Mi-e rusine de mine. Sunt o persoana fara personalitate, un nimeni. Am o gramada de defecte dar desi vreau foarte mult sa ma schimb, nu fac nimic in acest sens. Asta pentru ca ma aflu in acea "zona de confort", mereu imi irosesc timpul, acum imi dau pumni in cap ca nu am invatat cand trebuia lectiile la scoala iar unii dintre colegi cred ca si-au format o parere proasta despre mine. Sincer, nu ii condamn, doar ca nu am depus niciun efort la scoala pana acum, cred ca as fi putut mai mult daca nu as fi fost atat de lenesa. Poate ca nu sunt proasta, adica am avut momente cand mi-am demonstrat ca pot sa fac lucruri uimitoare daca muncesc dar pana acum nu prea am avut nicio motivatie. Mi-am dat seama de aceste lucruri mai demult dar acum imi doresc sa devin o persoana mai buna cu disperare. Faza e ca am ajuns la liceu si am un coleg in clasa de care imi place foarte foarte foarte mult. E un baiat extraordinar. E destept, amuzant, frumos, diferit. Il admir foarte mult chiar daca m-a ignorat pana acum de vreo 3 ori (nu mi-a raspuns la un salut, ma rog...). Si abia acum am realizat ca am nevoie sa imi corectez defectele, sunt un nimeni pe langa el. El e perfect. Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa ma schimb pentru el (ca sa ma placa), vreau sa ma schimb pentru mine dar ca el e m-a facut sa-mi dau seama ca am probleme si ca trebuie sa le rezolv acum, cu cat voi scapa mai repede de ele cu atat voi fi mai fericita. Poate cand voi avea respect si mandrie fata de mine si cand chiar voi fi demna de aceste lucruri, cand voi scapa de timiditate, stangacie etc etc poate as avea vreo sansa...In momentul de fata nu imi doresc sa fiu impreuna cu el decat intr-un univers paralel in care eu sunt cel putin o fata normala dar in realitate stiu ca nu ma merita, nu sunt destul de buna pentru el, asta-i adevarul. Cum sa ma schimb fara sa ma mai procrastinez in legatura cu asta? Si daca m-as schimba, credeti ca ai mei colegi ar uita-o pe vechea eu si si-ar forma o parere mai buna despre mine?

Ai cumva o poveste asemanatoare cu a Animatiebiografic1234, sau sunteti una si aceeasi persoana? Gandesti exact pe dos! Niciodata in viata nu trebuie sa te schimbi pentru cineva. Te schimbi pentru tine daca simti ca ai nevoie sa schimbi ceva. El nu e perfect deloc, nu exista oameni perfecti! Poate ca nu esti genul lui sau nu e interesat de cineva acum, iar tu deduci ca din nu stiu ce motive nu te place. Poti sa te transformi in zmeu, daca nu esti genul lui nu ai ce face, trebuie sa intelegi asta si sa treci mai departe. Daca vrei sa devii mai buna la scoala, nu ar fi un lucru rau deloc, dar trebuie sa fii constienta ca schimbarile le faci pentru tine, nu pentru altii. Problemele astea inexistente de fapt din adolescenta vor trece la un moment dat, iar de la o varsta vei incepe sa vezi viata altfel si o sa regreti cumva ca ai avut asemenea ganduri acum. Invata sa traiesti frumos, totul depinde de mintea ta!

Nimeni nu e perfect.
Totul depinde de tine daca te vei schimba sau nu.
Cat despre colegii tai, cred ca s-ar bucura sa vada ca te-ai schimbat in bine dar nu pune asa mult pret pe parerile celorlalti.
Si daca acel baiat nu te va baga in seama nici dupa ce te vei schimba, atunci nu te merita el pe tine si nu are rost sa-ti pierzi timpul.

Eu merg pe ipoteza ca creierul e plastic si ca doar EXPRIENTELE pot schimba personalitatea,degeaba citesti cartii,vezi documentare, ca sa te scimbi trebuie sa creezi noi conexiuni in creier, trebuie sasi gasesti prieteni sa comunici nu sa te scimbi si sa gasesti prieteni ca personalitatea ta ca apoi sa te descoperi pe tine insuti, se stie ca bebelusi multi resping ceea ce e nou ceea ce ma duce cu gandul la nu prea ne place ceea ce e nou de asta stam in acelasi zona de confort, totusi trebuie sa ai grija in cine ai incredere si sa nu traiesti ca sa multumesti pe alti, cine te place te place asa cum esti, baiatul acela dai o sansa daca te place sa te placa asa cum esti fi rationala nu negativista, rational ca voi doi sa fiti impreuna e posibil

Stii, si eu m-am intrebat asta. Am vrut sa ma schimb, si ma gandeam daca o sa imi duca cineva lipsa la cum eram inainte. Dar ma rog... nu o sa vorbesc despre mine. Sa revin la problema ta.
Tu nu te crezi normala? E perfect. Sa nu ma intelegi gresit. Dar asta face diferenta intre oameni. Gandeste-te in primul rand ca nu esti singura sa stii. Mai sunt persoane care gandesc asa. Eu unul am renuntat sa gandesc asa.(cred).
E bine ca esti constienta ca ai o problema. Dar nu ai sa stii. Tu acum ai inceput sa intelegi cum este cu viata. Si e bine. O sa iti mai pui intrebari de genul crede-ma. Si o sa ajungi sa vezi ca de fapt tu nu esti cu nimic mai prejos de ceilalti. Tu esti tu. Tu esti propriul tau univers. Mda... iti place de un baiat. Si proabil vrei sa te schimbi ca sa te placa. Dar nu vrei numai pentru el. Vrei ca sa te integrezi in viata asta, in comunitatea asta, asa e nu?
Cat despre scoala... na. Asa e. Eu unul simteam ca pot sa invat foarte mult dar nu o faceam. Dar nu a contat. Am invatat ce a trebuit. Si eu ma mir cum de aveam notele asa de mari in liceu. Ma rog... Revin iar la tine.
Nu trebuie sa te gandesti ca nu esti destul de buna pentru el. Te-ai gandit daca tu il meriti pe el? El oare reuseste ar reusii sa te inteleaga? Bine, poate nici tu nu reusesti sa te intelegi.
Eu zic sa o lasi asa.
De ce ai vrea sa schimbi un pom care a crescut mai in stanga daca da foarte multe fructe? Adica intelegi ce vreau sa zic.
Tu vezi cum gandesti? Asta e special. Incearca sa privesti lumea altfel. Deschide ochii. Esti la liceu presupun nu? E normal sa fi asa. Ai ajuns printre "lupi", dar sa nu devii si tu unul. Scuza-mi expresia.
Eu unul cred ca esti chiar ok. Esti mai ok decat cea care ai putea sa devii tu daca te-ai schimba.
Nu prea stiu daca te-am ajutat... Dar iti urez multa bafta. A si... mai stai pe TPU ca se mai gasesc persoane care sa te ajute. Eu unul la inceput mi-am pus si eu astfel de intrebari. Dar cum am aflat ca mai sunt si altii care gandesc ca mine, deja vad altfel lucruriile.

Iti urez multa bafta.

N-ai nicio problema. Da-o in măsa de scoala.

Mai sa fie! Dar cam ce probleme ai tu la scoala? Unde, la ce materie, nu ti-ai dat tu toata silinta si toata masura?
Ai scris un text excelent la varsta ta, probabil esti clasa a 9 a sau a 10 a, nu eram in stare sa scriu asa la varsta ta nici in fata plutonului de executie.
Ai aceeasi problema ca n persoane de pe acest site ( si ca mine dealtfel ) lipsa de incredere in sine.

In primul rand, gresesti fiind mult prea dura cu tine. Observ ca te-ai pierdut prin procesul de valorificare a acelui baiat, uitand ca si tu esti un om cu tot atatea plusuri si minusuri ca si el. Uite, schimbarile trebuie sa vina de la tine; sa iti pui intrebari, sa ti le intelegi, sa dai raspunsuri, sa le aplici. Eu degeaba ti-as spune acum "du-te si citeste o carte si o sa te placa mai mult", deoarece tot nu prinzi imboldul de a face actiunea asa cum trebuie. Ceea ce vreau sa spun este ca de la tine trebuie sa vina convingerile, altfel nu iti poti fixa un reper moral. Tu stii cel mai bine cum sa te schimbi si esti singura care poate controla acest lucru. Totusi, poti pleca de la faptul ca lumea apreciaza oamenii extraveriti, inteligenti, boemi, buni. Ai nevoie de multa incredere in tine.
In al doilea rand, nu stiu ce intelegi tu prin "perfect", dar mie un baiat care respinge salutul unei fete nu mi se pare un model bun de urmat. Eu cred ca ai fi putut fi o persoana mult mai buna daca nu te influenta tipul acela. Nu ma intelege gresit, este bine ca ti-a deschis ochii, dar persoana pe care o vrei cel mai mult poate fi cea fara de care esti cel mai bun.
Ai nevoie de mult timp sa te gandesti la asta.
P.S. Mie-mi place de tine.

Din câte ai scris reiese că realizezi că trebuie să faci.
Așa că ce aștepți, să-ți spunem noi "redu din tot ce te face să pierzi timpul (sau renunță de tot la unele lucruri) și începe să înveți etc."?
Și dacă ai și obiectivul de a-l impresiona pe băiatul respectiv, nu înțeleg de ce mai ai nevoie...