| smilerz19 a întrebat:

As avea nevoie de ajutor. In 2 luni implinesc 15 ani si ma simt tot mai confuza. Aveam vise, sperante, temeri. Acum parca dispar toate si parca ma golesc pe dinauntru. Parca nu-mi mai place nimic. Imi place doar sa ma uit la filme sau seriale, m-as uita intr-una. In rest, nimic. Nu am pofta de mancare, nu mai citesc, nu mai fac nimic, nu mai simt nimic pentru nimeni. E ca si cum n-as mai avea viata. Emotiile mele mereu au fost de 100 de ori mai intense ca ale altor persoane. Dar acum nu stiu, daca ma despart de un baiat sau daca cineva ma dezamageste/tradeaza sufar, plang, tzip intr-una vreo saptamana. Iar daca castig ceva sau daca se intampla ceva fericit, urlu, dansez, zambesc pana ma dor muschii fetei, nu am cuvinte sa descriu cum ma simt. Tata spune ca sunt o artista ca si el [ pictor ], pentru ca doar artistii sunt asa sensibili si asa emotivi. Dar nu inteleg cum pot fi artista, nu am niciun talent artistic. Am incercat sa cant, sa dansez, sa desenez, sa pictez... ce mai e arta pe lumea asta? Nu am intrat la liceul la care am vrut si simt ca nu ma mai cunosc pe mine. Verisoara mea spune ca ea cauta carti in care sa se regaseasca c asa se poata cunoaste sau se uita la filme cu povesti ca a ei. Va rog! Vreau sa stiu cine sunt.

3 răspunsuri:
| I'mPerfect(a)! a răspuns:

Hm, treci peste un prag, incepi sa te maturizezi, doar atattongue

E de inteles ca nu mai sti cine esti, ce vrei, ca ai stari diametral opuse.Si eu am trecut prin asa ce3va inca de la 14 ani si m-a tinut vreo cativa ani buni!

Nu te speria, e doar o faza, o etapa care trebuie sa o traversezi singura, acum incepi sa iesi din copilarie si sa vezi viata ciu alti ochi!

Maturizarea e lunga si dureroasa, dar necesara!

Incearca sa te calmezi si sa vorbesti mereu cu cineva despre ceea ce simti; e foarte important!

Succes!

| ank a răspuns:

Sunt de acord cu prietena ta.sunt multe carti care te pot ajuta.cauta pe net de unde le poti si comanda!
sunt singura ca o sa fie totul bine
bafta>:

| Eu.si.atat a răspuns:

Trist, important este ca parinti tai sunt alaturi de tine. Timpul le va rezolva pe toate, poti sa incepi prin a nu pune chiar tot la suflet, putina indiferanta nu strica niciodata. Fiecare persoana este diferita, toti traim subt acelasi cer, dar nu toti avem aceleasi idealuri, incearca activitati noi, altceva nu stiu. Sper ca te-am ajutat. Pa.