| hyunlix a întrebat:

Bună, nu știu cum să încep, sunt deschisă cu toată lumea, ascult problemele tuturor și îi ajut să și le rezolve deși pe ale mele nu pot. Am 14 ani,perioada aia în care toți adolescenții o i-au razna. Uneori am momente când plâng din nimic și nu din pricina că sunt sensibilă,ba din contră doar că-mi aduc aminte de chestii din trecut ce m-au afecatat. Da, vorbesc cu mama despre asta însă ea nu reacționează cu nimic. Deseori am gânduri de a-mi face rău,nu prin $inU¢ide®€ ci prin a mă juca cu lamele pe tot corpul meu. Vreau să plec la un psiholog însă sunt complet sigură că răspunsul părinților mei va fi,, nu".Ce să fac? Este clar că nu sunt ok însă ce să fac?

Răspuns Câştigător
| DonEnnioSalieri a răspuns:

Psiholog, aceste ganduri mai tarziu vor deveni din pacate realitate si atunci va durea mai mult si ii va durea si pe ei... actioneaza cat timp ai, bafta.

1 răspuns:
| AdioTPU a răspuns:

Poți merge la psiholog fără știrea părinților tăi. Știu că nu e ok sa ascunzi lucruri de parinti dar psihologul te va ajuta mult.