anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

O prietenie adevarata s-a dus in cateva minute. E vorba despre o colega cu care am avut cea mai frumoasa prietenie din viata mea (de cand ne-am cunoscut in clasa a 9a si pana acum - cls 11). Am inceput sa o iubesc, am iubit-o din tot sufletul, insa ea nu a vrut sa fim impreuna ci sa fim doar amici, si m-am resemnat pana la urma cu aceasta idee desi in realitate ceea ce faceam impreuna trecea limita amicitiei.
Totul s-a dus insa acum 4 zile cand i-am spus niste chestii mai dure la telefon. Nu stiu ce a fost cu mine, am fost nervos si am criticat-o destul de urat insa apoi mi-am dat seama ca n-ar fi trebuit sa o fac; m-am bazat doar pe niste banuieli care pana la urma mi-am dat seama ca nu erau adevarate. S-a suparat foarte tare deoarece din pacate nu a fost prima data cand am facut asa ceva. Acum a spus ca "pot sa uit de existenta ei", deci mi-a cam dat de inteles ca s-au cam incheiat treburile intre noi.
De 4 zile insa nu am mai schimbat nici o vorba cu ea, i-am trimis cateva mesaje si un mail dar nu am primit nici un raspuns, insa ea a facut referire la incident si si-a exprimat supararea pe blogul ei personal (nu dau link), insa din acea postare nu reiese care e decizia ei, daca mai vrea sau nu sa continuam relatia. Ea de fiecare data m-a iertat, si daca s-ar fi gandit un pic si-ar fi dat seama ca totusi, ok, am gresit ca am vorbit asa cu ea dar totusi eu nu i-as fi reprosat daca ea nu ar fi avut chiar nici o vina.
Nu stiu insa ce sa fac, linistea asta ma omoara. Nu stiu daca m-a iertat sau nu, nu stiu ce va urma... Mi-e frica sa n-o pierd, sa nu se distruga frumoasa prietenie ce am creat-o.
De unde ar trebui sa o iau? Mi-e groaza si sa merg maine la liceu sa dau ochii cu ea. Cum sa ma adresez? Cum sa o fac sa vorbeasca, sa-mi spuna ce simte, ce a decis, ce vrea? Ce sa fac?
Va rog mult, ajutati-ma!
Va multumesc!

1 răspuns:
| Bogdan_1693 a răspuns:

Am patit si eu exact la fel, doar ca eu sunt mai mic.Problema e ca la tine e mai gogonata decat la mine.Problema mea s-a rezolvat cu timpul, dar am actionat totusi intr-un fel:am lasat-o balta pana s-au calmat spiritele[gen cand se enerveaza femeia, iar barbatu o lasa sa zica tot, dupa care totu revine la normal].In vreo 2-3 saptamani, am inceput sa vorbim din nou, dar foarte la misto ca sa zic asa, ea ma lua la misto, dar eu incercam sa nu-i raspund la fel. Dupa care, peste alte 1-2 saptamani, mi-am luat inima-n dinti si mi-am cerut scuze de 'jdemii de ori, si aici intervine diferenta: ea voia sa se impace cu mine.Nu stiu ce sa-ti zic, totusi ai puta incerca prima parte, cu calmatu apelor, si dupa vezi si tu cum abordezi situatia.Multa bafta, o sa ai nevoie!