Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?

Au fost cand stateam la tara si auzeam gastele dimineata cand ma sculam, cainii latrand noaptea, mersul cu tractorul pentru ca eram invatat de unchimeu, si mai ales am calatorit cu un tir si un camion cisterna pentru ca erau colegi de munca de la uzina de camioane unde lucra maicamea, iar acum sant la un pas sa ajung sofer asa cum mi-am dorit de mic. O firma vrea sa imi ceara datele personale pentru ca in septembrie au nevoie de soferi (sant in strainatate)

Buna
Toata copilaria mea de la acea vreme a fost frumoasa si imi amintesc cu mare drag de acei ani minunati.
De ce este speciala? pentru ca am stiut sa ne traim cu adevarat acea copilarie si nu erau atatea prostii ca in ziua de astazi.
Astazi, copilaria se pierde usor, refuza sa isi traiasca acesti ani frumosi si cum ajung la 10 anisori, deja se gandesc la iubiti/sex si alte prostioare.
Imi amintesc cu mare drag 2 isprave.
imi aduc aminte ca ai mei parinti au trebuit sa plece de urgenta in partea Bacaului imediat dupa ce am taiat porcu, m-au lasat la nasii mei de botez, eu am venit pe furis acasa, am spart geamu si am intrat in casa sa fur o bucatica de sorici cred ca aveam 6 ani
-Eram in clasa a 10 a si am chiulit 4 fete cucuiete si ne-am dus la o colega, am taiat o gaina, am facut friptura si am baut un paharel de visinata si o cana de must si dai panarama in liceuce a iesit numai eu stiu si scumpa noastra diriginta pe care am mintit-o zicandu-i ca am mancat ceva si era alterat de asta stam cu capu pe banca, dar un coleg de ciuda ca nu am vrut sa il luam cu noi, ne-a dat in primire si a strigat in clasa...tovarasa diriginta nu ascultati fetele, ele sunt matoaltoata clasa a izbugnit in raseteapoi diriginta ne-a chemat si a hotarat...
Ce alegeti fetelor? nota scazuta la purtare? ori faceti munca patriotica in liceu 2 zile... obligat ca am ales varianta 2
a fost ceva ce imi amintesc cu drag mereu si astazi rad copilasii mei de isprava mamei lor
O zi frumoasa sa ai

Cand ma jucam in zapada pe la vreo 10 ani...e speciala pentru ca e singura pe care mi-o amintesc momentan

Aveam cam 4-5 ani. Fiind în mediu rural, eu mă jucam în nisip în timp ce mama văruia cu spor pereţii casei. După ce a văruit pereţii, a început să vopsească poarta. A muncit câteva ore bune: mai întâi a spălat pereţii, apoi i-a dat cu şmirghel, iar mai apoi i-a văruit. Apoi a spălat porţile, a dat jos vechea vopsea cu o bucată de tablă, iar abia apoi a început să vopsească. Când a terminat, a mers în spatele casei, să mai ia nişte var pentru podul din faţa porţii. Între timp, eu am văzut cutia cu vopsea roşie, care îmi cam făcea cu ochiul. Fiind culoarea mea preferată, m-am gândit că pereţii ar arăta bine roşii Şi am pleoşcăit pereţii cu vopsea. Apoi, am luat badanaua (un fel de penson) care mai avea puţin var şi am măzgălit poarta.
Când a venit mama şi mi-a văzut "capodopera", a scăpat cutia de var din mână. Credeam că va începe să mă certe, dar, a respirat adânc, apoi m-a luat în braţe.
Asta e cea mai frumoasă amintire a mea. A ta?

Toate momentele petrecute alaturi de bunici mei mult iubiti. Sper sa traiasca pe aceasta lume cat mai mult sa ma vada cum cresc!

Buna!
Eu am mai multe amintiri frumoase, dar una o sa o tin minte pana la sfarsitul vietii:
Prima data cand am avut propriul meu animalut, un papagal.Eram atat de fericita si stateam numai langa el si ma jucam cu el.In fine..era o ea pana la urma Dar nu o sa uit niciodata.

Amintirea cea mai frumoasă a fost când eram mic şi nu avem nici o grijă.

Aveam vreo 10 anisori.Cresteam niste pui de gaina in fata blocului.Un vecin mi-a dat telefon,,, vezi ca closca a calcat un pui'' Fug repede acolo, nu mai era nimic de facut, puiul era mort.Atunci l-am luat, l-am pus in ceva si l-am ingropat.A avut parte de inmormantare in toate regula.Un prieten de joaca a facut pe groparul si popa, altcineva pe bocitoarea..doar trebuia plans bietul puisor.Pana si mormantul a fost decorat cu flori din parculet pe post de coroane.Si am dat si de,, pomana'' felii de paine tot de sufletul puisorului
O face speciala pentru ca am stiut sa ma bucur de copilarie.Nu am avut atatea tentatii cum au copiii in ziua de azi.Cel putin in vacante tot timpul m -il petreceam afara cu copiii.

Am multe amintiri frumoase, imi este imposibil sa o gasesc pe ''cea mai cea''.
Copilaria propriu-zisa se termina undeva pe la 12 ani la baieti si 10 ani la fete si reprezinta cea mai frumoasa etapa a vietii (nu ai griji, nu ai necazuri, totul se transforma intr-o joaca si traiesti cu sentimentul ca nimic rau nu se poate intampla fiindca esti protejat de parinti). Cand eram copil ma plimbam mult mai mult ca acum si ma jucam. Cred ca de aspectele astea 2 sunt legate cele mai frumoase amintiri.

Imi amintesc ca la o saptamana dupa craciun, parintii mei au venit acasa cu sora mea...tocmai se nascuse.
Mi-a spus ca Mos Craciun a trecut pe la spital mai intai si ca a durat pana a juns la mine...eram foarte fericita.

Amintire? aaa...da.
amintiree
Atunci cand mi-a furat cerbu' papucii
Ce o face speciala?
Era un vis...mda..si ce vis...

.aveam o respiratie foarte calma si fara sunet pana am inceput sa fiu nervos si nefericit)). dar intotdeauna mergeam in sufragerie unde nu se auzea lumea de afara, imi placea sunetul de porumbel si imi amintesc mirosul de trandafiri care au ofilit acum dar ii puneam in vaze si le cadeau petalele peste tot
cea mai dulce amintire a mea e cand l-am vazut pe antinous, era atat de ideal incat mi-a construit o noua religie, buclele acelea si acel torso de zeu, cred ca nu era nimeni in preajma iar privirea lui de iubit, doamne as fi putut sa il sarut dar curatorul m-a dat jos as fi vrut mor! intotdeauna am fost convins ca marmura ar radia de caldura si eu as fi mirosit a moarte si a nil.

Cele mai frumoase amintiri din copilarie se rezuma la un prieten foarte bun, stateam non-stop impreuna. Faceam picnicuri pentru ca in spatele blocului e un teren gol ca un camp, strangeam bani intr-un copac si vorbeam ca o sa avem casa noastra si o sa stam impreuna ( aveam 8 ani doamne! ) ) si ce mi-a ramas in cap e cand ma chemase mama sa mananc cartofi prajiti si i-am mancat in cateva secunde si am coborat scarile repede si cand am iesit pe usa blocului el m-a prins ca sa ma sperie. Inima mea era pe jos in momentul ala.

Si ar mai fi cand pe la un 6 ani invinsa de plictiseala am inceput sa arunc cu avioane pe geam, bineinteles ca trebuia sa le dau foc pentru ca era seara si se vedea frumos. Si s-a vazut atat de frumos pana a ajuns unul la vecina pe balcon si i-am ars toate traiestele de acolo. Acum saraca femeie si-a ridicat zid pe partea aia, nu mai are geamuri.

Si pe la un 9 ani ma taie pe mine capul sa sparg o masina ca pare abandonata. Genul de masina cu trapa sus, ii dai un picior si ai intrat. Zis si facut, ma urc pe ea, ii dau un picior si gata. Dar cum sa ma multumesc doar cu intratul? Am vazut o cutie de var prin boscheti si m-am apucat sa fac capota in patratele ca asa am vazut eu prin filme ca-s taxiurile si ca sa am mai multa intimitate am varuit si geamurile pe interior. In masina aia am stat si eu si niste prieteni seara la povesti si caterinca. Stii care era faza cea mai tare? Ca masina nu era abandonata, era proaspat cumparata ca sa-i schimbe piesele si sa o puna pe picioare pentru a merge cu ea la servici. Nu vreau sa stiu ce o fi fost in sufletul saracului om cand si-a vazut masina asa. A da, am mentionat ca am gasit si niste chei si surubelnite in masina si le-am vandut ca sa-mi iau inghetata?

Cand m-am indragostiiiit

Pai faptul ca am fost in tabara cand eram prin clasa 6-a, am stat o saptamana a fost super :X imi doresc sa pot merge iar acolo cu aceiasi colegi, profesori. ne trezeam la 9 luam micul dejun pe urma calaream, cine vroia, mergeam vizitam manastiri, animale zoo, muzee etc ce era pe acolo. La munte mereu v-a ramane mai frumos decat la mare :X distractii si altele.
Si marea e frumoasa nu pot spune ca nu dar ..nu suport eu sa ma arda soarele sa ma fac,, neagra,, .
o alta amintire era cand ne jucam vatea ascunselea in curte toata ziua cu fratii si verisorii pana noaptea. julituri in genunchi nu mai zic, cicatrici etc
desenele de azi nu mai sunt cum erau inainte. sau cel putin nu le mai vad eu asa cum le vedeam cand eram mica.
- cand stateam noaptea sa-l prind pe Sf. Nicolae sa vad cum pune in cizme dulciuri si altele si asaa am vazut cine era
si alte amintiri. si inca continui sa-mi fac, cu cei apropiati mie :*

Copilăria pentru mine a însemnat mai mult decât o simplă amintire. Nu cred că aș putea să o împart în bucățele și să cred despre fiecare că ar fi o amintire. Copilăria nu e o amintire, copilăria ești tu. Cu timpul, te maturizezi, crești mare însă ea rămâne în interiorul tău, veșnic cu tine.
Copilăria mea a fost pentru mine specială. De la simplul fapt că mă jucam în grădină, ca bunicul îmi povestea lucruri frumoase până la a cunoaște ce înseamnă prietenia. Probabil cel mai important lucru din copilărie, prietenia.
Cele mai frumoase lucruri le făceai cu prietenii. Fiecare dintre noi am avut unul cu care făceam tot felul de năzbâtii și îi supăram pe ceilalți
Cred că dacă aș avea avea ocazia să mă întorc în aceste timpuri aș faceo, măcar să-i mai văd pe cei ce i-am pierdut odată.

Vai,deci am avut o copilărie genială.Şi nu am doar o amintire pe care să o încadrez în categoria 'cea mai frumoasă'. Fiecare moment al copilăriei mele va avea un loc special în inima mea.Pot să spun că timpul petrecut alături de bunicul meu îmi lipseşte cel mai mult...Îmi amintesc cum,deşi era bolnav,mă lua în spate şi făcea pe taurul. Glumea mereu şi spunea că dacă moare înainte să fac eu nunta, îmi va lăsa banii lui pe masă.Dar apoi continua, spunând că n-are cum, că doar e tânăr şi în putere. Din păcate, a murit când aveam doar 11 anişori.
Apoi, ca amintiri frumoase mai sunt nebuniile pe care le făceam, gen să merg pe Olt iarna, când gheaţa se putea sparge în orice moment sau să fac colecţie de cioburi (adunate de prin mormanele de gunoaie, ca boschetarii ...eh,da` măcar nu eram singura care făcea d-ăstea ).A,sau îmi amintesc că vara,ne băgam cu picioarele în bălţi cu broaşte :-& sau luam apă din Olt ca să curăţim bălţile,să aibă câinii care stăteau prin jurul blocului apă curată. - ce logică,Doamnee.
Sau eram agenţi secreţi şi dădeam diferite probe,ca să ne aflăm abilităţile. Îmi amintesc că eu eram cu echilibrul, agentul secret Ely.
Sau ne mai dădea un om sucuri, că stăteam pe lângă cabinetul lui de avocatură să ne jucăm. Abia peste mulţi ani am aflat că el făcea asta pentru că, credea că suntem aurolaci d-ăia fără părinţi.
Sigur că mai sunt multe altele, dar e de ajuns. Oricum, voi avea ce să le povestesc copiilor mei.

Sunt multe, dar doar una imi vine acum in minte, si a fost aceea de la 12 ani cand am pus prima data mana pe pasarica si sani pam-pam..mai mult nu a vrut ea.of si acum regret

Amintiri frumoase nici nu mai stiu dar am in fiecare vara aceeasi amintire frumoasa, cand ma intorc de la bunici si simt aerul imbacsit al orasului dar macar ma simt ca acasa

Vacanta la Disneyland Paris impreuna cu bunicul si parintii mei!

Cand bunicul mi-a cumparat un urs mare de plus pe care mi-l doream farte mult si a venit a sunat la usa si l-am gasit!

Aveam vreo 6 ani, eram la piata cu bunicul meu, i-am dat drumul la mana si nestiind drumul spre casa, m-am dus la un prieten de al lui care vindea prin piata si il asteptam speriata si totusi pregatita sa fiu certata, dar nu mi-a spus nimic, mi-a dat bani sa imi cumpar o gogoasa.
E o amintire frumoasa pentru ca eram cu bunicul meu.

Cea mai frumoasa amintire? Cand mergeam cu parintii in parc, iarna cu o sanie improvizata si ma distram asa de bine si ei m-au plimbat tot parcul cu saniuta si ma simteam ca Mos Craciun si renii sai. Ce o face atat de speciala? Pai o amintire speciala pentru mine inseamna o plimbare obisnuita cu parintii si aceasta amintire este una dintre cele mai speciale amintiri pentru mine!

Cea mai buna amintire a mea era atunci cind m-am mutat in Shanghai, intro casa de lux.

Pe la 4-5 ani am numai amintiri tampite:
-i-am zis lu' buni ca stau in fata scarii cu niste titite de varsta mea 0:-).La noi au venit unele putin mai mari si neau intrebat daca vrem sa ne plimbam cu liftul de la blocul urmator (nu stiu ce am vazut asa de special, dar am zis "da").Am stat acolo cam o ora in care mamaia m-a cautat, iar cand m-a gasit si a auzit unde am fost m-a batut cu nuielusa.
-am luat un tub de pasta de dinti ( sau crema de maini, nu mai stiu) si l-am golit pe televizor si putin pe masina de cusut(nu stiu de ce am facut asta... prostie poate?). Cand m-a prins buni iar m-a articulat cu cateva palme la popou.
Astea au fost singurele momente cand am luat "bataie" de la mamaie si chiar si acum mai sunt momente cand ma intreaba daca imi mai amintesc si isi cere scuze, ca a facut-o doar la suparare, iar eu ii zic ca nu e nimic ca nici macar nu m-a durut, da' ea o tine pe a ei ca nu trebuia sa "bata" scumpetea (eu)... o iubesc pe buni.
-serbarea de Craciun, dupa ce am spus poezia ca un robotel ce eram Mos Craciun m-a luat in brate si m-a intrebat "Tu sti cum se numeste renul meu cu nasu' rosu?", iar eu de emotii ca vorbesc cu "Mosu' " am uitat ca il cheama Rudolf si am spus "nu"... m-am facut de cacao in fata lu' Mosu'.
-*pe la doi ani discut cu mama*
eu:Mi-e sete!
mama:*vrea sa imi puna apa in canita mea de plastic*
e:Nu vreau aia! Vreau cana ca a ta!
m:Hai ma pui sa iti pun in asta, uite ce draguta e!
e:Nu!
m:Bine, dar te ajut sa bei!
e:Nu!
m:Bine, daca esti tu desteapta!*imi da cana*
*iau cana bucuroasa, fac cativa pasi si BANG... asa a luat nastere o frumoasa cicatrice la mana dreapta, la vene... am plans.
-la 8 ani frate-meu (2 ani) reuseste sa deschida usa de la apartament, sa iasa din scara, sa mearga pana la scara de langa unde a stat cu o prietena de-a lu' buni pana l-am gasit.Care e partea amuzanta?
Nu e ca un copil de 2 ani a facut asta!
Nu e ca mi-am dat seama abia dupa un sfert de ora ca lipseste!
Nu e ca impreuna cu mine era si buni si ca nici ea nu a observat mai repede!
Nu e ca m-am speriat groaznic si era sa incep sa plang, ca am un singur frate si ca si pe ala l-am pierdut!
Frate-meu era in p*ta goala

Copilaria este cea mai frumoasa parte din viata unui om.Am atatea amintiri frumoase!

Pai sa o luam cu inceputul. cand aveam cam 5 ani aveam o prietena foarte buna, care apoi s-a mutat in Spania cu familia si am pierdut legatura. intr-o vara ea s-a intors si am decis cu paintii sa mergem sa o vizitam. ne jucam ascunsa cu fratele meu si al ei (eram pe echipe fete - baieti). cum era randul nostru sa ne ascundem eu, geniala fiind, am propus sa ne ascundem in portbagajul masinii, desi era pornita muzica destul de tare. am intrat amandoua, radeam (ne gandeam ca nu o sa ne gaseasca) dar cand incepuse sa se faca cald, prietena mea mi-a spus sa ddeschid sa iesim. cand sa deschid... surpriza: am ramas blocate in portbagajul masinii, gata sa ne sufocam. prietenamea incepuse sa intre in panica, atunci cand mi-am dat seama ca aveam telefonul la mine. l-am sunat pe tata care nu intelegea (muzica era prea tare) si a crezut ca facem o farsa, desi noi nu mai aveam prea mult aer. noroc de mama care s-a prins ca strigam " SCOTETI-NE DE AICI SUNTEM IN PORTBAGAJ". asta este o amintire foarte frumoasa pentru mine fiind ca o am alaturi de o prietena pe care nu o mai vazusem de 6 ani, care nu prea ma mai cunostea, dar cu care am descoperit ca am multe4 lucruri in comun. ah, si pentru ca era sa murim

Am mai multe cele mai frumoase dar una dintre ele ar fi cand venea craciunul si mama facea bradul si in ajunul craciunului, eu si surorile mele ne adunam in jurul bradului si ne jucam tot felul de jocuri comice..bradul arata superb, era plin de luminite colorate si impodobit cu bomboane (atractia noastra principala). In camera era becul stins, numai luminitele de la brad erau aprinse. Mama facea tot felul de mancaruri si prajituri si era o atmosfera de sarbatoare.
Alta amintire frumoasa ar fi cand mergeam la tara si mergeam cu matusa mea (de aceeasi varsta cu mine), cu vaca la pascut. Iubeam natura, era atat de frumos cand ma urcam pe un deal foarte inalt si vedeam tot satul, era o priveliste superba. nu mai zic ce frumos era sa simt roua cum imi uda picioarele, apoi cum intram intr-un parau si simteam apa calduta, pietrele sub picioarele mele, mirosul de natura, razele soarelui de dimineata...

Ma crezi ca nu stiu?!
Poate momentele petrecute cu mamaita mea care acum nu mai este, momentele acelea speciale pe care nu am stiut niciodata cum sa le apreciez
Pot sa zic sincer ca ultimi doi ani din viata mea au fost cei mai frumosi, dar acum s-au terminat, speram sa nu se termine niciodata, dar nu a fost alegerea mea...
Scuze pentru raspunsul meu, poate nu are nici macar o legatura cu intrebarea, dar trebuia sa ma descarc putin...