Voua v-a murit cineva din familie? Daca da, cum v-ati simtit?
Mi-au murit 2 bunici, strabunica (rude mai apropiate) si multi alti unchi si matuse etc. Ma simteam groaznic si nu stiam cum sa fac sa depasesc. De ceva timp am inceput sa gandesc ca ei nu au murit (pentru ca sunt inca vii in sufletul meu) si ca doar au plecat intr-un loc mult mai bun, unde le este mult mai bine. Ma gandesc ca de acolo unde sunt ma pazesc de cele rele si se bucura/plang alaturi de mine. De cand gandesc asa ma simt mai bine, dar cu toate astea nu e zi in care sa nu ma gandesc la ei. Nu ai ce sa faci. Indiferent, ei nu se mai intorc... Trebuie sa fii tare si sa faci fata. Stiu ca e greu, dar macar ascunde asta. Daca vrei sa te descari inchide-te in camera ta si plangi cat vrei, sau du-te la cimitir, apinde-i o lumanare, du-i o floare. O sa ai un sentiment foarte placut dupa asta. BE STRONG! Daca vrei sa ma intrebi ceva anume da-mi un mesaj. 
Răspunde
Multumesc mult de raspuns, intrebam deoarece si mie mi-a murit bunicul acum o luna si nici acum nu imi vine sa cred ca nu mai e ma simt oribil, stau noaptea si plang, si ma gandeam ca m-ar ajuta raspunsurile pe care le voi primi la intrebare. 
Răspunde Nu stiu cat de mult te-a ajutat raspunsul meu, dar te inteleg perfect. Doare. Doare tare, mai ales cand orice cuvant sau lucru banal te face sa te gandesti la el. Nu sunt foarte mare, dar am trecut prin multe, mult prea multe. Bunicul meu a murit acum 2 ani si tot nu nu imi vine sa cred ca nu mai e printre noi, dar tu care s-a intamplat acum o luna. Cu timpul o sa te obisnuiesti. Acum depinde si cat de mult timp ai petrecut alaturi de el si cat de aproape stateati. Acum trebuie sa-mi fac treaba si sa te incurajez spunand ca o sa fie bine. In momente ca astea iti trebuie o gandire pozitiva ca "sa nu cazi" si pe cineva care sa te inteleaga si sa te asculte.
Nu am cu cine discuta subiectul asta si eu cred ca eram destul de apropiati deoarece locuiam impreuna cu bunicii. Nici eu nu sunt mare si nici la mine nu a fost mereu ''roz'' viata pentru ca la nimeni nu e. Ma bucur ca e cineva care ma intelege si are cuvintele potrivite la ea... 
Mai am o intrebare, sper ca nu te deranjeaza, te-ai gandit vreodata, dupa ce ai trecut prin atatea la ziua in care persoanele care mai sunt inca langa tine nu vor mai fii? Si si vrea sa nu se intample, sa opresti timpul in loc, acum ca stii cum e sa pierzi o persoana la care chiar tii?
Daca mai stateati si impreuna e urat rau! 
Oricum ti-am spus daca vrei vreodata sa vorbim imi dai un mesaj. Daca nu ai pe nimeni care sa te asculte si sa te inteleaga acolo unde locuiest tu, voi fi eu alaturi de tine, prin calculator. Si ai dreptate, nu e nimic roz. Nimic nu are sens, dar trebuie sa gandesti ca TOTUL se intampla cu un motiv si asta ti-o spun din experienta. There's no rainbow without a little rain, corect? Daca nu am suferi nu ne-am bucura indeajuns de lucrurile marunte care ne fac viata mai buna intr-un fel sau altul. De curiozitate, imi poti spune in ce oras locuiesti?
Oricand, nu ma deranjezi. Da. Mereu. Nu stiu de ce dar dupa ce mi-a murit si strabunica (de ea fiind cea mai apropiata) imi vin tot felul de imagini in cap. De multe ori cand ma uit la tv, sau merg pe strada imi vin in cap ca niste vide-uri scurte in care e vorba de moartea parintilor mei, fratelui meu, celorlalti 2 bunici si asa mai departe. Apoi am un moment in care sunt total socata. gen: "De ce gandesc asa?" Si incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase. Nu stiu ce e cu mine. Sincer ma gandesc serios ca in toamna sa ma duc la psihologul de la scoala. Nu ca as fii nebuna sau ceva, dar nu mi se pare normal sa imi apara in minte astfel de chestii.
Da, eu noaptea stau si ma gandesc si patesc exact ca tine. Si incep sa plang...
Si mie mi se pare normal sa ni se intample asa, de fapt asta e o teama, teama sa nu ii pierdem si pe ei dar tuturor le vine randul, odata si odata dar asta nu inseamna ca eca va intampla acum, in niciun caz! Dar e acea teama si durere cand ne gandim, ca totusi se va intampla...
Poate este datorita varstei. Habar nu am. Pe mine astea chiar ma sperie.
Si pe mine... tu de unde esti si cati ani ai?
Targovite, 14 ani. Tu cat ai?
Off ce ma mai doare este ca nu am cui sa-i spun, sa ma descarc nimeni nu stie cum ma simt si parintilor sau bunicii nu prea...nu stiu nu ma simt confortabil sa le spun.
Stiu cum e. Si eu sunt in aceeasi situatie. Eu am cui sa-i spun. Am o prietena careia la fel, i-a murit bunicul si mai vorbesc cu ea. Nu te sfatuiesc sa vorbesti cu parintii tai sau mai ales cu bunica ta. Pentru ea cred ca e un subiect foarte sensibil, iar ai tai cu siguranta sunt ocupati si in plus ti-ar spune sa nu te mai gandesti la asta.
Stii vorba aia: Dupa fiecare lucru rau, vine ceva bun, dar din pacate dupa fiecare lucru bun vine ceva rau,
Da... stiu eu am doar o prietena buna dar care nu stiu daca m-ar intelege sau daca i-ar pasa asa mult...
Este atat de dureros mai ales ca e prima oară cand trec prin asa ceva, inca si acum ma duc acolo, la patutul lui unde statea mereu si din pacate, nu mai e acolo...
Viata ne pune la incercare mereu, dar fii sigura ca dupa toata suferinta ta se va intampla ceva care te va face fericita. Cat despre prietena ta. Daca nu a trecut prin asta nu o sa te inteleaga. Ti-am zis ca strabunica mea a murit acum vreo 2 luni(cred), iar bunicul prietenei mele a murit acum o luna. Cand a murit strabunica mea eu eram la pamant. Si nu mai suportam nimic. Mai ales ca noi aveam prostul obicei de a spune "Sa mori tu?" sau "Sa moara Y [numele baiatului pe care il placem]" Si chiar ma enervam. Si in mod normal o perioada de timp nu se asculta muzica si ea canta mereu si baga si la telefon si eu ii ziceam sa o opreasca, dar nu ma asculta. Acum ca a trecut prin asta e foarte schimbata. Indiferent cat ar incerca cineva nu o sa poata sa isi dea seama prin ce treci daca nu a trecut si el/ea prin ceva asemanator. Totusi speranta moare ultima. Icearca sa vorbesti cu ea si vezi cata atentie si intelegere iti acorda.
Iti multumesc mult, m-ai ajutat enorm mai ales ca a cum incep sa ii simt lipsa si sa doara mai tare, sper canu ti-ai pierdut timpul, sau te-a deranjat subiectul etc Cand voi simti nevoia o sa ma aima uit la conversatie, ma ajuta mult in special sfaturile etc.
Nu ai de ce sa-mi multumesti si stai calma ca nu m-ai deranjat in niciun fel. Sa stii ca voi fi mereu aici, dornica sa te ascult si sa te ajut cu ce pot. >
Se vede ca esti de treaba, si o prietena buna. Chiar daca nu ne cunoastem ai ''sarit'' sa ma ajuti mai ales ca stii cum ma simt. Esti o persoana saritoare
Sunt o persoana in care poti avea incredere si pe care te poti baza. totul depinde de comportamentul tau fata de mine(vorbin la modul general). Si vorbesc serios. Du-te la cimitir cu o floare si aprinde-i o lumanare! Te vei simti bine.
Faza e ca e ingropat la tara ca eu cu drag m-as duce in fiecare zi dar merg de cate ori merg pe la tara. Iti multumesc mult de tot :*
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Mi-au murit cateva persoane cand eram mai mica, exact persoanele care m-au crescut (nu ma refer la parinti), si am avut o perioada mai dificila, pentru ca plangeam in fiecare zi cand imi aduceam aminte de ei sau ma uitam la poze
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
