Indraznesc sa va intreb: Ce este Timpul? Exista Timpul cu adevarat? Daca nu exista, ce poate fi in locul sau? Si totusi, daca exista, unde isi are inceputul? Poate avea Timpul si o finalitate? Care este rostul/utilitatea Timpului?
As aprecia sa argumentati raspunsul vostru, chiar sa legati intre voi argumentele pentru a incerca sa construim impreuna un raspuns complet.
Hmm. Stii ca noi traim intr-un univers tridimensional. Adica avem cele trei axe cunoscute X, Y, Z care reprezinta inaltimea, latimea si lungimea. Ele impreuna definesc volumul. Acum, timpul se presupune ca ar fi a patra dimensiune in univers si este reprezentat printr-o spirala. Destul de dificil de inteles conceptul. Daca volumul este ceva usor de inteles, pur si simplu privind o sfera de sticla iti poti da seama ce inseamna volumul, cu timpul este mai greu. Intre cele trei dimensiuni nu prea iti imaginezi cum s-ar incadra spirala asta. Cum, timpul nu este ceva fizic, palpabil, asta te incurca si mai mult in intelegerea lui. Mai departe, timpul are o curgere pozitiva, deoarece toate fenomenele se desfasoara intr-un singur sens, "inainte". Au un inceput si un sfirsit, deci o singura directie, nu se schimba directia si in sens invers. Prin derularea unui film inapoi, am putea spune ca dam timpul inapoi, dar si asta este un fel de a spune, deoarece in cele din urma si derularea in sens invers a filmului, este o actiune care implica un inceput si un sfirsit al ei, deci in cele din urma timpul s-a deplasat in aceeasi directie. Daca se poate intelege asta, se poate intelege de ce timpul nu poate fi dat inainte sau inapoi. Nu se pot face salturi in timp. Nu ne putem intoarce in epoca preromana de exemplu, cei ce au trait atunci sint deja dusi, praf si pulbere si reconstituirea lor fizica este total imposibila. Si nu ne putem deplasa inainte sarind o etapa, un secol sau un mileniu. Putem spune de cineva care a fost in coma douazeci de ani, ca a sarit peste timp, pentru el acei douazeci de ani au trecut fara sa-i sesizeze si cind s-a trezit, lumea este noua, dar fizic, peste el timpul a trecut la fel. Deci este doar o iluzie a lui, ca ar fi sarit peste timp. Pentru cei din jur, de asemenea timpul a trecut la fel ca si pina atunci. De fapt timpul este o notiune abstracta necesara pentru intelegerea si studierea anumitor fenomene.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Timpul este parte din aceasta lume, este parte din absolut. Noi oamenii nu il putem percepe cu adevarat. Putem doar sa il clasificam si sa il impartim cum stim mai bine. Timpul este in fond eternitate.
Răspunde
"Nimic nu-i mai lung decat timpul, pentru ca el e masura vesniciei; nimic nu-i mai scurt, pentru ca ne lipseste cand avem ceva de faptuit; nimic nu-i mai incet pentru cine gusta placerile; se intinde la nesfirsit in mare, se imparte la nesfirsit in mic; nimeni nu tine seama de dansul si tuturora le pare rau de pierderea lui; nimic nu se face fara dinsul; arunca in uitare tot ce nu e vrednic sa ramina si faptele inalte le face nemuritoare!"(Voltaire-Poveste orientala)
Hmmm... timpul este o dimensiune care ne delimiteaza viata. Noi actionam in timp, iar acesta se modifica in functie de mentalitatea noastra(astfel, se poate dilata sau compresa). De ce se intampla asta? pentru ca noi trebuie sa ajungem sa constientizam greselile noastre si sa ne redresam, in timp. El nu exista decat acum, aici. Dincolo, el isi pierde statutul...intervine eternitatea. Parerea mea.
Termenul de timp este dat de oameni. a existat dinainte de big bang si va exista si dupa ce se va consuma toata viata din univers.este singurul lucru fara inceput si fara sfarsit, fara o cauza anume care sa il produca.noi percepem timpul prin faptul ca vedem ziua si noaptea, vedem cum se degradeaza lucrurile, cum imbatranim.sunt sigura ca daca exista omuletii aceea verzi, ora lor poate sa fie muult mai diferita de a noastra.pentru ca noi am inventat dispozitive de masurare a timpului in functie de necesitatile noastre, de timpul necesar terrei sa efectueze o rotatie completa, de zi si de noapte.salve
Ei na. avem nevoie de timp pentru raspuns, dar cum si asta este relativ, a disparut! 
Timpul este. Pur si simplu.Cred ca are un inceput, ca a aparut de undeva, din ceva. Dar nu putem sti din ce iar asta il face greu de inteles. Exista pentru ca existam, pentru ca ne nastem, traim si murim.Pentru ca timpul trece. Poate ca e doar un proces fizic de imbatranire a fiintei umane dar prefer ca cred ca totusi e ceva mai mult. E un mister ce nu poate fi dezlegat usor, e ceva atat de firesc pentru noi incat cateodata nici nu observam trecerea timpului.
Eu mi-l explic doar religios. ceva fara inceput si fara sfarsit. daca Dumnezeu este izvorul a toate, si Dumnezeu a spus, eu sunt cel ce sunt.inseamna ca timpul a fost si va fi intodeauna.deasemeni. pentru Dumnezeu, 1000 de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut.ma gandesc ca Dumnezeu neavand inceput si sfarsit, nu are trecut si viitor. el este.astea sunt impartiri ale noastre a unui timp finit, sau banuit, fiindca Dumnezeu ne-a pus in cuget pana si gandul vesniciei.care nu stim ce inseamna.nu putem cuprinde cu mintea noastra limitata ceva atat de vesnic.
Nu teoretizez, nu-s f. convingatoare pe taramul asta dar vreau sa povestesc ceva ce pare sa aiba legatura cu intrebarea.
eu, in anul 1 de facultate, la primul examen practic de arta actorului(specific asta pentru ca toate examenele pot fi imbibate de emotii puternice daca asa e firea dar arta actorului pare ca se naste din asta, din emotii, manipularea lor, crearea unora noi, transmiterea catre ceilalti, etc) am avut un timp pret de cateva minute in care n-am fost fizic acolo. Pur si simplu, din cauza emotiei puternice pe care am simtit-o cu tot binele meu, si nu ca pe o povara mi-am iesit cumva din mine, adica eram pe scena, gura mea a spus replicile invatate perfect, corpul meu s-a miscat in spatiul stabilit de regizor, fiinta mea fizica n-a incurcat absolut nimic insa eu n-am mai fost acolo, m-am trezit doar la aplauze si m-am temut teribil sa nu fi facut vreo greseala care sa-i coste pe partenerii mei de teatru o nota mica in examen. Mi-au trebuit cateva minute bune sa ma dezmeticesc, sa realizez ca n-a fost rau deloc(aveam profesori la 10 m in fata care ma observau cu exigenta si erau nume grele, personalitati covarsitoare)dar eu m-am dezintegrat pe tot parcursul examenului.
Unde am fost in timpul asta?
Ce vreau sa spun este ca pare a fi o legatura intre timpul pe care-l (pe)trecem si spatiul in care ne trecem.Eu am trait-o pe pielea mea.
Pare a fi o legatura si intre iluzie/realitate si timp.
Daca timpul are o utilitate atunci pot sa spun ca aceasta utilitate are o limita, ca exista ceva mai presus de utilitate cand vine vorba de timp, si pentru a argumenta ma intorc iar la experienta mea involuntara si spun ca examenul acela era f important pentru mine si eu sunt o persoana f constiincioasa, iar profii din fata mea erau tot ce-mi puteam dori in clipele alea(Olga Tudorache, Bibanu-care mi-a fost profesor principal, un fel de diriginte de clasa, Victor Rebengiuc of, si muuuuuti altii)dar peste utilitatea mareata a momentului s-a suprapus altceva si de unde imi doream eu sa fiu ACOLO-ATUNCI si sa fiu f buna ca sa termin cu10 examenul o alta motivatie, ramasa ascunsa mie si pana azi m-a smuls din timpul si din locul acela, desi m-a lasat acolo fara sa-mi deterioreze nici un fir de praf din minele meu.
Cum o veni asta? nu stiu, dar are legatura cumva cu timpul
Timpul este Ion Popescu Gopo, uite si dovada : http://www.youtube.com/watch?v=2XBH3FzjFYU
Wow, asta da intrebare care te pune pe ganduri... eu nu cred in timp. Nu cred pentru ca pana la urma este o creatie a noastra, a oamenilor, un punct de reper... 'maine', 'ieri', 'acum 2000 de ani', 'cand o sa fiu mare' etc. Este doar o eternitate.
Inca de la inceputuri Dumnezeu a hotarat sa creeze ziua si noaptea pentru ca noi sa ne definim in timp. Daca nu am avea timp nu am avea anotimp.si de aici tot asa.
Timpul omului este delimitat ...eu cred ca va veni o zi cand toate vor avea un sfarsit. Timpul este viata, caci suntem si existam de la prima pana la ultima clipa.
Eu cred ca Dumnezeu este cel care a creat totul de pe acest pamant, de la EL a existat primul om, El a facut toate lucrurile cu un scop, cum ar fi si timpul pe care fiecare dintre noi il traim, El poate sa ne si ia tot ce ne a oferit intr o clipire!
Intrebare grea draga edoru cred ca poate fi nemarginirea poate vesnicia sau durerea, poate bucuria sautoate trairile fiecaruia dintre noi -depinde cum il constientizam.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
