Aţi simţit vreodată că nimeni nu e alături de voi, că nu aveţi niciun prieten?
Că sunteţi singuri?! ce aţi făcut? Cum aţi putut trece mai departe?

Am simtit de multe ori asta. Si ca sa uit de probleme, tristete si singuratate am ascultat muzica, multa muzica :X

Simplu: nu m-am aşteptat niciodată ca cineva să-mi fie " prieten ", deci nu am cerut nimănui să-mi fie alături.

Da,am patit, si inca sunt in situatia asta.Eu am incercat (si inca ncerc) sa ma integrez in grupuri, sa merg la cat mai multe activitati, sa mai rad cu mama/tata/amandoi, si sa rad cat mai mult.Ai putea sa faci tot ce iti place.Gandeste.te la chestii pozitive si totul va fi bine.
Sper ca te.am ajutat, si as avea nevoie de fundita, daca se poate, te rog.

Au fost momente,e drept ca putine,in care m-am simtit singura si parasita.
Tin minte,ca pe cand traversam unul din aceste momente,cand nu mai puteam sa iert,cand si mama mi-se parea ca-mi vrea raul,a venit un preot de boboteaza cu stropitul. M-a intrebat,asa,de complezenta,ce mai fac si eu i-am raspuns ca nu mai pot sa iert!
M-a speriat reactia lui! A facut un aaaah lung cu mana pusa pe gura si mi-a spus "nu e bine,nu e bine deloc!".
Si mi-a zis sa merg la biserica la el si sa-mi face nu stiu ce fel de slujba. Eu nu sunt o bisericoasa,dar nici atee. Asa ca m-am dus la alta biserica,in zilele urmatoare si m-am rugat singura,in fata la o icoana, sa-mi gasesc pacea si linistea sufleteasca,sa-i pot ierta pe cei care credeam eu ca-mi fac rau.
A fost destul de greu,dar m-am simtit mai eliberata de ranchiuna,de resentimente,am reluat relatiile cu familia si cu prietenii,pe care tot eu ii indepartasem de mine.
Prietena mea a patit ceva asemanator, a suferit o dezamagire in amor,a fost jefuita si nu mai avea pace sufleteasca. Ea este de o alta religie decat mine,dar la fel de practicanta ca si mine,adica aproape deloc! Dar,am silit-o sa mearga,cu mine,la biserica ei,si sa-i spuna Tatalui ceresc ce durere are si sa se roage pentru liniste si armonie. Nu a vrut sa mearga,dar am folosit tertipuri si am intrat in biserica ei,pe motiv ca vreau si eu sa vad cum arata. Si am lasat-o acolo! S-a asezat pe o banca si a plans pana nu a mai putut,a zis ce avea de zis,iar la iesire,de unde eu o spionam,a venit alt a persoana. Plansa dar senina.
De unde pana atunci se aducea vorba de moarte si sinucidere, acum vorbeam de planuri, ce-o sa facem si ce-o sa dregem!
Concluzia:cand nu mai ai nici un prieten, il ai pe Dumnezeu.
Chiar daca suna pompos, iti garantez ca este adevarat.
PS. Sper ca nimeni dintre postacii de la "religie" sa nu-mi dea replica!

Am simtit asta atunci cand am simtit-o ascultam muzica dar muzica era temporala apoi am inceput sa joc jocuri multiplayer sia colo mi-am facut prieten cu care discutam si mi-a trecut

Şi cum ai reuşit să treci peste toate momentele neplăcute şi aiurea de unul singur? Ce te-a făcut şi 'împins' să continui?

Eu, in acest moment am multi prieteni, si chiar buni. Dar a fost o vreme cand nimeni nu ma baga in seama si m-am apucat de un joc pe calculator si acolo mi-am facut cea mai buna prietena

Cu siguranţă nu m-ai ajutat şi nu văd rostul acelor puncte de suspensie.

Niciodata nu esti singura, chiar daca ai impresia asta Doar ca nimeni nu simte nevoia sa fie alaturi de tine, probabil pentru ca nu te-ai atasat prea mult de acele persoane si si inteleg mai bine cu altele. Incearca sa te bagi in seama, chiar daca gandesti ca vor barfi, acesta este un mod de a afla si care sunt prietenii tai adevarati

Am o prietena care are un remediu:se ascunde in camera si asculta,, Cai verzi pe pereti"...Serios.

Ambiţia. În plus, n-am avut până acum momente atât de grele încât să am nevoie de oameni din afara familiei care să mă susţină sau să mă împingă de la spate. Am văzut la primul moment greu, că fără să mă " destăinui " în faţa nimănui, am reuşit să trec peste, apoi am făcut la fel şi a doua oara şi tot aşa. Am început să mă obişnuiesc până la urmă. Prefer să fac unele lucruri de unul singur.

Mulţumesc ...mult

Nu am cerut nimanui, niciodata, sa fie alaturi de mine, nici nu-mi doresc asta. Pana la urma prietenul reprezinta persoana aceea lingusitoare care iti repeta intr-una ''va fi bine'', ''nu-ti face griji, sunt aici pentru tine''. Urasc aceste persoane. Am invatat de mic, cel mai mare ''pradator'', este ''animalul'' numit om. Nu exista prieteni, exista doar ''scopuri''.

Da,am simtit char de multe ori dar asta este viata,trebuie sa mergi mai departe,desi este greu, eu de obicei imi innec suparare in muzica, jocu plimbari in natura, orice ma ia cu gandul de la singuratate, daca te pot ajuta si altadata nu ezita si da-mi un mesaj.o seara buna

Pai am patit si eu asta...si cea mai buna metoda este sa chemi un/o pireten(a) care sa te inteleaga si sa stai de vorba cu el/ea despre cauza din care te simnti u singura si o sa te simnti mai bine

Mulţumesc frumos, Nicu.
O seară frumoasă!

Sunt stări obişnuite în perioada adolescenţei. Trebuie să le iei ca atare, şi să nu ajungi să faci o depresie din ele. Ieşi cu oameni care te fac fercită, încearcă mereu să fi înconjurată de oameni veseli, şi nu te vei mai simţi aiurea.
Succes!

Asta şi e problema.
Nu am prieteni.Cu greu numesc o persoană ''prietenă''.Am avut parte doar de dezamăgiri când vine vorba de acest capitol.
Mă înţelegeam bine cu o anumită persoană o perioadă, iar pe urmă ne distanţiam.
Am păţit asta recent şi pot spune că m-am scârbit de oameni.
Mă simt inutilă, oarecum.şi singuratică.

Sincer, anul asta de foarte multe ori am simtit asta.Am vrut din cauza asta chiar sa ma ucid, dar n-am facut-o fiindca am mers mai departe si nu m-am lasat prada sentimentelor. Ma bucur acum ca nu mam ucis fiindca viata e frumoasa si trebuie sa ne bucuram de ea. Daca treci si tu prin asta, fii tare. Iti urez succes!

Fiecare dintre noi trecem prin astfel de momente in viata.Si eu eram inconjurata de prieteni, dar am trecut printr-un examen mai greu al vietii si atunci prietenii m-au parasit, si ma durea emotional ma simteam oparasita si tradata de ei.Dar Dumnezeu mi-a ramas sprijin si ajutor si apoi mi-a dat alti prieteni mai buni ca cei care mi-au fost alaturi doar din interes.

Cu placere, sper ca te-am putut ajuta, o seara buna

Pai incearca sa vorbesti cu acea persoana pe care o poti numi prietena si poate te ajuta sa sa nu te mai simnti singura

DA

Numai o data? De cate ori...Ideea e ca nu am putut sa fac nimic.I-am tratat exact cum m-au tratat si culmea e ca atunci cand ma intalnesc ma intreaba: Ce-ai patit, esti suparata? Fiecare e pentru el si asta n-o sa se schimbe niciodata.

De fapt multe persoane sunt langa noi doar ca nu le vedem. Suntem prea tristi,preferam sa ramanem inchisi in noi poate si pentru ca nu putem avea incredere. Cineva spunea ca cel mai bun prieten al tau esti chiar tu. Cateodata poate ca este adevarat,ca simti nevoia sa stai doar tu si cu tine. Dar avem nevoie de un prieten,dar un prieten adevarat,care sa ne accepte asa cum suntem,pe care sa-l acceptam asa cum este el,pe care sa ne putem baza si ajuta reciproc.
Nu esti singura. Cu siguranta aproape de tine exista cineva care vrea sa fie prietenul tau,care vrea sa te ajute cu adevarat,care nu mai vrea sa fii singura.
Cand simt nevoia sa fiu singura imi place sa citesc,sa ascult muzica sau pur si simplu sa merg la locul meu preferat,sa ma asez si sa stau sa visez fara sa ma deranjeze nimeni. Cateodata este nevoie si de putina singuratate pentru a ne regasi pe noi.
Esti puternica,o luptatoare, vei gasi prieteni adevarati, nu conteaza numarul lor, conteaza sa ramana langa tine si la bine dar si la rau, sa poti sa iti regasesti linistea alaturi de ei, sa fii tu.
Iti urez o seara frumoasa si daca ai nevoie de o prietena iti ofer sprijinul meu.

Da am simţit asta, crede-mă că cel mai oribil este să simţi asta când eşti înconjurat de aşa zişi tai prieteni... Cum am trecut peste? Am plecat acasă.

Poti considera ca ai aici un prieten, oricand ai vreo problema

Mulţumesc foarte mult.
Mai ajutat enorm!

Ca sa ai un prieten trebuie sa fii tu insati prieten. incarca sa te integrezi intr-un anumit grup, nu sa te izolezi! si asculta melodia gift of a friend, demi lovato. sper ca te-am ajutat! pupici

Buna,de ceva timp mai exact cam de vreo 3 ani asa ma simt si eu singur.dar nu din faptul ca nu interactionez cu lumea sau alte chesti, ci din o cauza unei probleme de sanatate care ma distantat mult de. mereu aceeasi problema e vorba despre o infectie la masea care a aparut de mai multe ori.dar de cate ori am avut aceasta problema care inca si acum ma chinui cu ea nu prea am discutat cu nimeni.mi-am spus in gand ca voi fi bine dar am avut si unele momente de depresie.si problema cu prieteni e ca te lasa la greu, asa cum arunca lumea sosetele ca put asa fac si prieteni.rareori gasesti prieteni care sa te intelega si din fericire am cativa.si oricat de grea este viata sa nu incerci sa te omori sau alte prosti sa ajungi sa te droghezi, etc.gandeste-te la alti ca au probleme si mai grave si cat de cat iti va mai taia din suferinta.si ca incheiere iti spun o vorba..pa,pa si numai bine