În „Etica nicomahică" Aristotel încearcă să dea lecţii despre cum se poate obţine binele suprem (poate pe vremea aia încă nu se ştia că acest lucru e imposibil). De la început Aristotel identifică acest bine suprem cu fericirea – fericirea omului, evident. Când nu trăieşte ca o plantă sau ca un animal – spune el – este omul pe deplin fericit, dar exersându-şi facultatea care îi este proprie şi constituie existenţa sa specifică. Raţiunea este acestă facultate proprie omului, iar virtutea constă în capacitatea de a produce acţiuni conforme cu raţiunea. Aşadar, viaţa virtuoasă este condiţia esenţială a fericirii.
Simplu, nu? Dacă aşa ar sta lucrurile, ce ne-ar împiedica să fim cu toţii fericiţi?

Cu cât ești mai inteligent, cum tot precizează colegii mei, cu atât devii mai nefericit și îți dai seama cât de puține așteptări trebuie să ai în privința fericirii.
Însă ce ține de bine se poate obține prin cultivarea virtuților. Iar Etica Nicomahica conține un îndrumar de virtuți la media de aur dintre vicii. Exemplu: lașitate (lipsa virtuții) - > curaj (virtute) - > imprudență (excesul virtuții)

Fiindcă lucrurile nu stau așa.

Lipsa de cultura a unora ne impiedica pe toti sa fim fericiti.Asta daca lasam deoparte bolile, accidentele naturale sau cele create de om.Lipsa de cultura duce la lipsa de virtute, de ratiune, de moralitate.Cand un grup de oameni fara cultura ''ataca'' un grup de oameni virtuosi, acestia din urma au doua optiuni:
1.Sa se apere prin riposta, deci automat sa devina mai putin virtuosi.
2.Sa se izoleze de lume sau sa se sinucida.
Tu chiar nu observi ca noi ne facem viata grea unul altuia de mii de ani?! Sclavie, razboaie, tepe, violenta, hartuire.Toate din lipsa de cultura.Iar sistemul nu doreste sa construiasca oameni mai inteligenti, pentru ca atunci nu ar mai exista diferente mari de avere intre oameni ci toti am fi egali sau aproape egali. Unii reusesc sa se educe singuri dar majoritatea nu.Acei cativa care sunt diferiti fata de restul' vor fi mereu agresati de catre oi.Iar in acest caz incultii prin prisma prostiei si a lipsei de educatie si gandire sunt mai fericiti decat oamenii de cultura.