Bună! Ai simţit vreodată că parcă totul în viaţă nu mai are rost şi că poate e nevoie de o mică escapadă pentru a supravieţui mediului din care faci parte?! Asta simt eu. Mă simt pierdută într-o lume rece, dură, într-o continuă schimbare incapabilă de a-mi face faţă. Sunt poate doar o altă adolescentă de aproape 20 ani, care încă nu şi-a găsit rostul în viaţă, sau poate încă nu s-a găsit pe sine în această lume neutră. Viaţă mea nu a avut întotdeauna o linie ascendentă, mai mereu am dorit să fiu independetă, să nu dau explicaţii chiar întotdeauna pentru ceea ce fac, să fiu liberă. Însă nu a fost aşa, într-adevăr am avut parte de nişte părinţi grijulii, gata să-mi ofere totul pentru că eu să fiu fericită, dar fiind ţinută din scurt într-un mod exagerat, uneori simt că am probleme de comunicare cu exteriorul din acest motiv. Acum că voi pleca la facultate, în alt oraş, departe de ei, sper să pot fi capabilă să îmi port singură de grijă. Problema este că mama nu e dispusă să înţeleagă lucrul ăsta. Vrea să plec în alt oraş la facultate, dar nu concepe ideea de a fi în ton cu lumea din jur. Consider că atunci când pleci din sânul familiei, e normal să ştii să îţi manevrezi singur viaţă. Dacă i-am spus că de abia aştept să plec la facultate, ca să pot să ies în lume mai mult, să dau ochii cu mai multe persoane, să mă împrietenesc, să ştiu să cunosc lumea sau să o privesc cu alţi ochi, ea a înţeles că eu vreau să îmi fac de cap, sau chiar să îi vin acasă cu burtă la gură. Niciodată nu am avut o relaţie strânsă cu părinţii mei, iar facultatea e un prilej să ies din mediul incare am fost crescută...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook