|

Ce faci atunci când ești prea închis în tine și te confrunți cu o mică depresie?

Ce faci atunci când nu ai niciun prieten, toată lumea te judecă, părinții cred că ești un copil "distrus", ești mereu manipulat de toți în care ai încredere și te simți mereu singur? Ce faci dacă vrei să fii o persoană fericită, dar n-ai niciun motiv?

Singurul motiv la care stau 100% bine este sănătate, în rest, nimic nu este frumos la mine...

Am o grămadă de vise, dar sunt o persoană prea timidă și antisocială, prea bună de nimic ca să îmi ating visele imposibile. Nu am niciun motiv pentru care să trăiesc și mereu mă simt singură. Am început să vorbesc cu un ursuleț de pluș, pentru că nu am cu cine sta sau vorbi...

Toate persoanele din jurul meu mă cred dură și ciudată, neascultătoare și fără inimă, dar adevărul este că aș da orice să ajut până și un străin căruia nici măcar nu-i știu numele...

De ce sunt așa de invizibilă pentru toată lumea? De ce nimeni nu mă vede așa cum sunt? De ce am stima de sine atât de scăzută?

Menționez că nu vreau să merg la psiholog pentru că nu vreau să afle familia sau persoanele din jurul meu ce ascund în mine. Am 15 ani, apropo...

Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Așa am fost și eu mereu lumea mă judecat, până am dat de o persoana care mi-a arătat că nu trebuie să-ti pese de părerile celorlalți.
Poți să îți atingi obiectivele/visele, dar trebuie să ai încredere în tine și o să faci tot ce ti-ai propus.
Nimeni nu o să vadă cum ești pentru că ei doar își dau cu parerea la primă vedere și rămân cu acea impresie

Mereu părinți mei m-au judecat nu mi-au oferit atenție sau sfaturi care să mă ajute într-un fel sau altul. așa că am incercat să fac cum știu eu chiar daca am greșit am învățat din propriile greseli

| explică (pentru Ivanescucristina):

Wow... nu știu ce ar trebui să spun... răspunsul ăsta chiar mi-a trezit niște emoții destul de complicate. laughing)
Mulțumesc pentru răspuns!

19 răspunsuri:
| a răspuns:

Nu pare o mica depresie in conditiile in care esti ca n ai motive sa trăiești. Eu,în locul tau,as urma o perioadă terapie cu antidepresive, prescrise de un psihiatru, bineînțeles. Acestea schimba ceea ce simti, modul în care vezi lumea si felul in care gândești. Ai sa vezi schimbări majore si cu puțin efort din partea ta, te vei vindeca.

| explică (pentru Donsavas):

Crede-mă că și eu mai am momente când mă gândesc că o terapie mi-ar prinde bine și m-ar ajuta mult, dar... părinții mei nu știu despre "războiul" ăsta care se dă în mine. Ei practic cred că nu-mi lipsește nimic și că nu am niciun motiv să mă plâng pentru nimic. Nu înțeleg că fericirea și liniștea sufletească nu se cumpără cu bani și de aceea sunt mai mult decât singură că nu au cum să mă înțeleagă. Dacă le-aș spune că am nevoie e terapie, m-ar lua în râs...

| a răspuns (pentru Yunnochan):

Pana una alta, esti singura pentru că așa vrei sa fi. Nu astepta sa te întrebe părinții cum te simti. Nu te astepta sa apara din senin un terapeut care sa te caute. Fa ceva in sensul asta!

| a răspuns:

Si eu sunt in aceași situație ca a ta. Dacă vrei, am putea discuta happy

| a răspuns:

Și eu câteva rapoarte

| explică:

Câtă ospitalitate, vai.
Dar tu nu ai nevoie de lumânare?

| a răspuns:

Exact așa sunt și eu! Incep sa cred că ar trebui sa facem un grup al persoanelor neînțelese și date laoparte.

| explică (pentru Sunflower1503):

Sunt de părere că lucrul ăsta ar fi bun! Știu că sunt multe persoane care se confruntă cu singurătate, dar parcă e un făcut, niciodată persoanele triste nu se întâlnesc cu altele ca și ele.
Ne-ar trebui un grup, neapărat. =D

| a răspuns:

Buna! Daca nu vrei sa fi manipulata, nu cauta prieteni in mediul online, este o regula pe care trebuie sa o urmezi. In spatele unei tastaturi poate fi oricine cu orice fel de intentie.

Esti o fire melancolica, nu este nemaintalnit, partea buna este ca se trateaza happy. Nu stiu daca ai trecut in clasa a 9-a sau esti intr-a 8-a. Eu, la 15 ani am schimbat scoala dupa examenul de capacitate (asa se numea atunci, acum nu sunt asa sigur cum e) si am lasat in urma 26 de colegi cu care am stat in aceeasi clasa timp de 8 ani. Iti poti da seama sentimentul cand te trezesti intr-un colectiv nou cu alti 26 de indivizi pe care nu stii de unde sa-i iei, ce sa vorbesti cu ei, ce fel de oameni sunt in general. Fiind o fire timida si retras mi-a fost greu sa ma adaptez. Ca baiat, de regula trebuie sa afisezi o atitudine impunatoare, sa vorbesti tare, sa te bagi in vorba cu toti si cat mai repede. Nefiind capabil de asta, am observat ce era in jur. Am gasit un baiat cu care sa comunic pentru inceput, apoi o fata care avea interese comune, am aflat ca venea din aceeasi scoala cu mine. In timp s-au format grupuri (s-a asezat praful ca sa zicem asa) si am gasit patru baieti cu care m-am inteles bine in toti cei 4 ani. Cinci baieti si o fata au fost cei mai apropiati din toata clasa de 27, timp de patru ani. Cel mai bun si mai apropiat a ramas fata.
Exact ca si tine se simtea singura pe lume cu toate ca avea doi parinti, nu ducea lipsuri de niciun fel. Se consiera urata, ciudata, nefericita, si intr-adevar, cum te vezi si tu, invizibila.
Cu toate astea eu n-o vedeam asa. Era draguta, era afectiva daca aveam nevoie, radeam impreuna, n-o consideram o ciudata ci diferita fata de restul. Cand nu eram doar noi doi vedeam ca-si scoate tepii si coltii pentru ca nu vroia sa para slaba.
Treaba e ca nu conteaza asa mult cum te vezi tu si cel mai bine este sa te simti bine in pielea ta. Sunt in jurul tau persoane care te plac dar din cauza constrangerilor de tot felul nu-si manifesta deschis sentimentele. Crede-ma, am trecut prin liceu laughing.
Parintii tai sunt cei mai buni prieteni la varsta asta si nu e un cliseu. Iti e doar rusine sau frica sa vorbesti cu ei deschis. Tuturor ne e la 15 ani. Aduna-ti curajul si vorbeste cu ei, vor avea timp si chef sa te asculte. Nu te-au facut degeaba si sigur nu ca sa aiba de cine sa rada, pentru ei esti tot.

Cauta-ti o pasiune, poate desenul, gaming, colectii de whatever, muzica, etc. N-am mentionat poezia, la colega asta a mea a mers in sens opus teaba decat trebuia, mai mult ne-am deprimat in perioada "poetica".

Gaseste-ti un grup cu interese comune, sa zicem rockerii happy. Creeaza un sentiment de putere muzica in general, iar ei sunt destul de inchegati cand e vorba de prieteni. Oricum ar fi, apartenenta la grup este buna, pana la urma nu stiu ce grupuri sunt in jurul tau.

Incearca un sport. In timpul liber ma intalneam cu ea sa jucam baschet de exemplu. Atunci vorbeam o gramada fata de cand eram in clasa unde nu scoteam mare lucru de la ea.

Cu toate ca nu mi-a placut liceul, l-am urat ("cimitir a tineretii mele" -- Bacovia) dar l-am trecut, am terminat o facultate, mi-am intalnit sotia si am un copil, pot sa afirm ca fata asta urata, antisociala si incapabila de a iubi cum se considera ea a fost o raza de soare, chiar daca era a bitter pill to swallow sometimes. Si dupa atatia ani, cateodata ma gandesc ce face, pe unde e si daca o sa-mi mai intalnesc aceasta sora pe care n-am avut-o.

Concluzie: nu pune pret pe cum crezi ca te vad altii pentru ca nu vei mai putea vedea ce-i in jurul tau. Tu stii cum esti, nu lasa veninul altora sa te otraveasca, lasa-i sa pluteasca in nefericirea lor. Pentru ca asa este, dupa cum spunea Gorki: "nefericitii trebuie sa caute oameni mai nefericiti... ca sa fie fericiti". Zambeste si treci mai departe.

"aș da orice să ajut până și un străin căruia nici măcar nu-i știu numele...". Meriti sa fi fericita. Lucreaza la asta.

Sper ca ti-am fost de ajutor. Acum zambeste! happy

| explică (pentru Tirisvald):

Sincer îți spun că mi-ai dat puțină speranță...
Eu sunt în clasa a noua, dar în gimnaziu eram un fel de victimă a bullying-ului și cred că asta m-a afectat cel mai mult pe plan emoțional. Odată ajunsă la liceu, din cauză că am fost retrasă cu noul colectiv, s-au creat prietenii între colegii noi, dar eu nu am fost inclusă nici de data aceasta.
Este adevărat, părinții mei nu sunt deloc niște persoane "rele" dar mi-se pare dureros că preferă să mă ignore foarte mult și nu prea îmi arată afecțiune...
Vise am foarte multe, o grămadă dar mi-se par cam prea imposibile pentru mine și nu cred că sunt capabilă să fac ce mi-am propus. Am 2 pasiune, muzica și compusul. Să comoun e ceva primar la mine și o fac de fiecare dată când simt că trebuie să mă descarc. Acum 3 ani am făcut canto, dar m-am lăsat apoi din cauză că numai găseam doream să ies din bloc de niciun fel...
Chestia dureroasă este că vreau să mă schimb, vreau să fiu o altă persoană și să am mai multă încredere în mine, însă din păcate nu găsesc pe nimeni care să mă împingă înainte.
Răspunsul tău a fost foarte profund și vorbesc foarte serios că m-a făcut puțin să zâmbesc atunci când l-am citit.
Mersi pentru ajutor, apreciez mult cuvintele unei persoane care a vrut să mă facă să mă simt mai bine. Nu-mi pasă că este vorba de o persoană cunoscută sau un străin, niște cuvinte frumoase pot veni de la oricine și atâta timp cât sunt sincere, mă vor ajuta să mă simt puțin mai bine. Mulțumesc încă o dată!

| a răspuns:

Buna, si eu sunt la fel ca tine (antisocial si timid). Mi-ar face placere sa vorbim, poti sa lasi Facebook-ul tau sau ceva daca doresti si tu sa vorbim!

| explică (pentru NoDepression):

Cred că și mie mi-ar prinde bine cineva cu care să pot să vorbesc. E stresant când n-ai pe nimeni cu care să vorbești...
Ai whatsapp?

| a răspuns (pentru Yunnochan):

Nu, nu am whatsapp daca nu vrei sa iti lasi Facebook-ul real aici iti poti face unul nou cat sa imi dai add, chiar e foarte aiurea cand nu ai cu cine vorbi sad

| a răspuns (pentru Yunnochan):

Daca nu doresti sa iti faci Facebook, ai putea sa imi lasi pagina ta de anime-uri, desigur doar daca doresti sa vorbim

| explică (pentru NoDepression):

Cum adică pagină de anime-uri?
Sunt de părere cu tine, uneori, este atât de frustrant când simți că nimeni nu pare de încredere sau atunci când nimeni nu vrea să fie de partea ta... te face să crezi că lumea e cam... fără sens.

| a răspuns (pentru Yunnochan):

"Hey TPU, salut! Acum câteva minute mi-am făcut pe Facebook un fanpage anime." si ma refeream sa imi dai pagina aia sau Facebook-ul sa vorbim

| explică (pentru NoDepression):

Adevărul este că în prima zi când am făcut acel fanpage, l-am trecut pe privat (sau l-am dezactivat, nu știu sigur cum ar trebui să numesc chestia asta) pentru că mi-am dat seama apoi că nu mă pasionează să postez într-un fanpage, dar pentru tine ca să zic așa... am reactivat-o. laughing)
Pagina asta se numește "Anime România" dar s-ar putea să o găsești greu pentru că am dezactivat-o în ziua când am făcut-o, iar astfel nu are nicio vizualizare sau apreciere.
Dar ca să îți fie mai ușor să o găsești 100% sigur, scrie în bara de search username-ul ca să îți apară imediat pagina "animemangaromaniaaa".
Cred că am scris prea mult, dar sper că nu contează...

| a răspuns (pentru Yunnochan):

Intra pe Facebook