Buna tuturor. Sper ca imi vor raspunde persoane cu cap la ce voi scrie. Spun de acum ca nu voi da funda la cel mai pozitiv sfat (raspuns) si nici la cel mai complex. Cred ca de mica am o pasiune pentru muzica. Pe langa faptul ca ascult toata ziua si stiu o sumedenie de lucruri despre subiectul asta, am si ureche muzicala. Ok, ureche muzicala poate avea aproape oricine. Mi-am dorit de mica sa fac ceva legat de muzica dar totodata am stiut intotdeauna ca n-am voce. Stiu ca ar fi trebuit sa o iau pe calea asta de mica, poate m-as fi dezvoltat cu ajutorul unor lectii de canto. Nu are rost sa ma mai gandesc la nimic legat de lucrul asta... dar totusi o fac...defapt n-am incetat niciodata. Ba chiar am descarcat un program de produs muzica, pe care mai salvam cate ceva cantat de mine la pian (pe tastatura), linii melodice pe care le fredonam aiurea prin casa. Imi place chiar si sa scriu melodii. Am spus mai sus ca nu am voce, de ce spun asta, eu imi aud o voce, iar ceilalti alta. Suna aiurea dar chiar sunt foarte diferite. Tocmai de asta imi este rusine sa cant in fata cuiva -pe bune-, pentru ca stiu cum ma aud ei (ceilalti). Mi-am dat seama dupa ce m-am auzit pe diferite filmari vorbind sau inregistrandu-ma cantand. totusi eu accept faptul ca nu am voce buna chiar daca iubesc muzica. In prostie sau gluma, imi mai spuneau unele colege ca am voce. Dar eu stiu adevarul asta e viata. M-am gandit ca pe viitor (cam dupa ce voi incepe facultatea, incolo) sa ma duc la o profesoara de canto sa-mi spuna daca am macar ceva voce (cel mai probabil nu voi face asta). Ce parere aveti despre tot ce am scris? Am povestit cam dezordonat, dar cred ca se intelege ideea.

p.s. credeti ca ar trebui sa ma apuc de mixat in timpul liber?

Ai povestit foarte frumos si bine organizat. Asta e primul lucru la care sa lucrezi, increderea in ceea ce faci, in tine, nu te subestima, noi insine uneori putem fi cei mai aprigi critici.
Daca ai o pasiune pentru muzica si iti place sa canti, fa acest lucru din pasiunea ta pura si atat nu te gandi cui ii place, cine asculta, daca ai voce... canti pentru ca simti si iti creaza o stare de bucurie.
Ai spus ca iti place si sa scrii, sa compui, poti sa te axezi si pe partea asta si vezi ce se mai intampla.
Poti merge si la o ora de canto, poti posta pe youtube inregistrari, poti sa iti faci un blog unde sa scrii si sa povestesti despre muzica, foloseste-ti imaginatia si instrumentele (precum internetul...) pe care le ai la dispozitie pentru a-ti manifesta aceasta pasiune.

Daca spui ca iti place, dar amani sa mergi la o profa de canto si mai ales sustii ca nici macar nu crezi ca o vei face, imi pare rau sa iti spun dar chiar nu vei reusi sa faci nimic cu atitudinea asta. Mergi cand ai timp, vine vacanta. Nu trebuie sa iei lectii, iti trebuie o sedinta amarata, asta inseamna doua ore, cel mult, din timpul tau. Nu vad de ce nu ai face-o. Macar profa respectiva iti poate spune daca ai vocea suficient de buna sa mai poti face ceva, iar daca nu te poti orienta spre altceva, mixaj sau poti cauta un instrument care sa iti placa etc.
Daca tot amani atat nu vei reusi sa faci nimic. Nu stiu daca vrei sa ajungi la 50 de ani cu intrebarea "Cum ar fi fost daca m-as fi dus la 17, 18 ani la o profesoara de canto sa imi spuna daca am voce sau nu?". Mie sincer, nu mi-ar placea sa stau cu intrebarea asta toata viata.

Problema ta e urmatoarea : iti lipseste increderea in propria persoana! Am trecut printr-o situatie similara. Cant de vreo 10 ani si compun texte cu linii melodice de vreo 4 ani, am telefonul plin cu inregistrari, stii cum se intampla, daca nu ai nimic la indemana sa scrii sau sa inregistrezi ce ti-a venit pe moment, intr-o secunda ai si uitat.Eu in schimb mi-am facut curaj sa merg la canto, era un prof super de treaba si mi-a zis sa iau microfonul si sa cant ceva, in sala mai erau vreo 7 persoane. Niciodata nu cantasem in fata cuiva, doar a familiei, imi tremura microfonul in mana si de voce nu mai zic, se auzeam si le auzeam chiar si eu. Dupa ce am terminat mi-a zis ca am o voce capabila de multe lucruri, eram fericita, deja ma imaginam pe marile scene ale lumii cu mii de fani in fata. Ma apucasem de canto, aveam vreo trei luni, dupa alea trei luni, intr-o zi de miercuri (atunci aveam programata sedinta) am intrat in clasa si nu era nimeni. In spatele meu vine o secretara si-mi spune :,, buna domnisoara, pe cine cautati?'' la care eu i-am zis ca pe prof, ea mi-a zis ca o sa mai intarzie, in fine am ramas in sala, l-am asteptat, trecuse vreo ora si il sun, imi zisese ca e la intrare. Atunci mi-a spus ca e nevoit sa isi dea demisia deoarece salariul nu ii ajungea sa se intretina, mai avea si niste probleme de sanatate etc, acelea au fost primele si ultimele mele sedinte de canto, de atunci nu am mai vorbit cu profu', din cate am auzit este plecat in strainatate. In ciuda problemelor financiare planuiesc sa ma apuc iar dar in alt oras, acelasi lucru te sfatuiesc si pe tine : hai sa luptam pentru visele noastre!

Poate intr-o zi vom colabora