Aţi simţit vreodată că nimeni nu e alături de voi, că nu aveţi niciun prieten?
Că sunteţi singuri?! ce aţi făcut? Cum aţi putut trece mai departe?

Bună.
Singuri nu suntem chiar dacă avem acest sentiment, Dumnezeu este cu noi.
Pa, pa.

Am zis ca e mai bine asa decat cu probleme pe capul meu, si traiesc destul de bine, nu moare nimeni din cauza asta.

Sunt stări obişnuite în perioada adolescenţei. Trebuie să le iei ca atare, şi să nu ajungi să faci o depresie din ele. Ieşi cu oameni care te fac fercită, încearcă mereu să fi înconjurată de oameni veseli, şi nu te vei mai simţi aiurea.
Succes!

Au fost momente,e drept ca putine,in care m-am simtit singura si parasita.
Tin minte,ca pe cand traversam unul din aceste momente,cand nu mai puteam sa iert,cand si mama mi-se parea ca-mi vrea raul,a venit un preot de boboteaza cu stropitul. M-a intrebat,asa,de complezenta,ce mai fac si eu i-am raspuns ca nu mai pot sa iert!
M-a speriat reactia lui! A facut un aaaah lung cu mana pusa pe gura si mi-a spus "nu e bine,nu e bine deloc!".
Si mi-a zis sa merg la biserica la el si sa-mi face nu stiu ce fel de slujba. Eu nu sunt o bisericoasa,dar nici atee. Asa ca m-am dus la alta biserica,in zilele urmatoare si m-am rugat singura,in fata la o icoana, sa-mi gasesc pacea si linistea sufleteasca,sa-i pot ierta pe cei care credeam eu ca-mi fac rau.
A fost destul de greu,dar m-am simtit mai eliberata de ranchiuna,de resentimente,am reluat relatiile cu familia si cu prietenii,pe care tot eu ii indepartasem de mine.
Prietena mea a patit ceva asemanator, a suferit o dezamagire in amor,a fost jefuita si nu mai avea pace sufleteasca. Ea este de o alta religie decat mine,dar la fel de practicanta ca si mine,adica aproape deloc! Dar,am silit-o sa mearga,cu mine,la biserica ei,si sa-i spuna Tatalui ceresc ce durere are si sa se roage pentru liniste si armonie. Nu a vrut sa mearga,dar am folosit tertipuri si am intrat in biserica ei,pe motiv ca vreau si eu sa vad cum arata. Si am lasat-o acolo! S-a asezat pe o banca si a plans pana nu a mai putut,a zis ce avea de zis,iar la iesire,de unde eu o spionam,a venit alt a persoana. Plansa dar senina.
De unde pana atunci se aducea vorba de moarte si sinucidere, acum vorbeam de planuri, ce-o sa facem si ce-o sa dregem!
Concluzia:cand nu mai ai nici un prieten, il ai pe Dumnezeu.
Chiar daca suna pompos, iti garantez ca este adevarat.
PS. Sper ca nimeni dintre postacii de la "religie" sa nu-mi dea replica!

Da,am simtit in momentele in care eram singura...Mama era in Italia, iar ''prietenii'' au disparut o data cu inceperea liceului(n-am picat in clasa cu nicio prietena)
Dar am depasit momentul, mi-am dat seama ca prieteni adevarati nu exista(si din experenta altora trecuti prin viata) Singurii tai prieteni iti sunt parintii, ei nu te vor parasi niciodata!

M-am resemnat şi-am realizat că pot trăi şi singură.

O durere pe care multi o simt...
''Prietenii adevarati sunt greu de gasit...'' da nu te mai stresa pentru acest lucru, nu se merita sa-ti bati capul, is alte probleme in viata care merita intaietate; sunt singura da' merg inainte, nu ma las usor batuta

Buna,de ceva timp mai exact cam de vreo 3 ani asa ma simt si eu singur.dar nu din faptul ca nu interactionez cu lumea sau alte chesti, ci din o cauza unei probleme de sanatate care ma distantat mult de. mereu aceeasi problema e vorba despre o infectie la masea care a aparut de mai multe ori.dar de cate ori am avut aceasta problema care inca si acum ma chinui cu ea nu prea am discutat cu nimeni.mi-am spus in gand ca voi fi bine dar am avut si unele momente de depresie.si problema cu prieteni e ca te lasa la greu, asa cum arunca lumea sosetele ca put asa fac si prieteni.rareori gasesti prieteni care sa te intelega si din fericire am cativa.si oricat de grea este viata sa nu incerci sa te omori sau alte prosti sa ajungi sa te droghezi, etc.gandeste-te la alti ca au probleme si mai grave si cat de cat iti va mai taia din suferinta.si ca incheiere iti spun o vorba..pa,pa si numai bine

Fiecare dintre noi trecem prin astfel de momente in viata.Si eu eram inconjurata de prieteni, dar am trecut printr-un examen mai greu al vietii si atunci prietenii m-au parasit, si ma durea emotional ma simteam oparasita si tradata de ei.Dar Dumnezeu mi-a ramas sprijin si ajutor si apoi mi-a dat alti prieteni mai buni ca cei care mi-au fost alaturi doar din interes.

Nu.Pot să spun că eu sunt cea care "părăseşte" oamenii, când eu am nevoie am oameni alături, doar că nu le primesc compasiunea.N-am nevoie de aşa ceva, mă ridic singură.
Dacă aş simţi asta m-aş lăsa cuprinsă de lectură sau muzică.Nu-mi pasă dacă nu există oameni în jurul meu care să-mi fie alături, mă simt perfect dacă citesc ceva ce-mi place şi-ascult o capodoperă muzicală.

Cumpara-ti un caine sau o pisica

Da, toti simtim acest lucru.

Am incercat sa merg inainte. Fiind optimista.

Numai o data? De cate ori...Ideea e ca nu am putut sa fac nimic.I-am tratat exact cum m-au tratat si culmea e ca atunci cand ma intalnesc ma intreaba: Ce-ai patit, esti suparata? Fiecare e pentru el si asta n-o sa se schimbe niciodata.

Poti considera ca ai aici un prieten, oricand ai vreo problema

Normal că m-am simțit așa.
Nu cred că ai altceva de făcut decât să încerci să ai noi legături, cu persoane diferite că doar până la urmă nu poți trăii pe lumea asta fără prieteni .
Deci baftă, și nu uita că mereu va exista cineva care iți va fi prieten

Niciodata nu esti singura, chiar daca ai impresia asta Doar ca nimeni nu simte nevoia sa fie alaturi de tine, probabil pentru ca nu te-ai atasat prea mult de acele persoane si si inteleg mai bine cu altele. Incearca sa te bagi in seama, chiar daca gandesti ca vor barfi, acesta este un mod de a afla si care sunt prietenii tai adevarati

Da,am patit, si inca sunt in situatia asta.Eu am incercat (si inca ncerc) sa ma integrez in grupuri, sa merg la cat mai multe activitati, sa mai rad cu mama/tata/amandoi, si sa rad cat mai mult.Ai putea sa faci tot ce iti place.Gandeste.te la chestii pozitive si totul va fi bine.
Sper ca te.am ajutat, si as avea nevoie de fundita, daca se poate, te rog.

Da mi s-a intamplat muzica m-a ajutat sa trec peste toate mereu cel mai mult sunt pasionata de muzica...

Da am simţit asta, crede-mă că cel mai oribil este să simţi asta când eşti înconjurat de aşa zişi tai prieteni... Cum am trecut peste? Am plecat acasă.

Uneori simt asta. Singură, și pur și simplu. Îmi văd de treaba mea. Spun lucruri gen "Dă-i naibii„ scuză-mi limbajul, și, ascult muzică. Nu tristă, astă mă "întristează„ și mai tare. Ci veselă, amuzantă. Cea care mă ajută mereu pentru a râde este a lui Mărgineanu . Hmm, dar acum, nu mă mai simt așa singură, deoarece a început școala

DA

Mergi mai departe. Cumva, iti mareste moralul.

Asculta si tu o trupa rock

Am simtit asta de multe ori dar mi-a trecut ascultand muzica.este singurul meu prieten pe care ma pot baza si care nu ma lasa niciodata la greu.

Sincer prin asta trec si eu momentan, eu incerc sa uit de persoanele care mau suparat ...niste vorbe bune de la o persoana te ajuta mult, serios daca ai sa vorbesti cu cineva deschis, ai sa te simti mult mai bine ! Trebuie doar sa uiti de necazuri, simtete cat se poate de bine, creaza-ti lumea, da-i la o parte pe ceilalti

Eu, in acest moment am multi prieteni, si chiar buni. Dar a fost o vreme cand nimeni nu ma baga in seama si m-am apucat de un joc pe calculator si acolo mi-am facut cea mai buna prietena

La un moment dat, cand m-am plans unei prietene mai in varsta de ceva asemanator mi-a spus "bucura-te de ceea ce ai, nu te necaji din cauza a ceea ce nu ai". Si am ajuns la concluzia ca avea mare dreptate. Pierdem din vedere multe lucruri pe care le avem si plangem dupa ce nu avem, scapand din vedere deseori ca poate e chiar vina noastra... Poate ne construim o anumita imagine despre ceea ce ar trebui sau cum ar trebui sa fie persoana pe care sa o numim "prieten/a" si ajungem sa constatam ca nu e asa si sa fim dezamagiti... Poate alergam prea mult dupa ceva si, dupa cum se stie, cu cat doresti mai mult un lucru, cu atat mai mult el se departeaza de tine. Profita de situatie putin, profita de faptul ca esti doar tu cu tine si cu maxima blandete si toleranta gandeste-te si la tine, cum esti si cum te porti cu ceilalti si apoi porneste cu curaj inainte - acum stii ceva mai bine cine esti si ce vrei, de la tine si de la ceilalti. Si nu dispera, o sa apara si prietenii, cand te astepti mai putin, si de unde te astepti mai putin. Incearca doar sa accepti sa vezi ca o persoana sau alta ti-ar putea fi prieteni, fara sa te gandesti prea mult daca una sau daca alta Si atat cat invatam din viata noastra si din ceea ce ni se intampla putem spune ca evoluam, si daca evoluam se cheama ca nu traim degeaba Deci acum ia partea buna a lucrurilor, ai o gramada de timp sa faci tot ceea ce vrei doar pentru tine - sa citesti o carte pe care n-ai apucat s-o citesti, sa faci ceva ce ti-ai dorit demult si n-ai avut rastimpul s-o faci sau sa descoperi ceva nou - viata si lumea sunt atat de mari si de frumoase si sunt atat de multe lucruri de aflat! O seara buna, si poti sa te gandesti ca ai de fapt aici deja multi prieteni, care au sarit sa-ti ofere o mica alinare, asa cum s-a priceput fiecare, nu-i asa?

Da,am simtit char de multe ori dar asta este viata,trebuie sa mergi mai departe,desi este greu, eu de obicei imi innec suparare in muzica, jocu plimbari in natura, orice ma ia cu gandul de la singuratate, daca te pot ajuta si altadata nu ezita si da-mi un mesaj.o seara buna