Hey! M-am hotarat intr-un final sa scriu aici ce ma "doare". Poate cineva ma va intelege si ma va ajuta macar cu un sfat.
De mica am fost o fata uminte, linistita, ascultatoare si mai timida. Tatal meu a plecat in Turcia cand aveam 4 luni si s-a intors dupa 6 ani.In tot acest timp a avut grija de mine mama mea si sora mea.Mama era foarte stresata, uneori suparata in tot acest timp, din ce-mi aduc aminte.Cu sora ma intelegeam bine chiar daca uneori(cum ea e mai mare, diferenta e de 13 ani intre noi) ma punea sa fac lucruri in locul ei.Cand s-a intors tatal meu,cand l-am vazut pentru prima oara eram cu mai multi membri din familie,m-am asezat langa el fara sa stiu cine e, iar mama mi-a spus ca el e tatal meu, in acel moment efectiv am urlat si am inceput sa plang.Nu a durat foarte mult sa ma obisnuiesc cu el,eu fiind mica,dar de cand a venit lucrurile s-au shimbat,el era adept al bauturii,pleca de acasa, nu ne lasa in pace, etc.Asta timp de un an.In mai 2007, inainte de ziua mea parintii au decis sa plece in Spania.Mi-a fost greu,a trebuit sa raman cu sora,dar ii aveam si pe bunici care au avut grija de mine. Dupa un timp si sora a plecat in Spania,iar eu m-am mutat cu bunicii mei. Uneori simteam ca sunt singura, simteam ca ei nu ma iubesc si ca aveau grija de mine doar pentru ca parintii le trimiteau bani lunar, cu toate ca eu nu primeam mai nimic.S-a nascut verisoara mea si bunicii au avut un timp grija si de ea.Eu am fost data total la o parte, toata atentia fiind pe ea.Dar ea a plecat la ceilalti bunici si am ramas doar eu.De mica mama mi-a bagat in cap sa invat, sa fiu cuminte etc.De asta eram prima pe clasa, invatam si ma straduiam sa-i fac mandri, dar imi era greu.Cand nu stiam sa-mi fac temele nu primeam ajutor, nu primeam sfaturi, nu primeam dragoste de la bunici.Si din cauza asta mi s-a intamplat ceva.Pe cand aveam cam 11 ani aveam o prietena "buna",care de fapt ma folosea,dar niciodata nu am reusit sa-mi fac prieteni apropiati,o aveam pe ea.Ea vorbea cu o gramada de baieti mai mari si cunostea un baiat mai "smecher" cu care mi-a facut cunostinta.M-a pacalit si m-a facut sa-i dau telefonul,aur,bani. Dupa o luna in care nu stiam cum sa recuperez tot,am inceput sa ma tai(invatata tot de "prietena" mea)bunica si-a dat seama ca nu mai am telefonul chiar in ziua cand mama a plecat inapoi in Spania(a avut concediu).Am plans si nu stiam ce sa fac, ce sa spun dar cum minciuna are picioare scurte, s-a aflat tot.Am ajuns cu bunica la scoala plangand, i-am spus prietenei ca stiu adevarul, a venit si mama ei si am plecat la politie.Toata scoala stia de noi,toti radeau de mine, profesorii, ma luau peste picior etc.Un timp am incetat sa mai vorbesc cu ea dar nu mai aveam pe nimeni.In final ne-am reimprietenit,ea inca vorbea cu baieti,mi-a facut cunostinta u cativa, ma tara peste tot cand trebuia sa se intalneasca cu unul, eu naiva o "ascultam" pentru ca eram timida si niciodata nu vorbeam cu baieti. Apoi ea s-a "linistit" eu am vorbit cu unul dar in vara lui 2012 parintii m-au luat la ei(m-au luat pentru ca intre timp tata s-a lasat de bautura)O noua viata pentru mine, care la inceput era un chin.Nu stiam limba, nu stiam nimic.La scoala m-am acomodat greu,la inceput eram aeriana,plangeam des, ma inchideam in camera, imi era dor de tot dar nu mai puteam da inapoi.Cu timpul m-am mai linistit,prieteni nu aveam, stateam cu cativa colegi din clasa, care mi se pareau de treaba si m-am imprietenit cu ei.Cand am inceput scoala in septembrie 2013 am cazut tot cu ei,acum eram bine,vorbeam,cu unul am ajuns chiar foarte buna prieten dar tot inchisa in mine eram, nu spuneam nimanui ce simt, cu toate ca el imi povestea multe.Nu de mult i-am spus de cine imi place(de unul dintre cei mai populari baieti din scoala,care a fost in clasa cu mine anul trecut).Dar de craciun ne-am certat,din cauza unui baiat care ma scoate din minti, mereu isi bate joc de mine, nu ma lasa in pace de cand am inceput anul scolar.Cu prietenul meu m-am impacat,totul era bine, mai am o prietena dar nici ei nu-i spun mai nimic, eu doar ascult.Pana acum am avut doar prieteni profitori,carora nu le-au pasat,eu mereu i-am ascultat,intrebat ce au,dar nimanui nu-i pasa daca am ceva sau nu, nici macar parintilor.
Insa aseara am vorbit cu prietenul meu(nu iubitul, nu am)si ne-am certat din nou pe baiatul ala care nu ma lasa in pace(ei sunt buni prieteni)eu i-am spus ceva urat si nu mi-a mai raspuns.In schimb mi-a dat un mesaj o prietena buna de-al lor, cu care ma intelegeam bine si mi-a spus lucruri urate.Atunci nu stiu ce mi s-a intamplat dar am inceput sa plang foarte tare, urlam, ca atunci cand l-am cunosut pe tata.simteam ceva in mine,am vomitat,tremuram,nu puteam sta in picioare,ma miscam incontinuu,ma durea capul.e prima oara cand mi s-a intamplat asta.Mi-a fost frica,am plans foarte mult aseara si dupa am avut un cosmar,mi-e foarte greu,am inceput din nou sa ma tai,parintii sunt in Romania,a avut o matusa grija de mine,dar ma simt ciudat,singura,aseara ma gandeam cum sa-mi iau viata,simteam ceva rau in mine, am spus si tatal nostru, nu stiam ce sa mai fac.Ma simt singura, nimanui nu-i pasa de mine, ma afecteaza si trecutul si nu stiu daca mai am vreo solutie.Ma gandesc ca in viitor o sa raman singura,nu o sa pot face nimic,mi-e frica si de lumea de "afara", mi-e foarte greu, gandesc prea matur.
Va rog as avea nevoie de cineva sa-mi dea un sfat.In Romania am fost de 2 ori la psiholog dupa cele intamplate cu telefonul.
P.S:Am aproape 15.
P.S 2:Multumesc daca ati citit pana la sfarsit si scuze de eventualele greseli gramaticale.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook