Bună TPU!
Am o întrebare mai delicata si vreau sa fiu cât mai specifica.

Mai pe scurt, in ultimul timp vad totul gri, relațiile mele cu oamenii încep sa scadă din ce în ce mai tare, parca nici nu îmi mai pasa de nimeni, nimic nu ma face fericita, trăiesc parca doar ca sa trăiesc, ma emoționez repede la multe lucruri, nu mai vad strălucirea de mai demult în nimic (si nu este vorba despre maturizare si copilărie), pur si simplu nu ma pot bucura pentru nimic si nici pentru fericirea altora.
Efectiv ies in natura cât de des pot, încerc sa ma relaxez, fac sport când pot, dar parca totul o ia pe râpă in fiecare zi.
La un moment dat m-am gândit dacă relația mea cu divinitatea e problema, daca undeva am greșit.

Nu știu.
Ce faceți voi sa ieșiți din aceste stări?
Azi am trecut prin 3 chestii foarte nasoale si am plâns vreo 4 ore fără oprire.
Ma gândesc ca nici în viitor nu sa ajung pe punctul de a le rezolva...

Ma simt extrem de neputincioasa si nu știu la cine sa apelez, nu vreau sa vorbesc de depresie, pentru ca nu vreau sa îmi dau singura acest "tratament".
Sa fie o chestie temporara?
Cam după 2020... totul e schimbat (nu știu dacă e din cauza pandemiei)

Ce faceți ca sa fiți fericiți?

Ești realista nu depresiva,realismul e trist,viața nu are nici un sens,scop,rost,noi dam de fapt un sens desigur fara sens e doar o amăgire totul, fericirea e din nou o iluzie,poți vedea de budism,dorințele duc la suferință,a te bucura de viață este de fapt a a juca teatru,dar nici nu trebuie sa îți pese de cineva,crezi că cuiva ii pasa de tine,ai trei posibilități,te sinucizi, treci la credință ceea ce este o prostie sau accepți absurdul existenței tale și te bucuri de timpul cu părinți tai, prieteni daca ai, experimentează viața dar repet nu are nici un sens, rost

Fericirea nu este un obiect să îl poți căra cu roaba. Mănăncă mai puține dulciuri, postește din când 24 de ore, post doar cu apă și se va schimba situația.

Iati si tu un mascul ceva, asta daca esti trecuta de 18 ani si poate schimbi starea asta in care te afli.
Ce fac oamenii sa fie fericiti? Cauta sa faca chestii placute, acea placere cand faci, maninci etc ceva oamenii o numesc fericire

Iti cumperi o masina f frumoasa, esti fericit iti da acea senzatie de bine.
Ori faci sex te simti fericit totul tine de placere, cum te simti cand faci lucruri care te fac sa te simti asa.

Daca plingi asa cu orele e clara, nu-i bun deloc, asa ca fa-ti un prieten barbat nu femeie.

Și eu am probleme ca ale tale doar că de 100 de ori mai grave,suferință încă nu ai cunoscut-o,depresia aia grava care durează ani de zile,anxietatea care te distruge de trenuri in ultimul hal mai rău că unu cu Parkinson. Eu nu mai am relații cu nimeni nici măcar cu familia,ce ai tu nu e așa grav doar că ai așteptări mari de la oameni și ei sunt schimbați,reci,indiferenți,individualiști, autosuficienti nu mai au nevoie de nimeni în viața lor multi au trecut prin decepții cu prieteniile,dragostea și altele și s-au resemnat,nu mai sunt acei oameni,alții au fost mereu perverși și parșivi. Depresie ai când nu mai ai energie și capacitate de munca aia e depresie adevărată,clinica,gravă,când ai gânduri întunecate despre existenta ta proprie.
Încearcă să dormi mai devreme sa te culci mai devreme,sa mănanci mai sănătos dar nu o zi doua ci o perioada lunga,in rest nu știu că și eu trec momente extrem de grele vad că nu mai am energie deloc adorm in timpul zilei nu mai sunt omul ce eram nu că eram sociabil dar ceva voința tot aveam și ambiție,mândrie,depresie ti le ia pe toate.
De la neurotransmițători din păcate vine fericirea acolo ceva sa "defectat",starea noastră și axtiunile noastre depind de mediatorii chimici,daca ceva nu merge cum trebuie atunci poți avea absolut orice că tot așa te simți,e imposibil sa schimbi starea aia,mood-ul ăla. La tine e un episod depresiv tranzitoriu sau recurent dar hai sa facem schimb sa vezi ce înseamnă cu adevărat suferința și lipsa de speranță,mai ales când nu mai ai părinți și familia alaturi,ce ai tu e un mizilic crede-mă, tine capul sus și mergi mai departe și nu mai avea așteptări de la nimeni nici de la familia ta. Ce am învățat eu de la viață este că: familia și prietenii te ard prima dată cum nu o face nimeni și că înafara de tine și de mama ta nu ai nimic pe lumea asta, când nu o sa o mai ai nici pe mă ta atunci o sa se dezlănțuie tot raul asupra vieții tale dar depinde de genetica că poate nu te doboară că pe alții.
Căutați un iubit care sa se asemene cu tine, care are bun simt, e liniștit nu șmecheri că ăștia o sa te distrugă daca tu ești relativ o fata cuminte.

Salut!
Welcome to my world!
Nimeni nu mai are timp de nimeni și de nimic. Timpul s-a comprimat.
Totul e schimbat.Dezvoltarea rapida a tehnologiei a făcut sa fim tot mai atrași de ea și sa uitam de întâlnirile face to face.Vezi copii care nu mai lasă telefonul din mână.
Când lucrurile nu de întâmplă conform așteptărilor, ma prăbușesc destul de rău. Parca mai rău în ultimul timp.
Cu ajutorul unei prietene și cu un pic de ambiție ies psihic la liman.Dar plang de mi se umfla ochii, fumez și ma ridic sa o iau de la capăt.
Fa lucrurile care îți fac placere, un prieten cu beneficii, leagă prietenii noi.
E greu, dar la mine a mers.
Ideea e sa ieși din rutina asta gri, sa mai vezi și partea bună a lucrurilor.

E un pic de depresie acolo, dar poti sa treci peste. Da, si mie mi se pare ca au luat-o lucrurile razna odata cu pandemia. Sunt oamenii cu nervii intinsi la maxim.
Daca ti se intampla chestii nasoale e firesc sa fii trista. Asta va trece. Daca tristetea ta are o cauza in interiorul tau, daca esti nemultumita de ceva la tine, de ce ai spus, facut, n-ai spus, n-ai facut, nu prea va trece pana nu esti sincera cu tine sa o gasesti si sa vezi care e treaba cu ea. Poate ai tu prea multe pretentii de la tine sau asteptari de la altii. Adica poate fi ceva usor de rezolvat odata ce o gasesti. Ai incercat sa vorbesti cu un psiholog despre asta?
Odata cu inaintarea in varsta si cu experientele pe care le acumulezi e firesc sa nu te mai incante foarte multe lucruri. Pai daca inainte te entuziasma stiu eu... un cantaret sau o actrita si acum stii ca de fapt consuma nu stiu ce ca sa fie in forma, ca era fardat de nu i se mai vedea nimic din persoana reala si ca si-a facut operatie de schimbare de sex sau si-a facut atatea operatii estetice si a ajuns de mai bine nu facea niciuna si pana la urma a sfarsit tragic in urma unei supradoze. Vai, ce mare cantaret a fost, ce l-a invidiat o lume intreaga si... in ce hal se simtea el de fapt de a ajuns astfel? Nu spun la care ma refer, ca-s multi. Fericire deci?

Cum facem noi sa fim fericiti? Nu suntem. Daca ne mai atinge o geana de iubire din cand in cand sau gasim timp sa citim si dam peste o carte buna sau avem vreo discutie cu cineva care pare ca intelege, aia e fericirea.
Dar nici ai mei n-au fost vreodata fericiti. Au trait asa cum zici, de la o zi la alta, doar bucurandu-se ca le e mai bine decat in casa parinteasca sau decat in comunism etc. Strangem din dinti si ne gandim aoleu, trebuie sa platesc intretinerea, facturile, sa gatesc, sa fac curat etc. n-am timp nici sa fac o baie in liniste sau sa ma opresc sa ma gandesc la ce as vrea. Nu ca asta ar fi ok, dar asa facem.
Mai facem o chestie ca sa scapam de starile de care zici, bagam capul in nisip ca strutul ca sa blocam amintirile negative si ne tratam cu un cappuccino, o inghetata, o prajitura... nu mai zic de altii cu altele.
Relatia cu divinitatea - nu stiu cum e pentru altii, pentru mine e o cautare si o descoperire continua. Daca mergi la biserica, iti va face bine si nu stiu daca vei sesiza sau nu asta mereu, dar fii sigura ca nu mergi degeaba.
A, stai, mai e ceva. E un fel de fericire si daca ajungi sa o dobandesti, iti dai seama ca iti mai trebuie foarte putine lucruri. Unii ii zic altfel. Eu prefer sa ii spun liniste, impacare cu sine. Poti sa ajungi acolo in diferite moduri, unul din ele este contempland natura si simtindu-te parte din ea.

Literatura clasica pana la refuz