Imaginați-vă că ați fi fost cooptat într-un colectiv care avea ca scop întocmirea dicționarului limbii române; sau al oricărei alte limbi. Mulți termeni ați fi constatat că sunt greu de definit: viață, timp, conștiință, materie, minte – ca să dau doar câteva exemple.
Despre conștiință, de exemplu, s-a spus că ar fi o "secreție" a creierului uman generată prin procese neurochimice și neuroelectrice. La prima vedere definiția pare fără cusur. Știm cu toții că, dacă în urma unui accident, creierul este deteriorat, dispare și conștiința. Dar, ne putem gândi și altfel. Dacă un aparat tv este defect și nu mai dă sunet și imagine, înseamnă că el era acela care genera sunet și imagine? Nu. Putem spune doar că acel aparat era un simplu receptor de sunet și imagine și acum, că s-a deteriorat, nu mai poate îndeplini funcția de receptor. Pornind de la comparația asta, lucrurile se complică și definiția menționată mai sus ar trebui puțin revizuită. Cum? Ce e de fapt conștiința? S-a mai spus că este produsul materiei care a ajuns la un stadiu superior de evoluție prin creierul uman. Nici asta nu este pe deplin satisfăcătoare. Mai întâi pentru că noi nu știm cum se obține "minte din materie" – ca să-l citez pe Christian de Quinsey. Cum poate ceva care nu are masă să apară din ceva care are masă?
Revenind, și presupunând că ați fi în colectivul de care am spus la început, care ar fi propunerea voastră pentru definirea conștiinței? Sau, lăsând la o parte definițiile și dicționarele, cum ați explica voi conștiința?
Dacă se poate, cu cuvintele voastre, fără trimiteri la video-uri de pe YouTube sau la articole de pe net.
„Imaginați-vă că ați fi fost cooptat într-un colectiv care avea ca scop întocmirea dicționarului limbii române; sau al oricărei alte limbi. Mulți termeni ați fi constatat că sunt greu de definit: viață, timp, conștiință, materie, minte – ca să dau doar câteva exemple."
Interesant la limbă e că definești termeni, prin alți termeni, iar dacă te duci la termenii pe care i-ai folosit ca să definești acei termeni și faci asta, eventual, în mod repetat, te vei lovi de termeni pe care i-ai definit deja. E un fel de ciclitate. Definițiile termenilor sunt formate din alte cuvinte pe care probabil le poți înțelege mai bine. Până la urmă, definițiile adevărate se „simt", nu se scriu, ca să mă exprim astfel.
„Despre conștiință, de exemplu, s-a spus că ar fi o "secreție" a creierului uman generată prin procese neurochimice și neuroelectrice. "
Cam asta și este.
„Știm cu toții că, dacă în urma unui accident, creierul este deteriorat, dispare și conștiința."
Discutabil. Depinde cât de deteriorat este și cum înțelegi tu conștiința (la ce nivel). Până la urmă, omul definește conștiința într-un mod care acaparează înțelegerea lui despre lume și despre sine. Nu poate defini altcumva conștiința că nu știe să o facă altcumva. Dacă i se pare că altă vietate sau un creier deteriorat are o înțelegere mai „măruntă" asupra lumii și sinelui, unul ar putea spune că e lipsit de conștiință. Să fie astfel?
„Cum poate ceva care nu are masă să apară din ceva care are masă?"
Are masă tot ce alcătuiește procesul. Așa cum ai un program pe calculator care ia decizii, poți spune că ăla e software (soft - de la moale - adică lipsit de masă într-un fel), dar acel software se bazează pe hardware (adică nivelul fizic). Există numeroase niveluri care stau la baza programului, cel superior fiind programul frumușel de pe monitor. Înțelegem procesul tehnologic pentru că noi l-am creat. Noi putem crea oameni? Sunt mai complecși. Deci, mai avem de aflat. Dar vom înțelege și omul și vom înțelege și nivelurile astea, inclusiv conștiința, mai bine cu trecerea timpului dacă devenim mai obiectivi.
„Revenind, și presupunând că ați fi în colectivul de care am spus la început, care ar fi propunerea voastră pentru definirea conștiinței? Sau, lăsând la o parte definițiile și dicționarele, cum ați explica voi conștiința?"
Eu cred că conștiința e definită îndeajuns de bine. Pe lângă ce am spus eu legat de „omul definește conștiința într-un mod care acaparează înțelegerea lui despre lume și despre sine". Eu i-aș zice mai degrabă conștiență. Cam despre asta vorbim în mod concret. Conștiința e o iluzie de fapt. Și în sprijinul ăsta apare întrebarea: Dacă există niște extratereștrii care ne văd la fel cum noi vedem păsările? Tot ce facem poate fi explicat biologic, iar viața noastră se desfășoară instinctual și tot instinctual și prin dresajul de care ți-am mai spus cândva, încercăm să atribuim semnificații ca să dăm sens pentru ceea ce facem în spiritul informației avute, ca să corelăm dresajul social cu instinctele primare. Cam așa văd eu conștiința asta. O iluzie care ne leagă de societate, de dresajul pe care îl avem de când ne naștem, prin educație, de limbajul însușit chiar. E un mod al creierului de a reacționa la stimuli implementați și imediați. Realitatea noastră pentru acei presupuși extratereștrii e una extrem de banală, animalică, chiar. Suntem prea mici ca să ne recunoaștem cu adevărat aceste insuficiențe, de aceea ne asociem conștiința sau înțelegerea pe care probabil o avem la un nivel nici nu știm cât de limitat. E un fel de religie, aș zice. Nu putem înțelege ceea ce nu putem înțelege, așa cum un orb nu poate să știe cum arată culorile, chiar dacă încearcă. În lumea lui totul e lipsit de culoare și ar considera că o înțelege la fel de bine ca noi dacă nu am fi noi să îi spunem cum stau treburile. Noi fiind în vârful lanțului trofic și neștiind acel extraterestru, credem că le știm pe toate sau că avem o înțelegere legată de noi și de ceea ce ne înconjoară. O iluzie creată tot din instinct.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ma indoiesc ca vom rezolva problema constiintei in seara asta, pe TPU.
Nu am o definitie desteapta, inteleg constiinta la nivel subiectiv prin simpla perceptie a constiintei. Sunt constient ca sunt constient. Asa cum probabil si tu esti.
Daca toata aceasta stare este o simpla iluzie, sau ceva mai mult de atat, din pacate, nu stiu sa raspund.
Stiu insa care este cauza constiinte: procesele neurochimice și neuroelectrice din creier, dupa cum ai mentionat si tu.
De fapt, acea explicatie nici nu se doreste a fi o definitie a constiintei, ci doar a cauzei ce duce la aparitia ei.
Analogia cu televizorul, pe care o faci, este inconsistenta. O falsa analogie.
Creierul uman este mai mult un generator decat un receptor.
Răspunde
Am citit mai demult un articol al unor oameni de stiinta care argumentau astfel: nu stim ce este constienta, dar stim foarte multe despre ce nu este constienta. Eliminand tot ce stim ca nu este constienta, mai ramane ca ea este prezenta unor bucle de feedback in creier.
Sau cum a spus profesorul meu de introducere in psihologie: suntem retele neuronale complexe care dialogheaza cu alte retele neuronale complexe.
Era vorba de conștiință, nu de conștiență.
Răspunde 
"Cum poate ceva care nu are masă să apară din ceva care are masă?"
Te citai. Cum poate? F simplu, ce apare este de fapt rezulatul interactiuni dintre mase, sau dintre mase si energie.
Al care a spus asta, am vazut ca l-ai citat pe unul, e gargaragiu, face si el un banut sa aiba pentru fetite 
Sincer cu fizica e la pamint si unu f slab si tot ar sti ca in urma unor interactiuni se obtine un rezultat, se pare omu tau spune ca n-ar fi trebuit
Daca 2 mase interactioneaza rezulta ceva, iar daca rezulta ceva fara masa, aia n-are cum, asa parca a spus sau ai spus tu.
Pai cum nu are cum? In urma unor interactiuni, din masa, rezulta si energie corect? Energia este masa? Nui masa, atunci de unde ideile aluia?
Ori poate ca ai inteles tu gresit.
Deci dintr-o masa poate rezulta, adica sigur rezulta energie, mintea si constiinta e ceva energetic, deci este rezulattul unor interactiuni cu masa.
Sau poate ca masa este suportul unde se intampla ceva, unde ia nastere acea chestie.
Poate apare si din interactiunea unor surse doar de energie, doar ca alea trebuie sa se desfasoare in ceva, pe ceva, creierul fiin acel ceva.
Daca as fi coptat sa iau parte la asa ceva, mas baga, dar numa la dictionar, tu nu ai spus de care, dar ai facut referire la explicatii, deci la cel explicativ.
Mie sincer nu mi se par acele expicatii ca nu ar fi bune. De regula nu se intra in detalii, tocmai pentru ca este un simplu dictionar explicativ, trebuie bagata o explicatie cit mai simpla.
Doar nu esti in acel domeniu, sa trebuiasca sa stii deatalii. Daca vrei detatlii, atunci mergi si faci faculatati la un dictionar explicativ nu cauti nod in papura .
Cum am spus mas baga la dictionar sa aiba ce trebuie, sa nu vina care cum i se scoale sa modifice din 4 in 4 ani sau la mai stiu eu citi ani, ca asa cred ei ca e bun, sau ca asa se vorbea acu sute de ani.
Dictionarul roman, ala de pe vremea comunistilor, nu stiu exact cand a fost intocmit, dar stiu ca era si pe vremea alora, e cel mai bun, eu asa consider.
Au venit parlamentarii lui peste prajit, care in loc sa se ocupe de adevaratele probleme ale tarii, alea societatii, hai sa modificam dictionaru, scoatem litere, bagam cuvinte ceau fost cindva, cei asta?
Unde ajungem asa? Asculta cum suna cuvintul sunt? Suna ca dracu, sincer iti zic suna f urit, comparativ cu sunt, ala trebuie lasat asa cum era.
Au facut modificari de litere, cand sa le pui, cand sa nu le pui, la inceput de fraza se foloseste rahat, la sf nu se mai foloseste deci au complicat mai rau decat era.
Asa cum era cand am spus, nu avea omu cum sa greseasca, aveam litere pentru orice pronuntie, aveam cel mai complet dictionar dintre toate tarile.
Nu vezi la unia, baga litere in cuvinyte ce nici nu le pronunta, ori baga o litera si are diverse pronuntii fctuie de context, pana si cei nascuti cu acel dictionar is in dificultate uneori
La romani era totul f clar, nu aveai cum sa faci confuzie, totu era simplu si clar.
Acu au mai complicat nitel, doar altii cum sa aiba si noi nu Stiu ca tot pe aici am gasit ceva chestii despre nu stiu ce i DIN a sau chestii de genu, si cautind am aflat ca au complicat, cand I ala e pus la inceut de fraza se scrie cu i din i sau din A si cand e la mijloc sau la sf frazei cu i, niste caricaturi
Lasa frate litera litera, o scrii si o pronunti la fel indiferent unde se afla.
Nu e mai simplu asa? Eu aici as modifica, mai exact as reveni la exact cum era acu 30-40 de ani, mai bun dictionar ca ala nu e altul.
Daca nu ai sti ca o ai, ai fi tentat sa spui ca nu exista. Nu stiu cum sa explic. O vad ca pe felul in care creierul ne "traduce" mediul intern si extern.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
