Aveti sau ati vrea sa aveti copii? De ce?

Pai nu am, inca sunt tanar

Dar o sa am candva.
De ce? Nu prea stiu exact, probabil ca o sa vreau sa simt si bucuria asta. Poate chiar o sa si adopt unul, sa stiu ca am "salvat" si o viata la viata mea, desi suna cam ciudat

Nu aș vrea deoarece trăim într-o lume ciudată, fără viitor..ar fi încă un suflet chinuit la cum e societatea de azi.
Dar mă gândesc să adopt în viitorul apropiat!?

Nu am, dar as vrea. Doream echipa de fotbal , dar acum datorita virstei (51), m-as multumi si cu unul singur.

Nici eu nu știu

Nu vreau sa am copii ca sunt urat si nu vreau sa semene cu mine! Asta si plus ca sunt o mare bataie de cap!

Nu.

Deocamdată doar mă antrenez, ca să stăpânesc foarte bine procesul de producție...

Nu am inca pentru ca nici insurat nu sunt.
Dar m-am mai gandit la acest lucru. Imi plac copii enorm, imi place sa ma joc cu ei, sa ma distrez, sa ii vad cum rad, o sa fie o bucurie sa vezi cum cresc si se dezvolta, dar de fapt lucurile nu sunt asa de roz si doar veselie, este vorba de a ii creste, de a investii in ei, de a le fi alaturi la suferintele (care de multe ori nu stiu sa le gestioneze ca nu stiu ce se intampla in lumea asta nebuna si trebuie sa le explici pentru ca inca nu au experienta necesara).

Nu am, insa mi-ar placea sa am in viitor. (peste un deceniu si ceva)

Nu vreau sa cresc niciodata un copil

De ce ai vrea?

De ce ai vrea asta?

Doar antrenament? Nu e cam anost?

E singurul "lucru" ce ramane cu adevarat in urma ta.

Nu as vrea sa am copii pentru ca ii consider un balamuc, urla, tipa, imi mananca banii si imi strica deci viata.
Nu am inteles niciodata ce vede lumea asa simpatic la ei.

Pe langa ca poate strica si relatia, ca femeia ba se ingrasa, se deformeaza dupa ce face copil, ba ii da atentie obsesiva lui, si neglijeaza barbatul, nu mai are chef de sex, si altele, dar asta e cunoscuta problema de f multi barbati, deci numa pacoste aduce de multe ori un copil, sau pacoste poate sa aduca.
Si un psiholog zicea, ca un copil este egal cu 50 % divort.

Daca era, voiam o partenera de viata cu care sa ma inteleg, sa ma respect, sa comunic, sa ne simtim bine in liniste, si atat.

Si daca nu ramane nimic in urma ce?

Mori, si rămîi uitat din start.

Si daca raman uitat ce? Interesu meu este sa-mi traiesc viata cat pot de frumos si atat, dupa aia nu mai conteaza nimic.
Nu are sens sa-mi f viata ca sa nu fiu uitat, ce sa zic, de parca cine sunt eu ca sa nu fiu uitat?!

Sa nu fiu uitat daca am realizat ceva maret, daca am facut ceva care sa ramana, sa ajute omenirea, dar nu asa.

Nu am copii.
Dacă vreau, nu știu, mixed feelings, îmi plac copii, dar I am not sure I would be a very good father, de ce?
Gând crești într - un mediu disfuncțional, există 50% sanse să perpetuezi acele modele de comportament toxice, deci chiar nu îmi doresc să traumatizez o altă generație.

Sa zicem ca ai dreptate. Insa, pana la maretie, mai e cale lunga. Si pentru tine, si pentru mine.

Funda acordata pe baza faptului ca ganditi la fel, logicaaa...

De ce? Pot spune ca neamul tau a facut greseala sa se reproduca, sau ce sa inteleg.

Nu trebuie man sa te gandesti la asta, nu isi are locul ratiunea in treaba asta... trebuie sa faci ce iti spune corpul .

Ca sa nu fii uitat cand mori nu e motiv sa faci copii.

Mori si ramai uitat zici tu? Afla ca dupoa 100 de ani indiferent cati copii ai avea si ce urmasi, deci dupa 100 de ani nimeni nu va mai stii nimci de tine,pur si simplu no sa stie nimeni ca ai existat.
Numa in cazul in care esti vreo personalitate,ceva vedeta, geniu, etc sa te bage prin carti, atunci o sa mai stie cate cineva ca ai exista, in rest pace si liniste

Pai daca faceam asta... muream de foame de mult

E adevarat, nu e singurul motiv.

Depinde de mai multe aspecte. Contează să poti intretine un copil, respectiv si o relatie armonioasa care să-i ofere grija de care are nevoie.
Momentan, nu este cazul sa imi adresez asemenea intrebari.

Nu va stii de mine, dar sigur va stii de urmasii mei. Ei vor ramane. Tu stii cine a fost stra-stra-stra-strabunicul tau? Nu. E uitat, e adevarat. Dar, ca tu sa existi, el a trebuit sa conceapa un copil. Nu era acel copil? Era altul in locul tau sau nu ai fi fost deloc. Chiar daca se asterne uitarea, amintirea ramane vie prin copiii tai. E chiar ceva palpabil ce lasi in urma.

Pai da, zici ca suntem uitati ca si cum ar conta ca am fi uitati, normal ca pana la maretie e cale lunga, dar daca eram un mare om, important, sa zicem ca mi-ar pasa sa nu fiu uitat, insa daca faci ceva maret, nu o sa fi uitat si daca nu ai copii, asa ca aia e.