Nu vreau sa ma plang dar viata mea a devenit asemenea unui film de drama.Acum 3-4 ani eram o fetita vesela, mereu cu zambetul pe buze, rasfatata si inconjurata de familie si prieteni.Desii parintii mei s-au despartit de cand aveam 2 ani iar eu am ramas cu mama si cu sora mea mai mare, nu imi lipsea nimic si primeam tot ce imi doream. Legatura cu tatal meu e una foarte slaba poate si din motivul ca el sta in alt oras.Insa totul a inceput acum 3 ani cand mama a plecat in strainatate si am ramas cu bunica ( sora mea fiind plecata la prietenul ei si venind acasa cand acesta pleca pe vapor ), la inceput mi-a fost cam greu sa trec peste plecarea mamei dar cu ajutorul surorii, bunicii si prietenilor mei am reusit.In primele zile mi-a fost greu deoarece abia ma mutasem in orasul in care stau in prezent si nu cunosteam pe nimeni, insa in scurt timp au aparut in viata mea persoanele pe care le-am considerat simplu 'cele mai bune prietene' care m-au ajutat sa trec peste multe.La scoala pot spune ca m-am integrat repede, chiar daca la inceput nu suportam pe absolut nimeni din acea clasa, si chiar de curand am fost votata miss popularitate.Insa am realizat cat de greu imi e cand mai aparea vreo sedinta cu parintii ori un simplu spectacol, iar la mine venea ori sora ori de cele mai multe ori scaunul era gol..Insa lovitura suprema a fost moartea bunicii mele care a avut loc acum 4 luni.Si practic am ramas singura (sora mea fiind plecata) il mai aveam doar pe Roofy catelul meu.Am uitat sa mentionez ca in acesti 3 ani mama nu a venit deloc desii trebuia sa vina in concediu dar nu stiu ce s-a intamplat la firma si a trebuit sa amane biletul, stiu ca nu e vina ei dar imi este foarte greu.Am incercat sa imi ocup tot timpul pentru a uita de toate, si am reusit, m-am inscris la cursuri de germana, am intrat in echipa de majorete a scolii si multe alte activitati.Acum si 'cele mai bune prietene ale mele' am realizat ca sunt niste scorpii.Am ramas cu fetele de la majorete si probabil ca si cu niste baieti care mi-e teama ca ma cred doar o 'puicuta buna'.Am inceput sa am si probleme cu diriginta si cativa profesori din cauza fostului meu iubit drogat si un anturaj desi mi-am mentinut notele mari.

Si iata ca acum sunt singura,cu parintii divortati, tata in alt oras iar mama in strainatate, sora plecata, fara bunici(caci bunicile si un bunic mi-au murit iar celalalt bunic este vitreg)iar cu rudele nu sunt genul sa tin legatura.Am ramas doar cu un catel batran.

Nu stiu de ce am spus toate astea aici dar intrebarea mea este:Sunt singura intr-o situatie de genul? Stiu ca sunt multi copii cu parinti in strainatate, dar care ii viziteaza, ori au bunici sau rude apropiate

Asaaa, bun, in cazul in care o sa par nervos, e pentru ca ti-am scris diiitamai raspunsul, si ca desteptul am inchis pagina, si s-a dus dracu tot... tampit mai sunt.
Revenind la intrebarea ta.
Nu te astepta la prea multa compatimire din partea mea, si nici raspuns gen "Offf, draga de tine, ce pacat, imi pare chiar rau pentru tine" si alte prostii de genul, prefacatoria nu te v-a ajuta cu nimic.
Chestia cu prietenele tale care au rezultat a fi niste scorpii n-ar trebui sa te mire.
Oamenii sunt in general niste gunoaie, si doar pentru ca te intelegi un timp scurt cu ei nu inseamna ca-ti sunt si prieteni buni.
Gandeste-te de ce ti-au fost prietene. Ce au avut de castigat din prietenia cu tine, si ai grija sa nu mai accepti persoane asa usor in viata ta.
Acum, legat de majoretele alea si de baietii aia... eu unul iti zic de acum sa nu ai incredere in nici unul, nici fata nici baiat.
In primul rand, faptul ca ai castigat chestia aia cu miss propularitate sau ce-o fi, e un motiv in plus sa ai mare grija cu toti, pentru ca multi v-or vrea sa stea cu tine doar pentru faptul ca esti populara, ei profitand de pe urma acestui lucru.
Eu unul nu dau 2 lei pe popularitatea ta, si nici pe corpul tau, incearca sa gasesti oameni care sa faca acelasi lucru, si care sa se uite la caracterul tau, si la inteligenta ta, nu de alta, dar acei oameni nu te v-or trada, nu ar avea motiv.
Cat despre cainele ala... ai grija de el, animalele, de cele mai multe ori, sunt prieteni mai buni decat oamenii.
Poti fi cea mai putin populara, frumoasa, desteapta, etc, cainele ala tot acolo ramane.
Despre chestia cu anturajul, si cu iubitii... ti-am zis, ai grija, nu toti sunt indiferenti ca mine de popularitate si alte lucruri de genul.
Multi oameni asta cauta, si mai mult, cauta sa faca sex cu tine, pentru ca na, daca esti frumoasa, de ce nu.
Nu mai trebuie sa ai incredere in oameni de genul, si nici sa stai in anturaje care au obiective de genul, sa mearga pe strada si sa injure, sa urle, sa faca tot felul de dracii, nu te ajuta cu nimic, nu-ti ofera nici un avantaj.
Acum, din raspunsul asta nu trebuie sa intelegi ca trebuie sa te porti urat cu toti, nu, nu poti face asta, o spun pentru ca eu o fac, si nu orice poate.
Nu de alta, dar trebuie sa suporti toate consecintele, si crede-ma ca nu vrei sa intorci pe toti impotriva ta.
Am fost si eu in situatia ta cand vine vorba de prieteni si de chestii de genul.
Am fost tradat, batjocorit, luat la misto, si tot felul de chestii de genul, si in timp am ajuns sa urasc oamenii, asa ca acum sunt singur... bine, aproape.
Am cateva persoane in care am incredere, dar asta dupa multi ani de singuratate.
Acum, asta ramane la latitudinea ta.
Ai de ales intre a sta cu persoane de genul, pe care nu te vei putea baza niciodata, si care cel mai probabil v-or pleca atunci cand v-a disparea popularitatea ta, sau sa ramai singura, sa te porti frumos in continuare cu toti, dar sa nu mai spui nimic personal la nimeni, sa ti totul in tine, pana gasesti o persoana in care poti avea incredere, una care v-a ramane langa tine cand toti v-or pleca.
Atunci da, poti spune ca ai un prieten de genul (la mine cel putin, a meritat asteptarea... ani lungi de singuratatea, pentru un prieten adevarat, iti spun sigur ca merita).
Legat de chestia cu familia... n-am ce sa-ti spun, ti-am zis, nu te astepta sa incep sa iti zic "off, saraca de tine, ce rau imi pare", pentru ca sunt prea insensibil si detest prea mult dulcegariile astea.
Totusi, din toata intrebarea ta, nu am inteles o chestie: tu acum cu cine stai? Cine-ti ofera banii de care ai nevoie?
Acestea fiind spuse, nu am ce sfat sa-ti dau, decat sa ai grija de tine, si sa fi cu ochii in patru.
Nu ai de ce te mira, asa e viata, plina numai si numai de necazuri.
In cazul in care te intrebi de ce nu ai parte si tu de fericire, iti spun din experienta ca fericirea nu este decat o iluzie, doar tristetrea si durerea sunt reale, o sa inveti asta in timp.
Oricum, viata e grea, urata, si plina de necazuri, asa ca ai grija in cine ai incredere, nu te imprietenii cu toti, si ai grija de persoanele care ti-au demonstrat ca poti avea incredere in ele.
Oamenilor nu le este greu sa traiasca singuri, ci le este greu sa traiasca doar cu ei, pentru ca nu stiu sa se accepte.
Singuratatea nu este rea. Foloseste-te de ea, si astepta acei oameni pe care meriti sa-i ai, or sa vina si ei, ideea e sa stii sa-i pastrezi atunci cand or sa apara.

Buna! Oameni in care poti avea incredere, gasesti greu in ziua de azi. Sora ta sta permanent cu tine? Ca nu inteleg.
Trebuie sa gasesti o persoana de incredere, la care te poti descarca. Dar ai grija in cine te increzi, sa nu fii dezamagita.

Imi pare rau de ceea ce ti se intampla.Dar situatia nu e fara iesire, concentreaza-te asupra lucrurilor pozitive din viata ta.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.

E greu, dar nu uita că nu ești singura, sunt studenți plecați la facultăți străine, unde trebuie să se descurce singuri. Mama ta nu trebuie să se grăbească cu venirea, știu cum e plecarea asta. Ai făcut cursuri de limbi străine, te-ai înscris în tot felul de lucruri, deci înseamnă că poți face ceva. Îndată trebuie să vină și mama ta, corect? Atunci așteapt-o, trăiește cu ea pănă la următoarea plecare dacă o mai face și apoi te așteaptă facultate, atunci îți poți găsi și un job și poate un partener de viață, iar tinerețea ta e construită.

Buna, Nicole,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Eu aş privi situaţia ta într-un mod constructiv. Toate aceste lucruri enumerate de tine:despărţirea părinţilor, moartea bunicii, izolarea dacă pot să spun aşa faţă de tatăl tău, plecarea mamei şi faptul că prietenele ţi-au trădat încrederea, toate acestea îţi asigură progresul.
E greu să n-ai lângă tine familia dar ăsta poate fi şi un lucru bun dacă privim dintr-un alt unghi: vei învăţa să convieţuieşti singură fără să ai pe cineva care să te îmbrace, să-ţi facă mâncare şi care să te spele.
Învaţă din aceste lucruri nu le da cu piciorul.Asta e viaţa trebuie să înveţi din absolut orice lucru.
Aveam şi eu un prieten care se vedea numai în vacanţa şcolară cu familia (ma-sa şi bunică-sa, tatăl e divorţat) şi care îi era la fel de greu ca şi ţie la început dar pe urmă a înţeles că nu-i aşa greu. A învăţat să facă mâncare, să-şi facă curat, să calce hainele, să facă shopping şi multe altele.Acum chestia asta l-a avantajat foarte mult.Are 19 ani, propria lui casă, o prietenă frumoasă care s-a mutat cu el acolo şi se descurcă excelent pe plan financiar. Toate asta s-au datorat acestei detaşări de familie care i-au arătat că viaţa nu-i chiar aşa roz cum o văd unii.
Aş avea un sfat pentru tine: dezvoltăţi abilităţile, aptitudinile şi competenţele la cel mai înalt nivel şi doar astfel vei putea reuşi în viaţă.
Eşti destul de mare, în caz că tu eşti cea din poză şi frumoasă.Îmi place părul tău. Deci dăi drumul la treabă.

Pace.

"se putea si mai rau" - pe mine m-a ajutat mult gandul asta.

Off, e foarte greu pentru tine/Cel mai bine ar fi, sa-i explici mamei tale prin ce treci/ Nici nu stiu ce sfat sa iti dau/ e froarte greu sa ramai singur pe lume/ Oricum sa ai curaj si multa forta sa lupti pentru tine/ Bafta

Stai linistita, maine poate fi mai rau. Sunt altii in situatii mult mai nasoale.

Sincer,ti-as sugera sa incerci sa treci peste tot ce s-a intamplat si sa-ti gasesti un prieten(in care sa fi sigura 100% ca poti avea incredere in el/ea) care sa te sprijine in aceste momente.

Gasesti un prieten, cea mai buna si convenabila optiune.

WAw povestea ta e trista, as vrea sa discutam mai multe poate o sa ne imprietenim, daca vrei scriemi