim cum a aparut viata pe pamant si tu vorbesti despre originea universului. Din orice perspectiva viata constienta este importanta doar prin prisma potentialului. Fiintele constiente pot interveni acolo unde evolutia lucreaza prea incet sau unde sunt necesare modificari fine. Gandeste-te la umanitate ca la un instrument de mare prezicie. La un astfel de nivel nu mai conteaza cat de mari sunt lucrurile, ci de ce sunt capabile.
Este o întrebare la care nici ştiinţa, nici măcar religia, n-au reuşit niciodată să răspundă: De ce?
Poţi răspunde şi la când, şi la cum, şi la unde...dar de ce? De ce suntem aici?!
E de un egoism slinos sa presupunem ca "noi suntem o intruchipare a Universului". Suntem nimic! Facem nimic! Locul nostru din perspectiva universala? Nicaieri.Suntem imperceptibili! E ca si cum un elefant s-ar gandi la o bacterie!
Si o bacterie e o intruchipare a Universului, pentru ca se afla in univers, si a aparut in urma evolutiei universului. La asta m-am referit.
Da! Dar ce este bacteria pentru elefant? Nimic! La fel cum suntem si noi in planul universal!
Gandeste-te ca planeta noastra are o vechime undeva la 5 mld. ani.Rasa umana e cu mult mai tanara! Suntem in cea mai nou formata galaxie dintre cele cunoscute.Suntem pur si simplu insignifianti!
Cunosc locul pe care-l ocupam in spatiu, si stiu cat este de mic, dar intrebarea nu se refera neaparat la dimensiuni fizice. Un om e extrem de mic, dar are un creier cu care poate explora universul pana la distante de miliarde de ani-lumina.
Degeaba avem un astfel de creier daca habar nu avem sa-l folosim.Te referi la glanda pineala? Al treilea ochi?
Ne spalam pe dinti cu paste ce contine nitrati.Bem apa cu nitrati! Mancam alimente ce au nitrati.Cat crezi ca mai rezista glanda pana sa se calcifieze? Eu la asta ma refer.Suntem mici si din punct de vedere fizic si metafizic.Pentru ca avem "skill" dar habar nu avem sa-l folosim!
Ma refeream la ratiunea cu care reusim sa exploram universul. N-ai vazut niciodata o poza a unei galaxii aflate la miliarde de ani-lumina distanta? Creierul, desi este un organ atat de mic, e capabil sa inteleaga lucruri care se intampla la miliarde de ani lumina distanta in spatiu si in timp. E capabil sa exploreze Universul. Deocamdata intelegem putin, dar totusi e ceva remarcabil, iar in viitor s-ar putea sa intelegem mult mai multe.
Creierul nostru nu este capabil de asa ceva vere...Imi pare rau sa te dezamagesc.cand te uiti la o poza a unei galaxi indepartate poti doar sa speculezi ce se intampla de fapt acolo.A specula nu inseamna a intelege!
Inteleg nevoia ta de a sublinia faptul ca omul, prin structura sa este un mecanism mai mult sau mai putin perfect.Dar nu este deloc asa!
Poti intelege conceptul de infinit? Acaparezi aceasta informatie? Ba mai mult : De ce am "descoperit" infinitul? Pentru ca nu putem concepe un lucru care nu are inceput sau sfarsit! Tot ce stim despre univers este egal cu zero! Sunt doar speculatii! Noi habar nu avem cum functioneaza planeta pe care traim! Cum si de ce se formeaza fulgerele! Habar nu avem nici macar ce este apa, calitatile si scopul ei real! Nu totul se invarte in jurul omului!
Nu este asa. Simplul fapt ca poti sa vezi si sa-ti pui intrebari despre o galaxie care se afla la miliarde de ani-lumina spune multe despre capacitatea noastra de a explora universul. Daca ar fi sa ne luam dupa ce spui tu, toti astronomii ar trebui sa se lase de treaba si sa mearga acasa, ca oricum nu ar avea nicio sansa sa afle ceva. Tu nu-ti dai seama ca noi nici macar n-am purta conversatia asta daca omul ar fi fost complet incapabil sa afle ceva despre univers? Am fi stiut ce-i aia o galaxie, sau ce-i ala o planeta, sau pana la urma, ce-i ala 'univers'?
Okay...Haide sa o luam altcumva.
Tot ce se intampla si s-a intamplat, este meritul nostru? Cine ne-a creat? dumnezeu? extraterestii? am evoluat din maimuta?
Sunt curios de raspunsul tau.
Am zis eu ca e meritul nostru tot ce s-a intamplat? Nu era vorba despre asa ceva, si nu are cum sa fie meritul nostru pentru ceva ce s-a intamplat inainte de aparitia noastra. Cat despre originea omului, bineinteles ca sunt de acord cu ceea ce ne spune stiinta si evolutionismul.
Ei bine, eu nu sunt de acord cu Darwin.Dar nici cu religia.Mai ales cu religia.Si nu as vrea sa cred ca suntem experimentul unor extraterestrii.
Din start, am atatea variabile, dar inca nu am raspunsul.Ce inseamna asta? Ca sunt retardat? Ignorant? In fine...
Tot ce vreau sa spun si cu asta inchei, este ca suntem prea tineri si prea mici pentru a conta DEOCAMDATA in planul universal.
Multumesc pentru acest antrenament filozofic 
Eu atat iti zic Dumnezeu exista! El a creat Universul si cate or mai fi in gigantica asta chestie! cine nu crede in Dumnezeu e un mare, mare nimic! Am zis!
Nu stiu cum poti vorbi de acel zeu primitiv cand eu vorbesc aici despre universul REAL, nu cel imaginar in care au crezut cei care au inventat aceasta absurditate numita religie.
Ai mare dreptate. religia e doar un fel de alta politica :"crede si nu cerceta".
Bun si atunci pe Dumnezeu cine l-a facut?
Dumnezeu a existat mereu si oameni buni daca sunteti asa destepti ca asa va credeti toti cum dracu sa se formeze lumea din NIMIC? nu are cum sa fie o intamplare! cum sa fie o intamplare din nimic? daca nu exista nimic nu se poate creea viata?, universul nu a existat mereu a fost creeat si nu intamplare din ce particula de ala care nu exista? voi nu stiti cat de mult gresiti mi-e mila de voi dar o mila exagerata serios pe mine Dumnezeu m-a ajutat, I-am cerut semne ca exista si mi le-a aratat nu stiti cat gresitit voi oameni " openend minded "
Pai tocmai asa nici d-zeu n-ar putea exista din nimic, in lipsa unei origini. Si apoi te intreb, de unde stim noi ca Universul a avut un inceput? Teoria big bang-ului se refera mai mult la expansiunea lui, dar nu se stiu suficiente lucruri despre starea pe care o avea Universul in acea perioada. Poate ca Universul nostru a existat dintotdeuna, dar intr-o cu totul alta forma decat acum. Sau poate este un multivers din care face parte si universul nostru, si care a existat dintotdeauna, deci n-a fost nevoie de o creatie. Asa cum putem spune ca d-zeu a existat dintotdeauna, putem spune si despre univers sau multivers ca a existat dintotdeauna. Aceste presupuneri nu ne duc nicaieri. Stiinta se bazeaza pe dovezi, si nu putem sti nimic sigur nici macar cand avem dovezile, d-apoi cand nu avem dovezi deloc? Iar pentru un anumit zeu nu exista dovezi deloc. Tu probabil crezi ca zeul biblic sta la baza crearii Universului, dar nu-ti dai seama ca Universul asta real pe care-l cunoastem noi acum nu apare deloc in biblie. De fapt, fiecare referire la Univers pe care o fac cei care au scris biblia e gresita, de la ce sunt stelele, pana la ordinea in care au aparut obiectele cosmice, si pana la rotatia Pamantului in jurul Soarelui. Ei nu stiau nimic despre universul real. De ce? Daca creatorul atotstiutor al intregului univers le-a dictat lor biblia, atunci de ce apar aceste erori in ea?
Aparitia vietii necesita cele mai "norocoase" inconjurari. Studiaza istoria Pamantului, cum nu ar exista oameni astazi daca gandacii nu ar fi fost rezistenti la medii imposibile. Sunt multe pericole care pot sfarsi viata brusc, dar de asemenea sunt si milioane de miliarde de galaxii, iar sansele ca noi sa fim singura forma de viata din Univers sunt imposibile. Despre forma de viata inteligenta mai putem discuta, dar nu poti zice ca nu mai exista viata in afara Pamantului.
Buna! Mereu pui cele mai interesante intrebari.Nimeni nu cunoaste detaliile care se invart in jurul nasterii universului sau a aparitiei civilizatiei.Cum? Unde? Cand? si mai ales DE CE? -astea sunt intrebarile care macina sufletele intelectualior.Noi oamenii, furnici in comparatie cu spatiul cosmic, avem acea calitate care se regaseste si in univers si anume ARMONIE (cel putin in sufletele noastre). Intr-adevar nu constientizam ce inseamna viata decat atunci cand ne e amenintata.Un lucru e cert : fiecare om incearca sa traiasca la intensitate maxima fiecare clipa a vietii sale. Prin greutati, sufletele noastre ating astrele.Aste e doar umila mea parere.Tu ce crezi?
Cu toate ca noi suntem mici in Universul acesta, Dumnezeu a creat totul, nu Universul ne-a creeat. Sunt prea multe minuni in Univers ca sa nu crezi in Dumnezeu.
Se spune ca Dumnezeu a creea pamantul. Dar ce se intampla cu celelalte planete, le da la oparte? Nu.
Exista 2 raspunsuri.
Religia pe partea ei spune ca Dumnezeu a creeat pamantul in 6 zile si in a 7a s.a odihnit.
Sut dovezi ca el ar fi creeat lumea si ca noi suntem urmasii lui Adam si Eva.
Si chestia pe daca Adam nu musca din mar noi puteam fi nemuritori, dar prin Adam si Eva noi pacatuim.
Si partea oamenilor de stiinta care spune ca Universul s.a creeat dupa explozia Big Bang. ( Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13 miliarde de ani.)
„Teoria Big Bang" este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus a existenței Universului.
Daca este sa ne luam dupa religie, ar fi ca Dumnezeu exista, s-au gasit si dovezi ca el exista, chipul lui Iisus Hristos aparut in momente neprevazute, Icoana Maici Domnului care plange nu sange etc.
Dar ulterior s.a gasit o planeta
despre care se spune că este "sora" Terrei, situată în afara sistemului nostru solar, a fost confirmată, de specialiştii de la NASA, care au precizat cu această ocazie că numărul planetelor potenţial locuibile descoperite până în prezent a ajuns astfel la trei.
Si cat despre noi.
1 : Religia spune ca ne tragem din Adam si Eva.
2 : Oamenii de stiinta spun ca noi am fi evoluat cu mii de ani in urma din maimute.
Nici eu nu stiu ce sa mai cred, dar astea sunt 2 cai prin care s.a creeat Universul.
Acuma fiecare merge pe ce cale vrea.
Linisteste-te ca nu e chiar asa. Stai in fata oglinzii si sa imi zici si mie daca vezi Universul. Degeaba ai creier daca nu ai pile. Stai in camera ta si te visezi mare filosof si te gandesti cate lucruri minunate o sa faci tu pentru omenire. Si nu spun ca nu e asa. O sa mergi la munca maine dimineata, o sa zambesti fals si o sa spui "Buna ziua/ A fost totul in ordine? / Poftiti bonul, va mai asteptam.". Dupa din nou acasa, rapid deschizi Googleul si intrii pe TPU sa povesesti ce "minune" e omul, gandindu-te la "Universul" in care ai sclavit o zi intreaga si la cum ai zambit si ca ai facut ceva "extraordinar". Si din nou stai in pat, cu ochii inchisi, visandu-te pasind pe soare.
Nu stiu de unde vine atitudinea asta a ta. Asa vorbesti de parca ce am scris eu in intrebare e ceva complet nou inventat de mine, si de parca n-ar reflecta deloc adevarul.
Analizand atent filosofia germana, in special cea kantiana ajungem la faptul ca mintea umana este limitata si oricat de mult ar cauta niste raspunsuri nu i se vor descoperi niciodata. Asta este o problema care i-a macinat pe marii filosofi ai lumii. Cea mai plauzibila explicatie pentru toate acestea este divinitatea. Este absolut absurd si lipsit de stiinta sa admitem ca universul sau noi am aparut intamplator sau ca rezultat al unor accidente.
Este absolut absurd si lipsit de stiinta sa tragem o anumita concluzie inainte sa avem dovezi. Doar asta e absurd. Pot sa cred in orice fantasmagonie, daca-mi prezinti dovezile care o sustin.
Aparitia universului din nimic sau dintr-o explozie nu are nicio dovada palpabila
Dovezi palpabile nu sunt, ca doar nu vrei sa le prinzi in mana, dar sunt diverse dovezi stiintifice de alta natura pentru Big Bang. Teoria asta n-a fost inventata ca asa a visat un om de stiinta candva, ci s-a ajuns la ea in urma unor descoperiri. Cat despre existenta vreunei divinitati, nu putem sa spunem acelasi lucru.
Nu exista descoperiri in ceea ce priveste divinitatea? Mai sa fie
Nu, nu exista nicio dovada stiintifica cum ca vreo oarecare "divinitate" ar exista.
In fine....as spune mai multe dar dupa o sa zici ca sunt nebun. Iti pot spune doar ca mare parte din "marii oameni de stiinta" de astazi nu cred nici ei in ce spun.
Si asta stii tu de unde? Ai intrat in mintea lor cumva?
Deci nu prea inteleg care e treaba cu persoanele care au scris comentarii despre Univers ca fiind neaparat creeat de fix Dumnezeul ala din Biblie. Dar nu ajunge nici asta, trebuie sa sara la gatul vre-unui "necredincios" ca doar asa isi pot valida si ei cumva credinta...
Majoriatea lumii e atat de orbita de ce e doar in fata lor incat nu mai constientizeaza faptul ca fac parte din ceva mult mai mare. Credinta ca omul este creatia suprema, "stapan", cum s-ar zice, peste tot Universul este o idee de o aroganta suprema inventata pe vremea cand nu se cunostea nimic din modul cum functioneaza de fapt lumea in care traim. Daca omul ar fi fost intr-adevar cea mai importanta creatie a unei zeitati, atunci n-ar mai fi fost necesar ca aceasta sa creeze altceva decat Pamantul, Soarele si Luna. Dar imensitatea Cosmosului sugereaza altceva.
Dar Dumnezeu ar putea fi nimic altceva decat Universul insusi. Sau interaga matrice de multiversuri in care cel in care traim sa fie doar o "felie" din infinitul numar de posibilitati. Atunci noi am fi partea materiei zeitatii care se autocunoaste si se exprima pe sine...
Nu stim nici 0, 1% despre Univers! Este ceva incredibil, adica iti poti imagina cum s-a format universul? Cat despre Oamenii in perspectiva cosmica si locul lor in aceasta INFINITATE, suntem ca o furnica, teoretic invizibili! dar facem parte din univers deci...chiar este o minune tot ceea ce poate sa faca corpul uman fara sa mai dezvolt, Seara buna iti doresc! Mersi de intrebare
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
