In Italia e mai greu fiindca se cere munca tot programul, fara pauze si alte pierderi de timp. Multi muncesc asa si in Romania si pentru ei nu e nici o schimbare cand ajung in strainatate (am niste colegi carora li s-a parut chiar mai usor pe-acolo). Dar altii sunt invatati sa munceasca doua ore, sa mai ia 15 minute de pauza, sa mai stea la taclale, sa manance un mar, sa bea o cafea, sa fumeze o tigara, ceea ce adesea in tarile vestice nu se poate.
O asistenta buna are numeroase indatoriri: ia sange pentru analize, imparte tratamentul si indruma fiecare bolnav sa si-l ia. Monitorizeaza temperatura, pulsul, tensiunea, diureza, alimentatia, scaunul, orice simptome si noteaza toate astea in foaia de observatie. Administreaza tratamentul injectabil sau perfuzabil si urmareste cum reactioneaza bolnavii la el. Monteaza sonde urinare, partcipa cu infirmiera la clisme, indruma pacientii si ii insoteste la investigatii. In principiu, o asistenta buna stie tot ce i se intampla fiecarui bolnav pe tura sa. Si e greu, crede-ma. Inseamna stat permanent in picioare, atentie distributiva, mare atentie la detalii si multa grija.
E greu sa te obisnuiesti daca nu suporti sangele, dar nu ajungi sa fii asistenta daca chiar nu te poti obisnui. Colegiul are multe ore de practica carora nu le poti face fata daca nu ai materialul necesar.
Daca are vointa si vrea sa munceasca ca asistenta de ce sa nu se obisnuiasca cu sangele