La faculta, cred că undeva pe la psihologia dezvoltării, auzisem de un studiu făcut de psihologi în care erau vizați bărbații necăsătoriți și femeile necăsătorite.

Și studiul reieșise cam așa :

"Bărbații necăsătoriți după vârsta de 30 de ani sunt priviți ca niște persoane potente, virile și frumoase."

"Femeile necăsătorite după 30 de ani sunt privite dubios, suspicios și cam cu ochi nu prea buni."

Mi-a rămas acest studiu în memorie și acum găsesc faină dezbaterea lui pe aici.

1. Ce credeți despre acest studiu, cum priviți voi acest studiu și statisticile acestea, credințele acestea?

2. Dacă ar fi să dăm crezare studiului, de ce tot femeile sunt privite sucks și bărbații cu ochi buni?

3. Să începem, noi, femeile care suntem în această postură să mințim, după vârsta de 30 de ani? Adică să spunem mai bine că suntem divorțate sau chiar văduve?

4. Credeți că acest aspect, lăsând la o parte ideea studiului, credeți că ideea de "woman alone" ne va afecta cumva viața socio-profesională? (Deși am impresia că o întrebare de genul am mai adresat-o când mi-am făcut debutul pe TPU).

Bărbații Sigma sunt cei mai mișto, părerea mea. Eu cred ca și cei Beța pot fi uneori Alpha și invers, cred ca mulți bărbați au trăsături din mai multe categorii de genul asta, putini sunt care sa aparțină clar unui tipar.

Nu trebuie cine știe ce studii pentru a ajunge la concluzia asta. Majoritatea consideră așa, dacă stai să asculți discuțiile din jur. Există presiunea socială de a face copii/a fi căsătorit între 25-30 de ani. Toată lumea pune întrebarea asta. Nu cred că mentalitatea e schimbată în România. Cred că acum se pun întrebări pasiv-agresive, se fac observații cu mai multă subtilitate. Dar e aceeași prejudecată.
1. Se spune că familia este celula societății și toți trebuie să contribuie. Societatea patriarhală unde bărbatul gândește, construiește, muncește iar femeia e menită să procreeze și să ofere educație urmașilor, să fie o mamă și soție desăvârșită, cariera fiind pe plan secund. Tiparul de familie tradițională, urmărind peak-ul fertilității care durează de la 15-16 până la maximum 30 de ani. De la 25 de ani, deja e în ușoară scădere. Fertilitatea e atribuită sănătății, frumuseții, reproducerii în condiții optime. Plus că avem niște stadii în viață, în general. Studiile liceale - educația postliceală - absolvirea și serviciul stabil asigurat - relații de networking și prietenie deja formate - cuplul, urmând căsătoria și copiii. Având în vedere aceste date biologice și sociale, putem considera că există așteptarea ca femeia să aibă o familie până în 30 de ani, că așa e "sănătos" și firesc. Cine nu se încadrează, e considerat "întârziat" din punct de vedere mental (imatur) și social (nerealizat, lipsit de succes, care nu a depășit stadiile), e judecat și privit ca o ciudățenie, de cele mai multe ori.
Mai mult, în zilele astea, se așteaptă de la femeie să fie și mamă, și "femeie de succes", orice ar însemna asta, să aibă și studii, să aibă și mulți copii și un job bine plătit. Adică peste "munca" ancenstrală de a fi mamă, trebuie să fie și independentă, ca să nu spunem ca feminismul s-a inventat degeaba ori să ne trezim că bărbatul părăsește cuibul și rămâne singură cu 10 copii (asta e altceva, premiscuitatea și lipsa responsabilității unor bărbați moderni).
2. Simplu. Fertilitatea la femei e limitată. Cu cât naște mai repede, cu atât mai bine, că nu-și pune copilul în pericol. Cumva, în mod tacit credem că femeia e datoare să atragă bărbatul în așa fel încât să rămână în cuib și să procreeze. Bărbații sunt declarați "vânători". E ca și când ai spune; nu e vina lui că nu a reușit nici o fată să îl convingă.
3. Ar fi o mare tâmpenie să facem asta. Nu ești obligată să ți justifici viața. În locul tău aș răspunde scurt: "așa consider că e mai bine, pentru moment".
4. E foarte probabil. Rolurile de bărbat și femeie încep să se disipeze, nu mai au limite clare. Sunt femei care câștigă mai mult decât un bărbat. Sau unele care pot căra mai multe cumpărături decât fratele lor etc. Femeia suferă de un complex, de fapt, când încearcă să se masculinizeze. O femeie masculinizată va crește copii de sex masculin firavi, sensibili, cu mommy issues și chiar va încerca să se impună soțului. Acum te întreb: ce femeie adoră un tip cu mommy issues? Mai ales că în ziua de azi coaches te îndrumă să fii extrem de selectivă, până în punctul în care nu mai găsești nimic care să te mulțumească la un bărbat. Și așa preferi să rămâi singură, te concentrezi pe carieră și placerile proprii. Dar până când?

La Vaslui se intampla toate cele. Nu s-a intimplat nimic nou. Bine, nimic nou si scandalos cit sa ajunga in presa... Pai stai asa cu criminalii, de ce zici tu ca gata, crima trebuie sa aiba loc repede? Incearca sa nu mai folosesti aiurea termenul de obsedati. Astia sunt AGRESORI sexuali. Daca eu sa zicem ca una doua discut despre sex si gasesc conotatii sexuale in orice, de fiecare data cand vad o gagica comentez in gura mare ce i-as face si i-as drege, sunt obsedat. Agresor devin in momentul in care chiar pun mina pe x sau y fara a fi agreata treaba asta de catre obiectul adoratiei.

Păi criminalii ucid strict însetați de sânge și de a ucide. Mai sunt specimenele alea care torturează înainte, dar ăia deja intră la altă categorie, părerea mea de sadici care îi excită tortura. De fapt ăia nici nu prea sunt criminali sau crima ajunge ca cireașa de pe tort, ori chiar în momente de criză supremă. Am văzut niște documentare și am mai văzut prin filme oameni sadici care doar torturau sau răpeau, dar pur și simplu nici nu le făceau plăcere să ucidă, dar apoi într-un moment de nebunie și frenezie supremă i-o retezat viața vreunei victime și mulți așa și-au descoperit apoi și latura asta. Da nu știu poate ai dreptate totuși poate nici crima nu e ușoară și rapidă dar măcar acolo știi că mori și nu mai rămâi cu traume.
Dar la violatori, e mai sucks. Mai ales când tu și ești la polul opus și nu prea simți atracție pentru treaba asta cu s. Adică să ți se întâmple ceva de genul, mi se pare că viața chiar ți-a tras-o rău. Deci e mai ok în concepția mea crima. Nu știu așa gândește creierul meu, nu știu de ce, dar așa gândește.
Dar nu știam că obsedat s. nu e același lucru cu agresor. Adică nu e ideea că oricum ca să devii agresor trebuie mai înainte să fii obsedat?
Dar mă rog, deși sunt pasionată de domeniul criminalisticii și a aceste sfere a psihologiei, clar de ăștia nu aș vrea să știu multe. Mi se par cei mai creepy oameni de pe fața Pământului, ei și torturatorii, adică nici ăia care simt o plăcere morbidă în timp ce eu îmi dau duhul sau urlu de durere, nope, chiar nu-mi plac. Chiar mi se par cele mai tenebroase creaturi de pe Mapamond. Nu știu însă de unde naiba au apărut? Recunosc că întrebările de genul, cum au luat ființă ele, aceste creaturi, ce le-a făcut să fie așa, mă macină totuși, și nu doar social și la nivel traumatic ci chiar și ezoteric/spiritual/demonic adică uneori chiar mă întreb, cât e trauma acolo sau mediul lor bad și cât mai e că el a fost ales de demoni sau că el în final și-a ales demonii și mă roade curiozitatea și de ce, adică de ce unii își aleg demonii sau God îi lasă să se ducă cu demonii lor, iar pe alții îi salvează. Ahh, multe întrebări mă macină, uneori.
Dar gata, încetez că cred că te-am speriat deja cu gândurile mele, deși dacă ai zis că nu crezi totuși în ființe supranaturale, ultima parte ar trebui să te amuze teribil. ) Pe toți cred că i-ar amuza, dar eu recunosc că mă frământ uneori cu astfel de gânduri, am o curiozitate imensă pe treaba asta, vreau să aflu adevărul suprem pe treaba asta, dacă tot ceea ce știm despre religie există, dacă demonii există și chiar fură suflete, dacă bazii chiar se lasă ghidați de ei, mai mult decât de Dumnezeu, cât e influența mediului și cât a demonilor, nu știu sunt întrebări grele cu răspunsuri și mai grele.
Dar gata, acum chiar încetez, oricum nu e un subiect tocmai bun de dezbătut oricum la 1 noaptea.

1. Are sens. Barbatii inainteaza in varsta ca vinul, femeile ca laptele. Asta are o logică biologică în spate. Femeile vor un bărbat matur, experimentat și potent financiar daca se poate.

Bărbații vor exact opusul: o femeie cat mai tanara, frumoasa și inocentă.

2.am zis

3. Nu te-ar ajuta. Nu asta e problema ca n-ai avut relatie ci strict varsta.

4. Idk

Lol!
Femeie, tu ești masterpiece.
De unde ai răsărit ladywoman?
Sper totuși că nu ești reîncarnarea Rosei. Cu Rosa am avut un divorț urât pe TPU. Deși eu nu i-am făcut nimic. Sper.

P.S. totuși eu cred că sunt fană bărbăței cu mommy issues. Sau mă rog, nu prea mă atrag ei, dar nu pot rămâne indiferentă și pic în plasa celor care suferă, bărbăței mă refer.
Adică nu știu cum să explic, dar cred că așa cum ei au fantezii erotice care mai de care, singura mea fantezie erotică ar fi cea în care salvez bărbați sau nu știu, el suferind devine optimist și bun datorită mie. Eu și sindromul salvatorului meu. )

Deși cred că am și eu o oarecare fantezie mai morbidă legată de suferința lui, adică mă încântă cumva să văd bărbați îndoliați, suferinzi și tâmpenii de genul, dar e și mai țicnită fantezia mea, că nu se duce spre tenebroasă, sadică ci e așa un amalgam de teroare, adică să vezi, să fii martoră la durerea lui, dar cumva să îl vezi și cum înflorește și el ăla care era macho și "vânător" pică el în plasa căprioarei care vine să-l vindece, să-i panseze rănile și să-l protejeze ea. Nu am știut niciodată să explic treaba asta. Dar zace mereu în mine, e de altfel singura treabă care mă mișcă la toată treaba cu bărbații. Chiar dacă nu neg că după unul făcut el așa pachețele de mușchi poate mai întorc și eu capul pe drum, cu toate acestea nu mă atrage cu absolut nimic și și chiar dacă din nșpe mii de motive ar alerga unul după mine, nu m-ar mișca cu nimic, nici chiar dacă să zicem că eu am probleme cu fizicul și faptul că unul dăla m-ar băga în seamă, tot nu m-ar măguli prea tare, tot nu ar mișca ceva în mine, dar unul picat, care urlă că el suferă, arrr, cred că l-aș viola eu până la urmă, cât de rezervată și la locul meu sunt și nici nu prea sunt fană s. dar unul îndoliat mă atrage mereu. Poate pentru că mi-ar arăta mie că e mai uman sau habar nu am. Dar încă mă întreb de ce am așa o gândire și de ce naiba nu mă mișcă și pe mine un bărbat normal ca pe jumătate de Planetă.

Nu, ne va ajuta in viata profesionala si nu prea in viata sociala. Anatomia femeii este diferita de cea a barbatului. Pe la 45-50 intra la menopauza si atunci sunt tot felul de schimbari in organismul ei, inclusiv faptul ca nu mai poate avea copii. Femeia trebuie sa isi "aseze" viata pana in 30-35 de ani. Si cu cat o persoana bifeaza mai multe aspecte ale vietii ei, cu atat este mai realizata.

Merci de compliment. Nuu, nu sunt Rosa. Mă bucur că există și astfel de subiecte mai profunde pe TPU, chiar aveam nevoie.
"dar nu pot rămâne indiferentă și pic în plasa celor care suferă, bărbăței mă refer." - fraza asta spune multe. Nu poți rămâne indiferentă pentru că ești mult prea empatică. Eu am o vorbă - nu oferi empatia ta oricui, că nu toată lumea o merită. Vorbind concret, nu poți schimba nici o persoană, niciodată. Este un mit. Persoana trebuie să DOREASCĂ să se schimbe pe cont propriu. Tu poți doar să fii acolo și să îl susții. De cele mai multe ori, un bărbat cu multe frustrări, probleme, suferințe, stă să se plângă la primele întâlniri. Mie asta mi se pare toxic. Adică te aștepți ca iubita să fie psiholog? Da, ok, îmi povestești viața ta, dar el ar trebui să fie mai empatic astfel încât să nu-mi pună pe umeri greutatea suferinței lui. Cel puțin, nu din prima. Arată slăbiciune, disperare, nu face față pe cont propriu. Ori tu vrei, teoretic, un bărbat puternic, rațional, care se poate repara. (și nu doar b trebuie să facă asta, ci și f)
Da, cred că inconștient te atrag suferinzii pentru că aparent sunt mai umani, mai deschiși, îți dau impresia că dacă le promiți salvarea, îți vor fi fideli și te vor considera o zeiță. Te gândești că sunt slabe șansele să plece ori să te înșele ori vor avea un atașament mai puternic față de tine. Altfel spus, ți-ar plăcea să fie dependent de tine. De ce asta? Pentru că tu ai fi dependentă de el, de fapt. Vrei să ai siguranțe. Așadar, ești nesigură pe tine, nu ai încredere în forțele proprii de a păstra o legătură cu un bărbat aparent "normal". Trebuie lucrată stima de sine în acest caz, să identifici cele mai ciudate frici ale tale ce-ți bântuie mintea. Mai e o posibilitate: să fi fost copilul matur din familie care ajută pe toată lumea, forțată să te maturizezi devreme. Și acum aplici același pattern.
Să-ți spun ceva. Vorba aia "câinele pe care îl hrănești te va mușca" e foarte reală. Am pățit-o. Oamenii nu apreciază ajutorul, de cele mai multe ori. Mai ales în dinamica femeie-bărbat. Bărbatul se va simți handicapat odată ce îl ajuți, oricât de suferind sau incel e el, nu va dori să-i rupi ultima speranță la masculinitate. Și va deveni defensiv, se va simți inferior. Ei caută femei mai "slabe" decât ei, pe care să le "domine", orice ar însemna asta. De aia o femeie puternică, deșteaptă, rațională va fi evitată. Pentru ca exudă mai multă putere decât ei, e mai puțin emoțională și feminină. Bărbații vor pisicuțe, fie vorba între noi.
Așa că nu-ți consuma bateria emoțională cu ușurință pentru nimeni, că e toxic, nu ești psihologul lor, trebuie să fii femeia lor. Altfel, faptele bune se vor întoarce împotriva ta. Fiecare în viața asta are un drum pe care trebuie să și-l paveze cu propriile forțe. O încurajare e frumoasă, dar mai mult, nu are sens.

Și încă ceva! Eu simt că oamenii care au avut multe probleme în viață și caută rezolvare ori le-au rezolvat deja, sunt extrem de sexy. Pentru că ei au stat față în față cu Moartea. (Schimbarea) Și au devenit păsări phoenix. Au ieșit din zona de confort. Sunt în căutare continuă, citesc, se interesează, încep să înțeleagă natura umană. Cei care au avut cam tot încă din copilărie, omul popular, sociabil, extrovertit, corp fain etc. sunt mai superficiali, nu stau să se gândească la problemele vieții în detaliu. Poți compara o discuție cu cineva fără experiențe majore traumatice și o alta, cu o persoană trecută prin multe. Parcă mai multe am de învățat de la a doua. Ideea e ca omul ăla să fie conștient, să facă terapie, să citească, să dorească SALVAREA. Pe cont propriu. Acela cred că e cu adevărat un zeu care merită sexuleț sălbatic. ))

Nu m-ai speriat. Doar ca in epoca in care traim, demonii si alti gargauni din capetele noastre au denumiri si uneori tratamente date de catre psihiatri...

Nu stiu ce metodologie au folosit cercetatorii sau de cand este studiul asta, dar nu pare actual, cel putin nu in Romania. Daca treci de o anumita varsta si esti fara partener, indiferent daca esti barbat sau femeie, parintii, rudele si prietenii o sa te bata la cap cu intrebari cliseice de gen "Tu de ce esti inca singur?" sau "Ce mai astepti?".Ce vreau sa zic este ca in zilele noastre, esti vazut cu ochi rai daca esti singur indiferent de gen.

E adevarat si ce spui tu, dar sunt destui care sunt si neinsurati si nealpha.

Sunt in aceeasi situatie cu tine.Am intrat pe site-ul asta acum vreo 2 sau 3 ani, tot cu probleme in materie de relatii(sau lipsa de relatii, in fine).De fapt, tot cu Mosotti am vorbit despre chestia asta si mi-a spus si mie aceleasi lucruri.Multa lume de aici se ofenseaza la ce spune el, dar tot ce spune este adevarat si chiar are sens.De fapt, natura asta umana superficiala(atentie, zic de natura, nu de tine, ca tu nu ai ce sa faci decat sa-ti urmezi instinctul)este cea care m-a facut sa-mi pun username-ul asta.

Www :))) deci suntem mai mulți în tabăra lui mister Mosotti :)
#fanii lui mister Mosotti :)

Și da, chiar e smart omul. :)

Ești sigură că nu citești minți?
Deci dacă nu mai am bani o periaodă să merg la psiholog, jur că te caut pe întreg TPU-ul să mă consiliezi.
Deși nu aș știi ce să spun la faza cu "copilul matur din familie" eu am cam fost iresponsabilă, adică mama m-a cam lăsat mereu să fac ce vreau, iar în cercul de cunoscuți mi s-a pus eticheta de imatură, ba chiar și eu susțin că deși am 27 de ani, eu la minte mă simt ca una de 18 ani însă da, neavând frați și tata fiind mai mult absent am cam simțit singurătatea, poate pe direcția asta și mai ales că neavând ajutor/integrare/pile în societate, am învățat să fac totul singură, dar mai mult basic staffs, să zic așa că de exemplu nu știu să utilizez bormașina, nu știu și chestii mai tehnice, nu prea-mi place să gătesc și chestii de genul. Dar zic, cât să supraviețuiesc eu pe cont propriu, mă descurc.
Și ce aș mai aduce un încă un comentariu nu prea mă văd nici power woman adică eu cam sunt fricoasă și pisicuță dar recunosc că ceea ce susții cu "manipularea bărbătească" am simțit-o mereu la femeile din familia și neamul meu iar asta a fost sincer un motiv care m-a cam ținut departe de bărbați, mai ales că eu la origini sunt genul de om care nu-mi pot susține punctele de vedere și tot pe treaba asta am și suferit mult în societate, de am ales mai mereu izolarea și singurătatea, că simțeam că oamenii încearcă să mă manipuleze și nu țin cont și de părerea mea, deci de aici am cam ajuns în extrema cealaltă, "că trebuie să stau departe de bărbați" că oricum la muncă vreau, nu vreau, trebuie să mă duc și nu o să am influență, am zis că ar fi prea dureros ca și acasă când mă retrag să fac doar ce vor alții. Dar da, clar am o empatie huge și probabil din treaba asta îmi doresc acei bărbați suferinzi, însă dacă e să analizăm mai mult, e posibil să ai dreptate cu manipularea, în ce sens, și exact ideile astea le-am auzit și eu la psiho. Eu fiind o persoană care nu am influență/nu pot manipula în societate, probabil tocmai de aceea m-aș hrăni cu un bărbat suferind pe care îl pot manipula eu (dar totuși nu aș vrea să manipulez eu un bărbat, ar fi urât adică eu totuși nu sunt fană manipulări din nicio direcție, însă conform teoriei, cam și eu sunt susceptibilă la treaba asta), deoarece la un moment dat se vehicula ideea asta la psiho, că oamenii care sunt subalterni la un job sau nu-și pot exercita autoritatea, o vor căuta să o exercite acasă, la noi la psiho se dădea exemplul tot cu bărbatul angajat, care are un șef autoritar și el vine acasă și este autoritar cu nevasta și copiii.

Ba chiar la un moment dat se mai dădea ca exemplu chiar și comparația dintre 2 bărbați, unul șef și unul subaltern, și la fel subalternul era posibil chiar să-și bată nevasta sau să aibă un comportament mai agresiv ori bully acasă, pe când șeful, era agresiv la locul de muncă și acasă era super iubitor și chiar dulce cu nevasta și copiii lui. Deci mi-ai reactualizat și informații legate de psiho, ai făcut și terapie cu mine, pe gratis.
Mulțu!

Păi sincer, și în trecut se întâmpla asta, adică dacă e să o luăm așa, deși da, generația comunistă o fost ceva mai patriarhală și pe atunci mai existau solitari, necăsătoriți sau chiar divorțați. Chiar și Biblia spune de unii care nu găseau bărbat/femeie și Dumnezeu le trimitea câte un vis sau un înger care îi convingea să se roage, că dacă se roagă de soț/soață la El, El le-a pavat calea cu succes sau cu un trib puternic.

Deci cumva ceea ce spui tu, nu o văd ceva ce se întâmplă doar acum, însă e cel mai adevărat ce spui, indiferent de gen, toți suntem împinși de la spate de familie să ne facem la rândul nostru familie.

Cât de cercetare, da, nu ai cum să spui acum că ea e lege și bătută în cuie, oricum de fapt cercetările sunt făcute tot pe un eșantion de oameni, de un număr oarecare, care este luat ca generalul, dar sunt încă 75% de Planetă care nu a fost testată și nici chestionată. Plus că deși statistica, nu a fost una din pasiunile mele la psiho, ba chiar am detestat-o, un singur lucru îmi mai amintesc și eu de la ea, că orice test ar avea și erori.
Oricum la psihologia dezvoltării dacă mai rețin eu bine, minte, ni s-a prezentat studiul așa fugitiv, adus ca argument probabil, nu mai rețin, dar cred că în cadrul învățării acestei perioade a tinereții și maturității.

Așa ceva interesant ce mi s-a mai părut a fost când ne-a zis profa că oamenii tind să-și selecteze numărului grupului în funcție de vârstă. Adolescenții vor să aibă un grup foarte mare, în care să trăiască și să socializeze(nu mai țin minte nr exact), pe când cei după 20-25 de ani, aleg ca grupul lor să fie format doar din 5-10 persoane maxim, și o dată cu înaintarea în vârstă, acest nr scade, dar și că adulții doresc un grup restrâns, dar și închegat, gen ideea "prietenilor 2, 3 de familie", pe când tinerii doresc să facă parte din n cercuri și să socializeze foarte mult chiar cu oameni random.
Ceva iar fascinant mi s-a părut când a zis că la 20 de ani ai strângerea cea mai puternică de mână a zis că la acea vârstă, până la acea vârstă există apogeul vigurozității și puterii tale, ca individ și după 20 scade, la fel ca și strângerea mâinii / salutului.
Cam așa chestii random îmi mai amintesc. Dar astea chiar mi s-au părut interesante.

Nu e, un barbat e aratos la figura sau nu, ca unu are alt tipar de figura sau altul altul, e altceva, dar tot aratosi sunt.

Sigur ca pot avea din celelalte calitati diverse, aici ai dreptate, si beta si alfa si restul.
Dar atractia in general apare de la figura.
Mai sunt cazuri cand atractia apare si de la atutidudine, dar aia inseamna ca si fizicul e ceva atractiv, se leaga una de alta, pentru ca de fapt o figura mai atractiva denota ca ai si atitudine.

Sigur, nu zic acum de adonisi din aia de nota 10, zic de din aia pana in alfa de um 7-8, dar nu de 3-4.

Normal ca is si neinsurati si nealfa, ori nu vor, ori sunt praf de tot pe fizic si comportament.