Acum o luna fara o zi...am pierdut o fiinta foarte draga intr-un accident cumplit...matusa mea . in fiecare zi imi aduc aminte de ea si plang, seara adorm cu gandul la ea mereu...am inteles ca nu o mai pot aduce inapoi orice as face...era o femeie extraordinara,... mi-a fost mama, prietena, profesoara si matusa. a avut o fata infianta care a murit si acum multi ani si pentru ca nu a avut alti copii vara eu dormeam la ea si petreceam aproape toata vara cu ea... Vreau sa o visez... mi-e dor de sfaturile ei si de imbratisarile ei...Ai mei au spus sa nu o mai plang pentru ca nu e bine, mi-e greu sa vorbesc despre ea de aceea nici nu am vrut sa spun pe TPU pana acum cand... mi-e mai dor de ea ca niciodata...nu mai am cui sa ii multumesc ca am avut cea mai buna profa de romana si de aceea m-am si ambitionat sa iau nota mare la bac...Nici macar la mormantul ei nu am mai fost de cand a trebuit sa o las acolo intre 4 scanduri...pentru ca nu au vrut ai mei sa fac o depresie... abia astept sa treaca bacul sa ma pot duce...De ce viata e asa cumplita si ne lasa fara fiintele dragi noua? De ce nu este numai veselie si iubire in viata?

Te inteleg, stiu prin ce treci, in decursul a 9 luni mi-am pierdut ambii parinti, nu am frati nici surori, norocul meu sunt sunt cei 5 copii ai mei si sotul meu care mi-a fost fost alaturi in acele clipe.

Eu am pierdut un foarte bun perieten acum 5 ani intr-un accident de masina.
Dupa 5 ani inca mi-l amintesc cu placere si ii simt lipsa. Pentru mine a fost mai mult decat un prieten, mi-a fost ca un tata... iar daca Dumnezeu l-a luat la el poate e mai bine acolo. Ma rog in fiecare seara sa ii fie bine acolo unde e!

Iti inteleg suferinta (tatal meu a murit si inca ii simt lipsa - nici macar nu era tatal meu biologic dar pentru mine este singurul tata) dra, cu timpul trebuie sa treci si peste asta si sa pastrezi vii amintirile frumoase. Acum, concentreaza-te la BAC. Bafta!

25 aprilie 2008 - a fost ultima data cand l-am vazut pe tatal meu. O zi trista cand, desi i-am vorbit, tatal meu nu mi-a mai zambit... L-am condus pe ultimul drum si l-am lasat singur pentru totdeauna, desi stiu cat de mult ura singuratatea... A trecut de-atunci atata timp si inca nu am mers la mormantul lui... nu pot, inca nu pot! Dar am invatat sa traiesc asa, fiindu-mi dor de scumpul meu tata in fiecare clipa... Ma gandesc la el cu atata dragoste si faptul ca stia ce mult il apreciez imi aduce un strop de fericire!
Nu stiu de ce e viata asa de cruda uneori, nu cred ca a gasit cineva raspunsul. Probabil pentru a aprecia fericirea, atunci cand o avem.
Intrebarea ta mi-a rascolit toata durerea... Tu invata, ia note mari si adu-ti aminte de tot ce vorbeai cu matusa ta, fii asa cum si-ar fi dorit sa fii! Sunt convinsa ca iti voia doar binele! Incearca sa te concentrezi pe bac pentru ca asa vei suporta mai usor durerea. In timp, vei vedea ca suferinta de acum va fi compensata de alte bucurii, asa se intampla mereu. Nimic nu umple golul lasat de matusa ta in sufletul tau, dar vei vedea viata cu alti ochi.

Imi pare rau pentru tine.Mai bine ai face ceva care sa te tina ocupata.Chiar nu e bine sa fii mereu deprimata.Si eu mi-am pierdut bunica atat de draga si cred ca viata iti pune piedici, dar orice hop e spre bine.Gandeste-te ea ce ar zice.Sigur nu ar zice sa mai plangi.Eu cred ca ar zice sa mergi mai departe.

Grele intrebari, dar si mai grele raspunsurile...Viata este aceasta insiruire se evenimente pe care uneori le dorim, alteori le detestam pentru ca ne aduc durere si suferinta. Nu fi trista, pentru ca prin tine matusa ta va continua sa existe. Nu-i usor sa duci cu tine in fiecare clipa amintirea unei persoane care din pacate nu mai este. Oare va fi ingerul tau pazitor de acum incolo? Numai tu vei sti.
Incearca totusi sa te concentrezi si sa iei note bune la bac.

In aceeasi situatie am fost si eu cand am pierdut-o pe bunica mea acum aproape 2 ani. am fost foarte apropiate si pot spune ca este modelul meu in viata. Ce pot sa iti spun este ca nici acum nu m-am obisnuit cu ideea, nu consider ca e moarta ci e cat se poate de vie in mintea mea si o simt mereu cu mine. merg la mormant dar nu simt ca ea este acolo. Intr-adevar uneori mi-e dor nespus de mult dar cineva din familie a visat-o si a spus sa nu o mai plangem pentru ca atunci ii este foarte rau. si eu o visez la anumite perioade de timp si atunci ma simt cel mai bine, ma simt mult mai apropiata de ea.

Aceasta a fost o incercare de la Dumnezeu.Gandeste-te caci ea se simte mai bine acolo decat aici pe pamant in greutatile vietii acesteia.Nu mai plange! Roagate lui Dumnezeu sa te magaie.Si fi credincioasa ca sa te intalnesti odata cu ea unde sa nu va mai despartiti niciodata!
Domnul sa te binecuvinteze!

Alinu stiu sincerele mele condoleante.Asa este in viata un om se naste altul moare.Cine se naste trebuie sa si moara. O inima buna a incetat sa bata dar un suflet nobil s-a ridicat la cer. Ea numai este printre voi dar este in sufletul tau si a familiei tale.Nu trebuie sa fii suparata.Fii fericita ca ea a ajuns in ceruri printre ingeri s este fericita.:X

Nu te gandi ca a murit...gandeste-te doar ca a adormit si mai gandeste-te ca ea te vegheaza acum din cer

Moartea nu este o nenorocire.este un nou inceput.de ce nu simti ca cerul a devenit mai bogat cand a plecat matusa ta? si pamantul nu a ramas mai sarac? lasandu-te pe tine cu toate sfaturile bune si invataturile ce ti le-a dat? si cu un model frumos de urmat? curaj si respect pentru matusa ta.lasai pe cei descurajati si neincrezatori sa planga. tu razi si amintesteti de ea.

Eu mi am pierdut toata familia (fratele-mama-tata)acum 9 luni intr un accident de masina acum locuiesc la bunici eu in fiecare moment le duc lipsa parca in fiecare moment ii aud acum ma striga, in fiecare zi stau cate o ora doua la eu la cimitir. Cred ca pot sa zic ca stiu prin ce treci si sa stii ca si eu mi am pus acceasta intrebare e ce viata e asa dura cu uni? de ce viata nu e facuta numai din dragoste si veselie? Condoleantele mele!

Nu tebuie sa plingi trebuie sa te bucuri pentru ea, ca a ajuns intr-o lume fara suferinta si fara durere...La un moment dat toti ne ducem...