Aș vrea să discutăm despre aspectul fizic. Mi se pare un subiect la care toți ne gândim, dar nu îl discutăm. Cel puțin nu la ceea ce mă refer eu acum.
Ei bine, azi am avut o conversație si povestind acolo am zis ca aș vrea peste câțiva ani sa incep sa previn cu câteva tratamente, chelirea, sa fiu proactiv. Si mai ziceam ceva despre barba, ma rog, nu vreau sa intru in detalii aici. Si apoi cealalta persoana zice "De ce iti pasă asa mult de cum arăți?" (mai exact a zis your appearance, vorbeam in engleza). Apoi continua aceeasi persoana si zice "In lumea asta exista persoane cu dismorfie corporala, iar mie mi se pare ca nu pica bine sa te plângi pentru mărunțișuri legate de aspect" parafrazând. La care eu zic, păi asta inseamna ca nu ar trebui sa vreau sa devin mai atletic deoarece exista oameni fara picioare care nu pot face sport? Sau inseamna ca nu ar trebui sa incerc sa imi aranjez parul cât mai bine doar pentru ca altii sunt chei?
Imi sustin opinia, nu vad ce e rău in a iti păsa de aspect, pana intr-un anumit punct si nu cred ca ar trebui sa transformi limitele altora in limitele tale. De ce esti imediat catalogat ca egocentric daca vrei sa faci ceva ce te face sa te simti mai bine cu felul in care arăți? Vreau sa discutăm! Sunt foarte foarte interesat de acest subiect si de ce credeti voi! Pana unde sunt schimbarile ok? Daca te machiezi, mai esti tu? Daca te vopsesti mai esti tu? Când e linia cand te schimbi prea mult, cand exagerezi, cand te gandesti prea mult cum arăți? E mai bine sa fii cat mai natural? Pana in ce punct? Hai să vorbim!

Reflectia genelor stau in aspectul fizic a unui om, de asta aspectul este cel mai important lucru, se numeste efectul hallo

Intrebarea asta imi vine manusa, am ajuns si eu foarte mult preocupat de imaginea mea, de aranjat, de un look ok, de a corecta eventualele chichite ce tin de fizic, nu neaparat sa fiu impecabil/perfect ca e imposibil, insa daca am ocazia sa fiu cat mai aranjat de ce sa nu o fac, adica sunt atent la detaliile care pot face diferenta intre un aspect placut si un aspect mai putin placut, tuns regulat (de cand cu pandemia am lasat-o mai moale cu tunsoarea), barbierit regulat si cu aranjarea parului facial, adica nu ma refer la barbieritul total, ci la aranjarea mustatei, barbii in asa fel sa te avantajeze, ca nu imi sta bine nici fara par facial dar nici cu ditamai parul pe fata nearajat, tenul sa fie cat mai curat si aerisit, sunt constient ca e varsta cand trebuie sa apara pe ici pe colo si niste riduri, dar din fericire nu le-am vazut, deci am scapat momentan de ele, ma controlam si de fire albe ca am auzit la altii ca au la varsta lor si ma uitam sa vad daca am si eu, imi statea pe cap daca nu ma uitam sa vad, am lucrat si la corectarea posturii, din fericire cu coloana nu am probleme, sau daca am sunt maxim de mici, insa cea mai mare preocupare a mea a fost legata intotdeauna de par, daca pe celelalte le mai ignori si le mai treci cu vederea, pe mine parul ma definitiveaza, depind 100% de el ca sa arat ok, ca sa incredere de sine in primul rand si sa ma simt bine in pielea mea, e parte din mine. Ce vreau sa zic aici e ca o gramada de timp m-am temut de alopecie, cel mai mult cred ca ma deranja faptul de cum as fi aratat daca cheleam, daca parul imi modeleaza cel mai mult fizionomia era clar ca aratam cu chelie ca si cum eram abia iesit din cotetul de gaini, aveam perioade cand imi controlam hairline-ul, eram aproape obsedat de chelie, e o necunoscuta. Trebuie sa recunoastem, aspectul fizic e mega important, e carcasa cu care te expui in societate, cu cat arati mai ok, cu atat ai si mai multa incredere de sine, nu ma refer aici sa arati impecabil, dar sa fii cat mai aranjat, fara defecte, sa fii cat mai tanar reprezinta tiparul cel mai cel. Da, e normal sa te preocupe, dar sa nu o dai in extreme. Cat despre chelie nu prea ai cum sa o previi, e genetica 100% la barbati, sau vreo 99%, din pacate nu ai ce sa faci, daca ai noroc iti va aparea tarziu daca si tatal tau e chel, ma enerveaza uneori prostia asta de transmitere genetica ca depinde toata viata de asa ceva.

Eu zic ca e bine sa fii cat mai natural. (Mai ales voi, fetelor )
Nu e nimic gresit sa faci un pic de efort sa arati mai bine cat timp nu te obsedeaza asta si cat timp folosesti metode cat mai sanatoase si naturale.
Un machiaj discret pe fete merge dar multe fete exagereaza cu machiajul din pacate.

Mosule ce tanar esti... mosule ce sexi esti

O spui de parca egocentric ar fi ceva rau.
E normal sa-ti pese de aspect si sa vrei sa devii cea mai buna versiune a ta pe toate planurile.Asta include evident si fizicul.Cand despre naturalete, depinde. Extremele sunt naspa. Daca exista chestii de care te poti folosi in avantajul tau, de ce nu ai face-o? Nu ma refer neaparat la machiaj, poate fi vorba de o simpla crema/tratament facial care automat te face mai putin "natural".
Nu exista niciun punct.Ar trebui sa faci ce vrei si sa te doara undeva de ceilalti.

Linia îți dai seama că e când faci asta numai pentru imaginea ta, deși nimeni nu îți spune frumos că ești gras, chel, arăți nepotrivit. In limita bunului simt.

Desigur, contează aspectul fizic dar când ajungi sa iei steroizi sau sa faci transplant de par(sa bagi niste produse în tine care îți fac mai mult rău decât bine, numai sa ai o imagine plăcută altora) dar tu nu ești fericit pe interior cu tine, să-ți pui silicoane, sa ti bagi chestii in buze, sa iei pastile pentru potenta sau pentru mărirea penisului etc etc
E o boala ce se numește body dysmorphia, nu ii știu termenul în română. Mai pe inteles te vezi mult mai urât/slab decât ești de fapt. Fiecare o avem, numai că e pronunțată la unii mai mult decât la alții.
Era un canal de yt, baldcafe. Care vorbește mult despre ce ar trebui sa faci dacă ai un genetic care e predispus să îți pierzi parul, eu nu cred că o să pățesc asta prea curând că nu am gene in familie care sa predispună asta.

În primul și primul rând, trebuie să ne băgăm bine în cap că suntem capodopera Lui Dumnezeu, că suntem frumoși și iubiți de El. Și până la urmă, ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui, așa cum este precizat în Sfânta Scriptură.
Asta nu înseamnă că aspectul fizic nu este important. Nu știu pentru alții, dar pentru mine este. Dacă nu era, nici nu slăbeam atât de mult...nu aș fi găsit determinare pentru asta.
Este important să arăți și să te simți bine în pielea ta. Este ok și necesar chiar să faci ce îți stă în putere pentru asta, dar nu este ok să îți transformi corpul într-un idol.
Trupul creștinilor este Templu al Duhului Sfânt...dar când tragi de fiare în obsesia de a atrage cât mai multe priviri, iar este greșit. Este scris că este vai de acela prin care vine prilejul de păcătuire. Și aici este valabil pentru ambele tabere, femei și bărbați.
Sportul este esențial pentru sănătate, alături de alimentație sănătoasă, somn suficient...iar igiena corespunzătoare, o haină drăguță și curată, un parfum sunt elemente ce ne fac să ne simțim bine în pielea noastră. Despre machiaj, vopsirea părului prefer să nu aduc în discuție prea multe...personal, nu m-am machiat/ vopsit niciodată, însă înțeleg că în unele situații ar trebui puțină indulgență, chiar dacă nu sunt adapta acestor practici.
Fiecare gând, vorbă și faptă a mea trebuie să-L onoreze pe Hristos, fiecare intenție, fiecare vis.

Aspectul fizic este important atunci cand iesi in societate. Din pacate, oamenii judeca mult dupa aspect, mai ales atunci cand nu ne cunosc prea bine.
De asemenea aspectul corpului este important atunci cand vine vorba de atractia sexuala. Insa nu trebuie sa cadem in extreme, sa ne preocupam doar de corp, sa exageram cu lucratul muschilor. Un corp armonios e suficient pentru a atrage sexul opus.
Look-ul nu e nevoie sa fie mereu la moda. Astea sunt lucruri superficiale. E suficient sa fim ingrijiti, cum se spune.

Cred ca in general un om ar trebui sa se preocupe mai mult de aspectele interioare, decat de fizic. Un psihic sanatos mentine si corpul sanatos, chiar ajuta la vindecarea unor afectiuni.

Desigur, exista persoane care au probleme mai mari decat noi. E bine sa afisam compasiune pentru ei, sa incercam sa ii ajutam, daca putem.
Nu ar ajuta cu nimic sa nu mai ascultam muzica, doar pentru ca exista surzi. Sau sa nu mai mergem, pentru ca unii sunt ologi. Sa nu ne mai aranjam parul sau sa il radem, doar pentru ca unii sunt chei.