eu am 12 ani mie imi place mult sa compun poezii si texte in proza,dar daca scriu ceva,imediatvine o persoana "matura" si imi spune ca nu au logica si sens si sa le modific tare sau chiar cu totul,fiindca nimeni nu le intelege.dar poeziile astea sunt sentimentele mele! chiar daca nu au sens, poate doar eu le inteleg! uneori trebuie sa particip la concursuri si prof de romana ma trimite cu poeziile alea,findca ea ziceca nu trebuie sa aiba neaparat sens ca"ana are mere" ci poate fii si "ana are roade coapte",adica sa nu fie exact scurt si la obiect, ci ca trebuie sa transmita sentimente.voi ce credeti?

Stii uneori si eu mai scriu, dar depinde de starea pe care o am, iar faza cu "modific-o ca nu e corecta" mi se pare o aberatie ajunsa la punctul maxim, sincer! Esti artista, scrii, compui si cel mai important, iti exprimi sentimentele si pui suflet in ceea ce faci, asta este cel mai important. Eu cand scriu sau pictez daca cineva intra in camera si nu ii convine ceea ce am facut ii spun pur si simplu : " Asta este arta mea! Asa ma exprim eu " Continua sa scrii cum simti si te asigur ca nimeni nu va avea dreptul sa iti reproseze nimic! P.S: Niciodata sa nu te lasi convinsa de oricine sa renunti la ceea ce faci! Continua ce faci si vei deveni din ce in ce mai buna! Garantez!

Eu cred ca e foarte bine sa continui astfel, adica sa asterni pe hartie tot ce simti, ce visezi, tot ce crezi tu ca are un sens pentru tine.Foloseste orice forma literara care crezi ca se potriveste.Deocamdata nu e necesar sa aprecieze altii, important este ca tu sa-ti pastrezi vie imaginatia.In acelasi timp studiaza si operele autorilor care-ti plac si cu timpul o sa descoperi singura calea comuna cu cititorul.

Atata timp cat pentru tine acele poezii semnifica cv, atat timp cat tit iti plac si iti amintesc de clipele din viata ta, atata timp cat acele poezii te reprezinta nu trebuie sa schimbi nimic(parerea mea) ai grija ca ele sa fie decente si sa transmita mesajul pe care il doresti

Daca vrei iti dau si eu o poezie compusa de mine sa vezi ca parerea altora nu conteaza
dai add:leonteandreigeorge daca vrei poezia

Nu mai invatati copilul la prostii si nu-i ruinati viata.
Stiu ca e dur, dar asta e adevarul: La 12 ani n-ai nicio treaba cu poezia/proza/arta/literatura sau ce-ti mai inchipui tu.
Pune mana si invata, si citeste, si lasa ideile astea proaste cu poezia. N-am sa-ti vorbesc despre arta pentru ca la anii tai n-o poti intelege.
Nu te lua dupa altii sa continui cu asa ceva. Nu continua. Pune mana si invata!

Va multumesc tuturor de raspuns! nu va pot da funda, fiindca toate raspunsurile imi plac! dar va votez cu "folositor" pe toti!

Uitati cateva din poeziile mele:

Zi cu zi timpul s-a scurs
repede, caci n-am simtit
c-a trecut un an de scoala
si-acum ma bucur nespus!
de ce? vara a venit!

acu-i cald, frumos si bine,
nu ca-n primavara asta,
cu grindina si furtuna,
de-ti baga fiorii-n tine
c-acusi se darama casa!

dar ii vara,-aste-au trecut!
si plantele, in sfarsit,
chinuite, ba chiar moarte,
dupa cat au suferir
s-au trezit si-au inflorit.

pasari vesel ciripesc
printre ramuri de copaci
de pisicile provoaca
cum prin crengi se invartesc
facand zarva.ce sa-i faci?

soarele-arde cu putere
de usuca tot pamanntul
dar mai cade cate-o ploaie
ce reflecta curcubee
si usor, adie vantul.

iata ca vacanta mare
a venit, si-acum ma cheama
cum e ea, ispititoare
sa-mi scald in raze de soare
mintea, dup-un an de scoala.



Prietenia





O prietenie-adevarata

Poate fi usor recunoscuta

Cand cineva drag tie ti se-arata

Iar cand ai o problema, te ajuta.



Prietenia este floarea vietii

Averea tuturor cea mai de pret

Din tinerete pana-n batranete

Ce poti s-o pierzi cu ura si dispret.



Prietenia, deci, s-o pretuim,

Sa facem ce putem ca s-o pastram

Cu totii intre noi san e iubim

Si-al buucuriei inm sa il cantam!







Pisica mea

As vrea sa va spun ceva

Despre Riku, mâta mea:

E dragută, e pufoasa,

Este grasă şi frumoasă.



Să vă spun si cum arată:

Alb cu negru e pătată,

Cu-ochi sticloşi, cu coadă lungă

Şi cu-o burtă atârnândă.



Toată ziua stă la soare

Şi-mi tot spune că-I e foame.

Are gura neoprită

Şi foamea nepotolită.



Ea e leneşă, e mare

Zici că nici n-are picioare.

Este o obeză care

Tot ce vrea e doar mâncare.



Însă foamea e mai mare

Decât lenea de mişcare:

Merge la vecinii mei

Şi vânează porumbei.



Ce să fac cu ea acum?

S-o arunc, aşa, pe-un drum?

Să zic: "Nu-i pisica mea!"

Şi apoi o voi uita?!



Nu voi face-aşa ceva

Nici de-o sut’ de lei as lua.

O iubesc, o îngrijesc,

Deşi, cam mult o hrănesc.



Totuşi, cum e ea aşa,

Are chef a se juca:

Sare-n joc la motocel

Crezând că-I un şoricel.



Noaptea, de o las in casă

Guduroasă-i şi-afectuasă

Şi de e lâng-o perdea

Până sus s-urcă pe ea.



Printre multe alte trucuri

Ea mai face frământucuri.

Din păsări nu las-o pană

Dar e ghemul meu de blană.





O broscuta





O broscuta ocupata

A vrut in program sa-si faca

Ordine, ca s-aiba cand

S-apuce tot ce-are-n gand.



Pe un nufar ea a scris,

Ordonat, cum s-a decis,

Cum sa-si programeze tot:

Masa, somn, inot si sport.



Luni, tot timpul ea manca

Pana-n seara, marti, canta

Miercuri numa’ a-notat

Iar joi, doar a studiat.



Obosita mai era

Broasca asta ce facea

Ce-i la fel, tot intr-o zi

Far-un pic a se-odihni.



Si asa, ea constata

Ca nu-i deloc bine-asa.

Poti sa-ti faci ce-ti vine-n gand,

Insa toate au un rand.





O zi de primavara



Pe campul larg, inmiresmat cu flori,

Abia trezit din amorteala noptii,

Rasare mandrul soare din spre zari

Cu razele-I fierbinti si aurii.



Ca printr-o vraja -ntunecati nori

Se risipesc, iar pe pamant ramane

A diminetii roua de pe flori,

Pentru furnici si gandacei, paraie.



Iar dup-o scurta si timida ploaie,

Cu-ai ei stropi mititei si reci de apa,

Un curcubeu s-a arcuit in zare,

Iar straiele-n lumina si le-arata.



Pe-nalta bolt-acerului turcoaz

Adie, luand petale, lin, zefrul,

Iar pasari mici zboara zglobii, cu haz,

Cu musculite incercandu-si tir-ul.



Natura isi arata tineretea,

Iar daca veti privi putin afara,

Puteti vedea in toata frumusetea-i

O minunata zi de primavara.

Stiu ca nu prea exprima sentimente, dar sunt cele pe care le-am trimis la concunsuri, cele care "puteau fii intelese" 8-I
ca asa am mai facut cand mi-a murit hamsterul, cand eram nervoasa, cand am vazut in ca hal a ajuns orasul in care locuiesc...dar nu vi le mai zic
doar prima poezie si "o minunata zi de primavara" le-am scris dupa starea in care eram.numai ca pe cea cu primavara am scris-o in iarna, ca era super cald, dar era si super aiurea sa o intitulez "o minunata zi de iarna"

Te joci de-a poezia. Astepti ca ceilalti sa iti spuna ca esti talentata.
Mai citeste, ai sa vezi ca o poezie nu inseamna cateva vorbe incalcite in 2, 3 figuri de stil si in niciun caz doar "sentimente".
E mai complicat. Intr-adevar esti cam mica sa iti dai seama. Unii din aia "maturi" chiar STIU despre ce vorbesc. Acum depinde daca sunt si persoanele care te inconjoara.

Multe din creatiile artistice nu au logica si sens pentru majoritatea oamenilor-imi vine in minte, pe loc, arta lui Picasso-insa asta nu i-a impiedicat pe artisti sa creeze capodopere. Multi nu au reusit sa publice nimic in timpul vietii iar acum li se aduc elogii-pacat ca sunt postume. Daca ai ceva de spus prin poezie si proza, fa-o indiferent da parerea celorlalti, sunt sigur ca vei avea publicul tau, chiar daca nu vei fi in cartile de Literatura romana. Tot ceea ce traim constituie o experienta ce merita impartasita iar sentimentele nu se pot exprima mai bine altfel, decat prin poezie. E nevoie sa stapanesti gramatica si sintaxa limbii romane pentru a-ti descrie trairile, asta o consider marea provocare pentru un viitor autor. Succes!

Pai poeyiile sunt ca cineva sa isi exprime sentimentele si sincer mie imi plac acelea care uni zic ca nu au sens pentru ca sensul adevarat e in inima scriitorului