Aceasta intrebare e una subiectiva, va cer doar sa-mi impartasiti opinia sincera si s-o luati in serios, va rog sa nu fiti superficiali. Credeti ca e un lucru rau sa fii in clasa a 7-a si sa n-ai prieteni? Dar la genul deloc, sa n-ai cu cine vorbi, pe cine te baza, oamenii sa treaca pe langa tine ca pe langa o umbra. Termenul de antisocială imi displace, plus ca m-ar durea sa mi se atribuie. Incerc sa ascund in fiecare zi faptul ca nimeni de varsta mea n-are nevoie de mine sau nu ma vrea in viata lui/ei si sa par fericita, sa para ca am prieteni. Dar asta a devenit de ani de zile din ce in ce mai obositor. Am incercat sa ma schimb din toate punctele de vedere. Am o stima destul de scazuta de sine, sunt o persoana autocritica si mereu cand am observat un defect moral la mine, mi l-am pus la punct. De asemenea sunt si o fire timida, mereu le dau dreptate celorlalti doar ca sa creada ca avem lucruri in comun, iar daca cineva spune ceva cu care nu sunt de acord sau care e jignitor, prefer s-o las asa si sa uit. Pur si simplu nu am aceleasi principii cu persoanele de varsta mea. Ei sunt obsedati de retele de socializare, se barfesc unii pe altii, se tradeaza, se impaca la loc, injura, se bat, fumeaza, nu iau nimic in serios. Am incercat sa-mi schimb temperamentul, sa-mi instalez si eu jocuri la moda, sa vad seriale la moda, sa citesc carti la moda, sa ma imbrac la moda, dar cand nu esti tu insuti, lucrurile nu rezista mult. Plus ca grupurile sunt deja formate, la toate clasele si oricat as incerca sa intru in ele, nu reusesc pentru ca nimeni nu ma cunoaste, nu vrea sa ma cunoasca sau sa aiba de-a face cu mine. Ma considera o persoana plictisitoare, ciudata. Ma considera o statuie, orice i-ai face ramane nemiscata. Mama mea imi spune ca sunt o adolescenta deosebita si matura si asta e motivul pentru care nu am prieteni, dar stiu ca in sinea ei sufera si vrea sa ma faca sa ma simt mai bine. Ea e singura in viata care ma iubeste cu adevarat, nici macar tata nu ma iubeste ca ea si ma doare sa o vad ca sufera din cauza mea. In fiecare zi la scoala plangeam in baia scolii sau in baie acasa, in liniste, an de an. Pur si simplu nimeni nu vrea sa ma cunoasca. In momentul asta scriu plangand pentru ca mi-am amintit multe experiente din viata mea pe care vreau sa le uit. Bunica mea pur si simplu imi zicea,, E imposibil sa nu-ti gasesti o prietena, trebuie sa fie cineva". Ba da, e, pur si simplu imposibil, cand toti te dau la o parte si nu-ti dau nici macar o sansa, nici macar nu vor sa te cunoasca. Iar de cand bunicul meu a murit, simt ca nu ma mai pot deschide in fata nimanui cu adevarat. Daca ar fi in viata, ar sti exact ce sa imi zica. Imi amintesc cand eram mica si ii faceam felicitari, nici nu pot descrie in cuvinte cat de fericit era cand le citea. Mergeam cu el prin parc, ma lua in brate si simteam ca vad lumea atat de sus... Povesteam chiar si cateva ore pe zi si imi povestea mereu despre Dumnezeu, despre bunatate si iubire. A fost ca un inger in viata mea. Îl visez aproape în fiecare noapte cum invie, dar odata am visat cum ma plimbam cu el prin Paradis, intr-o gradina de trandafiri si imi povesteste tot felul de lucruri intelepte, asa cum facea si cand era in viata. Uneori, tot ce imi doresc este sa ajung si eu acolo, cu el si sa fim impreuna pe vecie. Mama se enerveaza daca ii povestesc toate lucrurile astea, ma intreaba daca sunt in depresie si daca vreau sa merg la psiholog, dar stiu ca in sufletul ei si ea sufera. Ce as putea face sa scap de durere si singuratate?

Bună! Știu și am experimentat toate stările prin care tu treci, am fost la fel ca tine, nu am avut prieteni deloc, am fost o persoană foarte singura și timida. Însă o dată cu trecerea timpului, atunci când mi-a fost m-ai greu, l-am cunoscut pe Isus și am început să mă rog și să-i spun despre toate problemele mele, i-am spus despre faptul că nu am prieteni, de faptul că nu mă pot integra nicăieri, de faptul că toți colegii mei mă priveau diferit din cauza faptului că nu eram ca ei, eram pur și simplu foarte tăcută. Plângeam foarte mult însă el, doar el, ma mângăiat. Odata cu trecerea timpului, am observat că Dumnezeu a lucrat, începusem să nu îmi mai pese de parerile celorlalți, și cel mai important începusem să comunic cu ceilați. Mulți dintre colegii mei, au vrut să-mi fie prieteni, însă eu îi priveam doar că pe niște colegi, deoarece am observat că doar Dumnezeu a fost și este singurul meu prieten real, iar faptul că am fost mai retrasă mma ajutat foarte mult, deoarece am stat departe de anturajele si influențele rele. Să știi că ești o persoană foarte specială, iar rar se mai găsesc persoane ca tine, nu incerca să te schimbi, așa esti tu, iar dacă cineva îți va mai spune că nu ai prieteni, le poți spune că ai cel mai minunat prieten, care te iubeste așa cum esti, și acela este Dumnezeu.

Iti spun sincer, NU ESTI SINGURA! Cand eu eram intra VII-a, nu aveam absolut niciun prieten, toti din clasa ma urau din cauza unui scandal cu un coleg cand eram noi in clasa a VI-a.In pauze ma ascundeam in bibloteca sau stateam pe o banca si citeam pentru ca nu aveam prieteni cu care sa stau in pauza.Asa eram si eu, exact cum te-ai descris, in caz ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva care a trecut prin asta, imi poti da mesaj linistita Nu este nevoie sa faci lucruri care sunt la moda, poti sa iti gasesti propile pasiuni si sa iti formeze un stil al tau care sa te defineasca. Daca toti am face ce fac alti nu ar mai exista originalitate.Eu sunt pasionata de haine vintage si mereu tata imi spunea ca sunt considerata ''ciudata scolii'' si ca ma imbrac ca o baba.Nu trebuie sa iti pese ce cred alti,atata timp cat tu esti fericita asta e cel mai important. Daca cineva zice ceva, nu-l baga in seama, mereu cei mai neincrezatori se gasesc sa ii critice pe alti. Faptul ca esti timida, nu iti face griji, eu nici macar nu aveam curaj sa merg la un coleg sa il salut.Este normal, data ce ai un stil propiu si iti gasesti increderea interioara vei fii mult mai deschisa si mai increzatoare.Acum ca incepe un an nou de scoala,poti sa iti impui sa fii mai sociabila,indiferent ce cred colegii tai,vorbeste cu ei si poate va imprieteniti,decat sa fii singura in continuare mai bine incerci sa formezi o relatie cu ei,oricum nu ai nimic de pierdut. Daca ai amintiri neplacute sau care te intristeaza cel mai bine e sa uiti de ele, ce a fost a fost, e trecut decat sa te consumi degeaba mai bine te concentrezi pe viitor. Sper ca n-are nimic ca am folosit exemplul propiu, iarta-ma daca cumva te-a deranjat asta, Iit doresc numai bine in continuare si nu uita ca totul va fi bine indiferent de situatie

Of scumpa mea, am citit tot ceea ce ai scris, fiecare rand, fiecare cuvânt și tot ce pot spune este ca te înțeleg, te înțeleg poate mai bine decât iti închipui tu. Si eu am fost cândva ca tine, nu acum mult timp și eu îmi doream sa fiu ca toți cei de varsta mea și eu îmi doream sa fiu acceptata pentru ceea ce sunt și pe mine ma durea indiferenta, aroganta si uneori chiar si invidia celor din jurul meu. E greu, e greu sa iti dau un sfat pentru ca sunt convinsa ca cel mai bun sfat ti-l poți da doar tu. Nu te schimba, nu renunța la valorile tale, vei vedea ca va veni momentul când vei străluci, cand din fata tăcută vei deveni femeia cu opinii, femeia puternica, femeia respectată, femeia care schimba lumea. Nu mai e mult, răbdare.
Ma bucur ca ai amintit de Dumnezeu în ceea ce ai scris, sa știi ca El ne este uneori singurul si cel mai bun prieten, El ne plânge lacrimile, ne simte dorul si durerea din suflet. Roaga-l sa iti trimita pe cineva în viata ta, roaga-l sa iti arate drumul acela important pe care tu trebuie sa mergi, iti garantez ca esti o persoana speciala... o persoana aleasa, matura, o persoana cu un suflet bătrân și frumos.
Nu te izola, mai sunt oameni ca tine, vezi poate i-ai cautat în locuri greșite. Cauta cu răbdare, fii tu însăți ca sa atragi persoanele potrivite, oamenii care sunt acum în jurul tău vor dispărea cu totul peste un an sau doi. Iti promit ca undeva acolo exista cineva care simte acum exact ca tine și care de abia așteaptă sa te intalneasca. Curaj, mergi înainte pe drumul tău, sa știi ca viata este cel mai mare miracol care exista. Nu te întrista "daca ai avut norocul sa fii diferita nu schimba asta nicidoata". Sunt convinsa ca peste un timp imi vei da dreptate.
Ai grija de tine!