Nu vreau sa va pun sau sa va puneti la indoiala credinta in Dumnezeu. Dar vreau sa vorbim despre religie. Astfel, sociologia considera ca religia a apărut și există încă pentru că ea îndeplinește anumite funcțiuni:
Funcția cognitivă. Religia este o formă de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei cunoașteri științifice. Ca modalitate de cunoaștere, specific religiei este forma preteoretică, mitologică. Ea are o marcată orientare antropomorfică, proiectând caracteristicile existenței umane (prima existență la care cunoașterea umană a avut acces), pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existenței. În această perspectivă, antropologul social englez E. B. Taylor oferă o primă teorie sistematică, fundamentată pe o mare cantitate de date. Taylor consideră ca fiind caracteristic religiei ideea de suflet care a apărut din încercarea omului primitiv de a explica o serie de experiențe ca aceea a viselor, transei și morții.
Funcția acțională. Religia este o formă de extensie a capacităților umane limitate de acțiune. James Fraser argumentează că omul primitiv a încercat să abordeze lumea, în completarea tehnicilor sale curente, prin magie (complex de tehnici prin care omul încearcă să realizeze scopurile sale controlând forțele supranaturale). Religia a apărut când omul a realizat că magia este ineficace. În loc să încerce să controleze forțele supranaturale prin descântece, formule, ritualuri, omul încearcă să înduplece, să solicite ajutorul acestora, subordonându-se lor.
Funcția de reducere a anxietății. Bronislaw Malinowski explică că magia și religia sunt instrumente de reducere a anxietății în situațiile care depășesc posibilitățile efective de control ale omului. Religia reprezintă deci o "sacralizare a crizelor vieții umane". Ea este un răspuns la tragediile vieții umane, la conflictul dintre proiectele umane și realități.
Funcția socială (structurantă). Émile Durkheim, spune că funcția religiei este de a afirma superioritatea morală a societății asupra membrilor ei, menținând astfel solidaritatea acesteia. Dumnezeul clanului nu este altceva decât clanul însuși. În religie, societatea se sacralizează pe ea însăși.
Funcția compensatorie. În societățile stratificate social, Karl Marx și Friedrich Engels identifică o funcție compensatorie a religiei, anume aceea de a fi un protest contra unei lumi alienante, dar un protest neputincios, ea făcând tolerabilă lumea reală în speranța într-o compensație în lumea iluzorie de după moarte; ea are din această cauză și o funcție de stabilitate, menținând organizarea socială care favorizează clasele dominante. În plus, societățile avansate sunt necesarmente complexe din punct de vedere social în contrast cu cele arhaice, în ele acționând procese sociale greu inteligibile sau controlabile, dintre care unele se întorc contra individului. O sursă în plus de anxietate, pentru care religia devine o dată în plus o reacție compensatorie.
Funcția identitară. Studii recente demonstrează valoarea religiei de puternic instrument al constituirii și prezervării identității unor comunități etnice sau chiar a unor comunități constituite exclusiv prin aderența la o credință religioasă. Religia este deci un liant al vieții sociale și un instrument de creștere a coeziunii sociale.
Asadar? In limbaj modern, este sau nu religia un "bullshit"? Argumentati.
Ordonare:
După relevanţă
De ce sa fie un ''bullshit''?, cand ar putea fi o destindere..., spre alte mentalitati si/sau socializari/cunoasteri, s.a.m.d.
Well, oricum adevarul pur/absolut nu-l detine niciunul/a...
Răspunde
Singura religie pentru mine ramine natura salbateca iar singurul Dumnezeu se oglindeste peste tot in propria-i creatie,in existenta. Oamenii n-au alta treaba decit sa se convinga unii pe altii dezvoltind tot felul de,cu teama ca ma repet(a cit-a oara?),teorii idioate atit contra cit si pro uitind sa traiasca sincer macar o clipa.M-am carat, by, by.
Funcțiile astea"din afară"-sunt justificarea practică a religiei. Dacă ar fi așa, religia ar fi ușoară, un fel de pansament pe care îl aplici când te doare undeva.Nu spun că nu este așa pentru unul sau altul-dar religia ca drum personal-este anevoios,dificil și uneori greu de suportat(cine să vrea să pornească pe așa drum fără "lumina lină", mă întreb). Scopul credinței creștine adevărate-este puțin diferit de a atinge o poziție confortabilă pe cruce-fie ea și în genunchi! Să îți poți schimba viața în bine, să devii un om capabil de a iubi-de a ierta din inimă și cu adevărat-numai cineva care nu are nici un chef să încerce singur ar putea pretinde că este ușor-sau la ceva util în lumea asta-la câți spuneau că lumea este prea rea ca să fii bun și așa.
Oh la-să încerce să se privească fără scuze moderne așa-zis"profunde"-în oglinda privirii celor din jur! Nu este aici vorba de a te simți superior nici altora
evident nici ție.Prea Genialul Iisus a avut grija acestui lucru, zicându-ne"să ne iubim aproapele ca pe noi înșine"! Ori cât de durere este așa ceva în ce privește religia Dumnezeului umil, Atotputernicul care s-a făcut om? Doamne ferește!
Iar"funcția actională" îmi amintește de o fază de genul "ideea era minunată/realizarea remarcabilă/rezultatul nul"
Nu este, si cand ai de gand sa pui o intrebare fara sa ne pui sa citim 100 de randuri, o sa-ti dau si un argument.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
