1.Este greșit să renunți la oameni și prieteni doar pentru a-ți proteja visele?
2.Ce sunt visele astea?
3.De ce există anumiți oameni care sunt conduși extrem de aceste vise?
Răspunde
Cred că ai înțeles esența întrebării mele. Esența aia deep. Poate dacă aș reuși să fac ce spui tu, rămân și cu visele(că se adeveresc, că ba), și cu egolul intact și mintea netulbure, și cu prieteni. 
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Depinde cine esti si ce vrei sa obtii. De exemplu Steve Jobs n-a fost o persoana prea placuta in viata de zi cu zi. Era un obsedat si un tiran.
Răspunde
Obsedată sunt, dar doar de niște idei din capul meu când apar 
) dar tirană și de aia care să urmăresc un țel până în pânzele albe nu sunt 
sunt mai ca vântul, fluturătoare, schimbătoare după stare, după păreri. De aici și întrebarea, de aici și renunțatul la prieteni/anturaj/neam în detrimentul viselor mele, așa nerealiste multe cum sunt, că la 27 de ani, am mai revenit și eu cu picioarele pe Pământ.
1 - Normal ca e gresit sa renunti la oameni si la prieteni pe care ii ai si cu care te intelegi, pentru niste iluzii! E o prostie.
2 - Sunt uneori niste tampenii din capul nostru care oricum nu le putem atinge niciodata.
3 - Exista oameni condusi de vise ca depinde de psihicul lor, nu poti zice de ce exista asa, pentru ca exista n tipuri de psihisme, unii traiesc doar pe vise, viseaza si spera ca alea se intampla desi nu are cum.
Hai măi mister Mosotti, acum devii exact ca prietenii mei. )
Și repet, la vise nu renunț dar și userul Mosotti îmi e drag, deci aici am o dualitate complicată. )
Dar totuși dacă ai idee sau cineva are vreo idee chiar de vrei carte pe așa ceva, mă întreb și eu uneori de ce avem, oamenii ca mine, o legătură așa de huge de vise, mai mult decât de oameni? Și de ce oare am îndepărta oameni pentru vise?
Deși și ce mi-a spus Mister Hamurabi îmi place, a înțeles esența întrebării, eu una acum după tot ce cunosc de la terapia cu psihologul meu, mă întreb oare ce stă ascuns în spatele acestor vise, acestei idei de a proteja visul cu orice preț, oare să fie obsesie, să fie un pic de narcisism, să fie frica de a te pierde pe tine, să fie un ego acolo care se alege pe el/ea în locul lor, să fie chiar dorința de perfecțiune și îi e frică persoanei că stând cu prietenii realiști, devine imperfectă, să fie o persoană care trăiește doar prin fabulație și oamenii și realitatea o sperie? Eu una chiar încep să mă întreb uneori.
Pai eu nu dau prietenii pe niste vise care nu mi le pot implini.
Daca mi le pot implini da! Deci depinde de caz, eu am luat cazul in care nu se pot implini.
Ca atunci ramai si fara prieteni si fara nimic.
Dar asa daca am un vis si stiu ca mi-l pot implini, sigur ca lupt pentru el si las la o parte restul daca consider ca mi-ar fi mai bine asa.
Nu ai zis ce vise, care le poti implini, sau care nu?
Deci e normal sa dai la o parte ceva de nota 6 pentru ceva de nota 9. Adica e normal sa alegi chestia care iti face cel mai bine tie.
Ai indeparta oamenii pentru vise pentru ca oamenii aia de fapt nu inseamna mult pentru tine, de aia.
Protejezi visul cu orice pret ca speri sa se intample si ca asta inseamna pentru tine mai mult decat orice, si crezi ca te-ar implini, iar pentru asta trebuie sa lasi orice are o importanta mai mica pentru tine.
Te concentrezi pe indeplinirea viselor.
Cu cat suntem mai neimpliniti, cu atata aveam mai multe vise, adica avem mai multe lispsuri, si ne concentram pe ele, ca poate poate.
Oamenii impliniti nu prea viseaza prea mult, ei traiesc in prezent si isi vad de activitatile curente care ii bucura, nu prea au nevoie sa viseze prea mult pentru ca deja au ce le trebuie.
Deci e dorinta de a avea ce vrei sa ai.
Daca ti-e foame mereu, visezi mancare, daca esti satula nu mai ai treaba, ceva de genu.
Înțeleg unde bați. Îmi place aici ce-mi propui.
Am zis-o pe directe care e treaba.
1 - Pai cum sa nu fie greseala sa lasi prietenii pentru niste himere?!
2 - Se refera la general.
3 - Vise in general, nu conteaza care.
1. Sa zicem ca eu visez sa ajung cosmonaut si vreau sa emigrez in SUA. Toti prietenii mei vor sa stea chill in oraselul de **** din provincie in care am crescut, sa astepte sa le moara babacii ca sa mosteneasca apartamentele/casele, si nu au nici un ideal/scop dincolo de o supravietuire lipsita de sens si bucurii adevarate.
2. Eu am mentionat mai sus un caz particular, dar pot fi destule cazuri similare.
3. Chiar si in general. E visul tau, urmeaza-l. Prietenii aia oricum o sa dispara mai devreme sau mai tirziu...
Ai dreptate, insa daca visul ala e de rezolvat, ca daca nu e, nu are sens sa ii dau la o parte pe aia cu care ma inteleg, ca si daca pleaca mai in colo, nu am ceva de pierdut.
De ex eu in Germania da? Nu aveam nici un avantaj daca ramaneam acolo, asa ca nu am ramas acolo, am venit acasa si printre altele ma simteam si bine cu prietenii mei.
Deci nu aveam ce pierde daca nu am stat in Germania, ceva de genul. Imi era mai nasol daca ramaneam.
Dar daca acolo aveai o viata mai buna ca aici, merita sa alegi sa ramai acolo, si nu sa te duci acasa ca te simteai bine cu prietenii care vorba ta, puteau sa plece oricand.
Deci depinde de vis. Nici sa raman si fara prieteni si fara vis implinit, ca e mai rau.
Pai_problema_intervine_cind_ai_nevoie_sa_interactionezi_cu_autoritatile_sau_alti_oameni_aici._Scuze_pentru_stil,_mi-a_murit_tasta_Space._
La 3 ați zis cel mai mare adevăr. Prietenii te abandonează mai devreme sau mai târziu.
Nu neaparat ca te abandoneaza la nevoie, cit ca o iau pe alt drum. Ca sa dau un exemplu, cand se mai nenoroceste vreunul si isi trage nefasta. Eventual si ceva copii. Si desi ar putea sa iasa la o bere/un concert cu gasca veche, e efectiv lipsit de energie/chef datorita atributiilor de cap de familie care il storc de vlaga si chef de viata. Sau are o relatie abuziva/de codependenta cu partenera si adio gasca/prieteni. Asta e ceva ce se intampla foarte des si nu poate fi pus in circa prietenilor respectivi, din punctul meu de vedere.
Aha, înțeleg către ce direcție mergi și și aici e un adevăr. Când ai familie, cam renunți la prieteni sau la cei mulți de altă dată. Așteptările devin altele de la fiecare om în parte.
Dar eu am trăit mai mult experiența aia că "Prietenii te lasă la greu." Ba chiar și pe cea că "Prietenii vin și pleacă".
Aia nu sunt prieteni decat contextual. Cunostinte, mai degraba.
N-are nimic ca ai scris asa, conteaza ce zici, nu cum zici, daca facem greseli stim ca nu e cu intentie.
Cu autoritatile interactionezi ca nu ai incotro. Aici poate interactiona sau nu.
Din familie oricum pleci mai devreme sau mai târziu, tot pentru a-ți împlini visul de a-ți face o familie, de a avea o cariera etc.Deci aici nu e o problema atât de mare pentru ca parintii spre exemplu ar trebui sa te înțeleagă și susțină.
La fel și cu prietenii. Daca drumul tău e diferit fata de al lor, dacă va trebui sa va despartă distanta, ca și prieteni ar trebui sa va respectari deciziile și susțineți.
Problema apare când vrei pentru niște vise sa te îndepărtezi de partener, copii...Aici cred ca trebuie procedat altfel.
Ori îți găsești pe cineva cu aceleași teluri ca și tine, ori dacă visele tale nu sunt compatibile cu o familie le îndeplinești înainte sa îți creezi una.
Nu e ok sa îți iei pe cineva, sa ii irosești ani din viata, sa faceți probabil și copii și pe urma tu sa realizezi ca vrei sa faci altceva.
Sunt unii oameni condusi de aceste vise pe care ii stimez, pentru ca știu ce vor de la viata si își îndeplinesc telul.Si mai sunt unii ce sunt egoiști și se gândesc doar la propriile teluri obsedante, fără sa le pese de cum și le îndeplinesc.
1. De ce? Oamenii și prietenii sunt distrugătorii viselor tale?
De ce trebuie să le protejezi? Sau cum?
2. Iar nu înțeleg întrebarea. dar îți răspund.
Visele sunt dorințe imaginate. (n-am găsit altă rimă și atât m-a dus procesorul )
3. Conduși extrem? Adică cum?
Orice om are anumite vise/idealuri. Ce spui tu cu "conduși extrem" nu prea mai seamănă a vise, ci a obsesii.
Off, iar tu mister Hamurabi cu al tău umor?
Îmi place au răspuns și TPU așii, dar ia uite cum totuși în neînțelegerile tale din procesor te apropii de fapt de întrebarea mea fix din mintea mea. )
Deci, să explic, eu nu mă refer la un om care pleacă în al oraș și stă o perioadă departe de anturaj sau familie, nici de oameni care sacrifică familia pentru un țel (deși oarecum posibil oleacă să intre și asta).
Acum scriu ipoteza din mintea mea.
Eu am un anturaj, că e neam, prieteni, mă învârt în el, acest anturaj, că subiectiv ori poate chiar sincer și obiectiv îmi spun că nu se poate, că ce visez eu, e prea mare, eu prea mică, ori chiar nerealist eu cred chiar și nebună în visele mele, și și chiar dacă nu reușesc să le îndeplinesc, mă îndepărtez de prietenii aceia, de anturajul acela, de neamuri ceva mai greu, dar rarific revederile cu ei și chiar discuții pe baza viselor și idealurilor mele. Asta întreb eu de fapt. Și întrebarea exact ar fi : "E rău să acționez așa? E rău să mă îndepărtez de ei, doar ca să-mi protejez visele și să nu las pe nimeni să mi le ia în derâdere ori să mi le calce în picioare?"
Ar fi ceva rău deci astfel dacă îmi aleg niște vise, care poate se împlinesc de-a lungul vieții, dar poate ei au dreptate și nu voi reuși să le împlinesc, ar fi rău să aleg în final singurătatea și visele mele în locul unui anturaj? Asta era de fapt întrebarea mea. 
Atunci când îți dorești ceva, sau visezi la ceva, niciodată, dar absolut niciodată să nu gândești că trebuie să îți protejezi visele/dorințele de cineva.
Pentru că simplul tău gând de genul ăsta, că cineva ar putea să-ți "strice jucăria" îi oferă acelui cineva o putere pe care n-ar fi avut-o niciodată dacă tu îl tratai cu indiferență.
Și îți spun un secret.
Indiferența e o armă extrem de puternică, doar că nu mulți știu să o folosească.
Lol! Tu chiar ai înțeles unde bat. Chiar mai bine decât oricine.
Una este să acorzi mai mult timp viselor tale și una este să renunți la oameni daca sunt de calitate dar recomand ca fiecare om să fie egoist și să alerge după vise pentru că așa o să inspire și pe alții și o să îi poată ajuta deci e vorba de un egoist frumos.
Ahhh, ți-aș fi dat Funda.
Ai dreptate, puterea exemplului a fost mereu cea mai bună motivație.
Eu cred ca trebuie sa iti impui obiective in viata. Sa iti faci o planificaré si dupa aceea sa incerci sa o duci la capat. Aici pe TPU mediul ii artificial. Eu iti spun ca daca stau aici imi pierd tot cheful de viata. Imi seaca toata energía, si chiar daca imi incep ziua cu multa energíe, daca intru 10 min. imi baga niste unde de visare de nu mai sunt bun de nimic toata ziua. Este bine sa fii laborioasa (mergi la piata, faci curatenie, de mancare, dansezi, plimb, etc.,) dupa aceea agrementul pe TPU. Eu de multe ori ma aflu in diverse locuri iar pe tine te vad povestind aici. Nu este bine, trebuie sa iti cauti fericirea si ceva productiv. S-a facut un studiu ca cei care isi pun obiective sunt mai fericiti si ajung la exit. Si chiar daca nu ajung pe locul unu sau la diploma, au fericirea intrínseca. Nu depind doar de un premiu extrínsec. Iar modele de CV am eu pe pendrive. Insa cred ca guvernul au anumiti orientadori care te ajuta sa te ghidezi. Insa trebuie sa iesi din casa si sa lasi lenevia. Sau sa te uiti la televizor, sau etc. Timpul va trece, si nu vei vedea un feedback pozitiva. Un om isi gaseste placerea atunci cand isi face exercitiile. Simte o recompensa. Te rogi si la Dumnezeu sa te ajute SA iti dea incurajare, forta si spor. Insa daca te uiti la nori si iti irosesti forta lovind in vant, sa nu te astepti la roade. Un obiectiv se reuseste atunci cand te gandesti bine ce vrei in viata. Dupa aceea cu mult post si energíe ca sa poti sa urmaresti acel obiectiv. Trebuie sa porti razboi ca sa ajungi la premiu. Tu crezi ca un atlet nu se gandeste si ce trebuie sa manance cu o saptamana inainte ca sa poate da un randament bun?
Vezi In Praise of Idleness and Other Essays de Bertrand Russell.
Știi că ai dreptate?
Știi că tocmai de aceea am dat astăzi 2 mail-uri lui TPU să mă deconecteze, dar nu îl mai deconectează. Sau trebuie ca eu să nu mai intru, ca să mă deconecteze? Îi chiar frustrant. Nu înțeleg cum merge acest TPU. De ce pe unii îi lasă să plece și pe alții, nu.
1. Depinde de cat de buni prieteni îți sunt aceia pe care îi consideri prieteni dar familia nu ar trebuie niciodată sacrificată pentru ambițiile egoiste.
2. Ambiții fanatice, zic eu.
3. Pentru ca-s egoiști, cu o ambiție maligna. Nu-i rău să ai ambiție dar trebuie s-o folosești in scopuri pozitive, în mod echilibrat și să nu-i sacrifici pe cei care te iubesc pentru ea.
1. Daca visul tau este sa pleci in alta tara si sa studiezi, sa muncesti, poate sa deschizi si o afacere, apoi sa-ti gasesti o sotie/sot, vei renunta intr-o oarecare masura la oameni fara sa vrei
2. Scopuri greu de atins pe care trebuie sa nu le spui nimanui dar realizabile cu munca
3. De ce nu
Care ia? Te referi la o ea, femeie? Ăsta este visul tău? Păi atunci go ahead. Una e ea și o viață ai, evident dacă ăsta este visul tău.
Nu este doar un vis este inima mea cu Adevărată-_-. Si pentru mor -_-. Numai sa pățească un firi de păr ceva -_-.
Visele sunt dorinta de a transpune idealurile noastre in realitate. 2 Este gresit sa renunti la propria persoana. 1. Unele persoane sunt conduse de iluzia a ceea ce ar fi sau de o dorinta puternica de a transforma imposibilul in realitate. 3. Na ca le-am incurcat. E grele cifrele/numerele pentru mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
