Nu știu ce sa fac. Îl iubesc atât de mult încât ma doare. Îl iubesc atât de mult încât ma gândesc la el mai mult decât ma gândesc la mine. Îl iubesc atât de mult încât nu trec 5 secunde fără sa ma gândesc la el. Nu mai vad niciun alt băiat, numai pe el. Numai el contează pentru mine. Dar cred ca nu ma place. Nu da semne ca m-ar plăcea. Nu îmi arata ca ii pasa. Nu ma baga în seama, nu îmi arata ca însemn ceva pentru el, nu face niciun efort pentru a sta cu mine, pentru a vorbi cu mine... Când primesc un mesaj de la el, ceea ce se întâmplă destul de rar pentru ca de obicei eu scriu prima, sunt atât de fericita, nu contează ce scrie în mesaj, ce meme tâmpit îmi trimite, un zâmbet îmi apare automat pe buze, zâmbesc din toată inima numai când ma gândesc ca s-a gândit sa îmi scrie. Ca s-a gândit la mine. Pun la suflet fiecare gest mic. Fiecare îmbrățișare de a lui ma face sa fiu un om mai bun. Fiecare secunda petrecuta în bratele lui înseamnă enorm pentru mine. E locul unde as vrea sa ma aflu pentru totdeauna. Îmbrățișările lui sunt cele mai dulci și nimeni nu ma poate face sa zâmbesc în modul cum o face el. Începe sa își dea seama ca îl plac dar sunt aproape sigura ca nu ma place cu adevărat. Probabil e doar amabil, poate știe ca îl plac și nu vrea sa îmi raneasca sentimentele. Încerc sa nu mai par disperata, sa ii scriu mai rar, sa aștept sa dea și el un semn, ceea ce face rar și asta ma doare. Doare când știi ca nu ești atât de important pentru un om cum credeai ca ești, când știi ca are conversații mai interesante cu alte fete și ție nu îți scrie deși știe cât inseamna un mesaj de la el pentru tine. De câte ori îl vad mi se umple inima de bucurie, îmi bate inima, zâmbesc incontrolabil, ma întreabă uneori de ce îmi bate inima asa tare când îl îmbrățișez, de ce ma emoționez, de ce zâmbesc fără motiv. Motivul e el. Prezenta lui ma face sa ma simt minunat. Cred totuși ca place o alta fata. Prietena lui cea mai buna i-a spus unei prietene bune ca ea crede ca el place o alta fata. Eu ii doresc tot binele din lume. Vreau doar sa fie fericit. Fericirea lui e pe primul loc pentru mine, apoi e a mea. Dacă el e fericit lângă ea și eu sunt fericita, deși stiu ca ea nu l-ar iubi niciodată cum îl iubesc eu, ca ea nu se gândește la el 24/24 cum fac eu, ca nu l-ar pune niciodată pe primul loc, cum fac eu, ca dintre fericirea ei și fericirea lui ea ar alege-o pe a ei, ceea ce eu nu fac. Nu am curaj sa ii spun ce simt fiindcă știu ca ne-am strica prietenia. Atâta timp cât nu sunt sigura ca ma place nu am curaj sa ii spun. Știu ca e posibil sa nu mai vorbim după dacă el nu simte la fel. Sunt confuza. Nu mai pot sa țin asta în mine când știu ca exista o șansă ca și el sa ma placa. Da niște semne foarte confuze, nu sunt niciodată sigura ce exprima. Sunt atât de confuza. Ce sa fac?

Din moment ce nu face niciun efort sa vorbeasca cu tine, cred ca stii si tu raspunsul
Nu tii atta la el, ai atitudinea asta fiindca ti se pare de neajuns, cu cat un lucru e mai greu de obtinut, cu atat il vrei mai mult. N-ai cum sa tii atat la un om cand tu nici nu-l cunosti, iti plange orgoliu ca stii ca n-ai sanse la el, atata tot.

Nu a fost întotdeauna așa. Nu toți străbunicii noștri au trăit astfel sentimentul de iubire. Dar la un moment dat, un cuplu stabil făcea ca viața și educația unui urmaș să depindă de asta.
Din acel moment iubire însemna să ne concentrăm asupra unei singure persoane. Pentru asta suntem programați. Dta trăiești cel mai intens acest sentiment. Dta ai și darul să poți exprima în scris ceea ce simți.
Ca să îl faci să simtă și el la fel, ar fi bine să îi comunici asta.
De exemplu să îi scrii exact mesajul de mai sus.

Ohh...
Uite, admirabile cuvinte la adresa lui, dar nu e chiar asa. E posibil sa traiesti o iluzie. Daca ar fi reciproc, ar fi intr-adevar iubire. Ce zici tu, cu fericirea lui deasupra celei personale... da, asta inseamna iubire, dar eu cred ca tu folosesti doar niste expresii pompoase care nu reflecta concret ce simti tu.

Parerea mea e ca ar trebui sa-i spui si lui chestiile astea. Da, daca te refuza, s-a dus si prietenia. Dar, in acest moment, prietenia asta iti face mult rau si nu va rezulta in nimic, decat suferinta si amagire.
Poate el e timid, sau timid cu subiectul, asa ca va trebui sa faci tu primul/ primii chiar pasi.

Daca incerci, se poate sa esuezi. Daca nu incerci, ai esuat deja. Cum zice Uzzi: "Poti sa lupti si sa pierzi, sau sa pierzi oricum, asa ca da-le sa sara!"

Te-as ajuta mai mult daca mi-ai spune ce varsta aveti. Poti sa-mi zici si in privat, daca preferi.

Eu aveam impresia ca ai copiat de undeva tot textul ce l-ai scris, esti foarte romantica.Intr-adevar se vede ca ai o obsesie pentru acel baiat.Dar fii un pic realista, se pare ca tu plutesti pe un norisor si nu vrei sa cobori pe pamant.Ca sa-l pui la incercare pe Fat-Frumosul ala,fii subtila si cere-i niste sfaturi de exemplu, un ajutor la lectii(asta daca esti eleva) sau pur si simplu il rogi sa mearga cu tine sa faci piata, ori te prefaci ca esti foarte suparata si nu are cine sa fie langa tine, nu are cine sa-ti asculte durerile, uite asa, prefa-te ca nu ai pe nimeni apropiat si atunci vei vedea daca merita sa te mai gandesti asa mult la el.Baietii adevarati sunt foarte mandri daca se simt importanti pentru cineva, asa ca incearca sa vezi ce iese din povestea asta.Succes!

Retrage-te o perioada din viața lui. Nu îl mai căuta. Stai la distanta de el. Fii indiferenta cu el, chiar daca tu știi ce se petrece în interiorul tau. Va fi greu. Daca te place, va observa distanțarea și lipsa ta. Te va căuta el.
Trebuie sa fi pregătită însă și să accepți decizia lui, pentru că el s-ar putea sa te vadă într-adevăr doar ca pe o prietenă și nimic mai mult.

Mai exista și persoane care își exprima sentimentele într-un mod mai profund. Nu am copiat nimic de nicăieri. Am scris totul din inima. Știu ca nu e chiar ok sa ma gândesc atâta la el și sa îmi pese atât de mult când el nu îmi arata ca ii pasa. Probabil ca nu o face. Nu știu. Încerc sa mi l scot din cap pentru ca nu cred ca avem șanse, dar nu pot. Când îl vad, tot efortul de a mi-l scoate din cap e în zadar. Ma îndrăgostesc iar și iar, de fiecare data tot mai mult. Realizez ca el nu simte la fel, vad asta din comportamentul lui. Nu îmi arata ca ii pasa. Nu își face timp pentru mine. Nu depune efort pentru a petrece timp cu mine sau a vorbi. Nu ma întreaba des cum ma simt. Cu toate astea, nu mi l pot scoate din cap.