| MarianErwq a întrebat:

Salut, de ceva timp am inceput sa ma simt din ce in ce mai anxios, plictisit, fara chev de viata de nimic si de nimeni, incepand sa nu mai fac lucrurile obisnuite pe care obisnuiam sa le fac. Lucrul bizar, daca pot sa-i spun asa este ca in urma cu mai putin de o luna eram complet diferit, nu puneam pret pe lucruri neimportante, faceam ce faceam de obicei, pierdeam timpul ca orice persoana de varsta mea (am 15 ani) si eram fericit, insa asta s-a schimbat si nu stiu mai exact de ce. Mi s au mai intamplat lucruri asemanatoare si in trecut dar totul a durat foarte putin, mai ca nici nu am simtit acea stare, acea emotie dar acum parca totul s-a amplificat de 10 ori mai mult. Nu este nimic prea serios, adica nu simt nevoia sa vorbesc cu cineva apropiat mie si sa-i spun aceste lucruri care dupa parerea mea vor trece mai devreme sau mai tarziu dar vreau sa aflu de ce, de ce ma simt asa de posomarat, daca pot sa spun asa. In secunda asta ma simt bine, nu am nici o problema sau daca am o ignor si am sa i gasesc rezolvare mai tarziu si n secunda urmatoare devin surprinzator de trist, parca ma gandesc si ma intreb unele lucruri despre mine, poate si despre trecutul meu, despre lucrurile pe care le-am facut sau nu le am facut, chiar daca merg pe ideea ca nu trebuie sa imi para rau de ce s-a intamplat in trecut. Incep sa mi pierd interesul in aproape orice. Acum chiar ma simt decent, in comparatie cu zilele anterioare pentru ca incerc sa ma adaptez la vechiul meu program, vechiile mele obiceiuri. O cauza al acestor lucruri as putea spune ca este varsta insa nu mi se pare prea plauzibil acest raspuns, parca este prea patetic si nu are nici macar o logica, dupa parerea mea. Incerc sa ma tin ocupat, sa nu ma mai gandesc si fac o treaba buna dar mi e teama ca nu voi rezista prea mult asa. Am inceput sa-mi pun intrebari despre viata, ce ar trebui si ce NU ar trebui sa fac si ce s ar fi intamplat sau ce s ar intampla daca nu as fi existat sau daca n as mai exista. Evident, aceste intrebari sunt destul de stupide si dupa ceva timp constientizez si eu ca nu are sens sa ma gandesc la aceste lucruri, nu inca de pe acum. O banuiala de a mea ar fi faptul ca recent am intalnit o persoana ce parea sa aiba o conexiune cu mine, fara macar a vorbi prea mult cu ea si avand foarte putine actiuni impreuna dar asta este cel mai plauzibil raspuns la intrebarea mea ( chiar daca este cel mai retardat si idiot raspuns) deoarece am remarcat ca ma tot gandeam la acea persoana, intr una, mai mereu fara vreun motiv anume si poate unii m ar intreba de ce nu te duci si comunici sau vorbesti cu ea si chiar m-am gandit la acest lucru dar una e sa zici si alta i sa aplici. Nu insinuez ca asta ar fi motivul principal dar poate unul dintre el, ori doar imi inchipui asta incercand sa mi imaginez ''solutia'' intrebarii mele si dupa parerea mea, acesta ar fi un factor. Tin sa mai precizez ca nu are legatura cu familia, scoala sau altceva.
V as fi recunoscator pentru orice sfat, parerea, raspuns sau intrebare si va multumesc daca ati ajuns pana aici si ati citit tot acest ''roman'' al meu.

Răspuns Câştigător
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Dar vreau sa aflu de ce. Pentru că această stare îți servește o nevoie mai profundă. Caută acea nevoie.
Ai și găsit-o singur, acea fată. Acolo este nevoia ta.
Dar una e sa zici si alta i sa aplici. Chiar așa! Care este ceea ce te împiedecă să aplici? Ce se întâmplă dacă nu aplici?
Devii posomorât. Deci alegi să fii posomorât. De ce? Că ți-e frică de ceea ce ar putea să se întâmple între tine și fata aceea.
Ce s-ar putea întâmpla? Să îți pierzi liniștea anterioară, în care, așa cum ai spus, nu prea făceai nimic deosebit, vorba ta de mai sus. Deci cum af fi să gândești că lângă fata aceea este și acolo liniște și nu mai este posomoreală? Fiindcă lângă ea se satisface o nevoie mai profundă, aceea de a avea o fată prietenă.
Cum faci să ți-o satisfaci? Să treci de la zis la aplicat.
Verifică asta. Aplici, deci acționezi. Ia să vezi, trece posomoreala?

4 răspunsuri:
| MarianErwq explică:

Vreau sa mai adaug faptul ca n am nevoie de alte persoane cu care sa discut, dupa cum am mai vazut la altii, pe acest site pentru ca nu e ceva permanent, e ceva temporar si dupa parerea mea nu e ceva prea serios, sper, deci v as sfatui sa nu sariti cu gura pe mine cu raspunsuri banale ca ''vai saracutul ai nevoie de ajutor''. Daca va ganiditi sa lasati comentarii de genul asta v as sfatui sa nu mai postati un comentariu. Sper ca m-am facut inteles.

| Violleta2022 a răspuns:

Poate chiar este legat de stresul examenului de capacitate...
Mai mult odihna si hrana sanatoasa!

| MarianErwq explică (pentru sadrian46):

Probabil cel mai bun, inteligent și logic răspuns pe care l-am văzut.
Va multumesc pentru sfaturi și am sa va dau dreptate cu absolut tot ceea ce ați spus.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns (pentru MarianErwq):

Imi pare bine că te-am putut ajuta. Am învățat și eu asta chiar recent la un curs NLP. Mă refer tehnica Transformarea esențială - Core Process dezvoltată de Connirae Andreas. Ce am învățat am aplicat foarte succint și destul de vag, la cazul tău. Găsești pe You Tube mai aprofundat despre, în engleză.