Am fost la Busteni.Stateam pe balcon, era dimineata si mancam branza cu rosii.Afara era inca atmosfera aia rece de dimineata cu pamantul inca ud de la roua.Se auzea si apa curgand.Frumos tare.
Pai ce-a mai frumoasa amintire din copilaria mea cred ca e prima "iubita" atunci aveam 6 ani si nici nu stiu daca ai pot spune iubita dar asta am crezut atunci.
Si era atat de speciala acea iubita pentru mine incat nici acum la 17-18 ani nu am uitat-o'.
Salutare tuturor!
Au trecut anii; nu ne ramane nimic decat amintiri, iar anii ce vor veni tot amintiri vor deveni!
Am cateva amintiri care mi-au marcat viata! Amintiri de neuitat!
Cea mai mare trasnaie care am facut-o a fost la aproape 7 ani. Am mers impreuna cu maica´mea sa vizitam niste rude. De la noi din localitate pana acolo sunt 350 de km. Am ajuns dupa o lunga calatorie cu trenul, iar la doua zile am plecat cu totii la balci. Cum din satul respectiv pana in orasul unde se celebra balciul erau vreo 13 km, ne-am urcat toti intr-un tren si am plecat. Am ajuns la balci, insa nici bine n-am apucat sa ma bucur, cand dupa o portie de gura-casca
ma trezesc singur, uitandu-ma cum jucau unii alba-neagra! Ai mei s-au bazat unul pe altul si m-au pierdut! Nu intelegeam ce se intampla si... deodata imi trece o idee sclipitoare: ca tot e gara aproape, ma urc si eu in primul tren si merg singurel acasa la unchi. Ajung in gara, niciun amarat de tren. Ehh, merg si eu pe calea ferata cu atentie si ajung eu intr-un fel. Cum mergeam eu pe linia ferata, ajung la un pod care traversa un rau mare. Acolo am simtit cu adevarat ca nu-i de joaca si calcand pe traverse se auzea vuietul fioros al apei si de frica, mi se facuse pielea de gaina. Copil fiind, cu doar 7 ani, stiam cateva litere, m-am intors putin din drum si am iesit la drumul national.
Aveam gandul bine definit, stiam exact ce vreau si, mergand printr-un sat, intreb un "nene" cum ajung in satul respectiv. Acesta, bun crestin, vroia sa raman la el ca peste ceva timp ma duce el cu masina, varianta care nici nu voiam sa aud. Pana la urma mi-a spus exact ce si cum trebuie sa fac si, dupa vreo doua ceasuri, am ajuns la destinatie.
Eram asa de bucuros ca am ajuns cu bine (...) Ai mei erau terminati... numai chef de balci nu mai aveau. Ma jucam prin curte si aud poarta; era maica`mea! Trista, inlacrimata, abatuta, probabil se ruga la Dumnezeu sa ma gaseasca politia ca e greu de ea daca se intoarce fara mine la tata!
Cand i-am vazut, cuvintele astea le-am rostit: "De ce ati stat asa de mult?"
![]()
Sincer, nu-mi amintesc daca m-a prafuit; gandurile s-au maturizat in timp, iar aceasta experienta v-a ramane cea mai mare lectie: un copil niciodata nu ramane nesupraveghiat.
Toate sunt momente sunt frumoase pentru ca am incercat mereu nou si chiar daca nu mi-a iesit asa cum mi-am dorit tot inseamna ceva pentru mine...
Aveam cam 5 ani si am fost prima data la munte.Nu e asa fascinant dar eram cu familia.
Noptile de vara impreuna cu prietenii! Tot e frumos cand ai pe cineva drag alaturi ♥
Cand m-am cunoscut cu cea mai buna prietena. Aveam 5 ani si eram la cinema, parintii m-au trimis sa iau popcorn si am dat peste ea.
Peste un an s-a mutat langa mine pe strada mea, de atunci ne cunoastem
Cred ca cea mai frumoasa amintire din copilarie, nu a mea ci atuturor este ca pur si simplu eram mici si nu aveam nicio grija, la scoala era explus sa luam note de 4 si 5, nu aveam probleme ca "m-am ingrasat" sau ca "nu am iubit" sau ca "nu am iphone100 " si are Popescu din clasa alaturata si pe atunci cred ca nimeni nu se plictisea vreodata. Tot ce ne trebuia era o papusa sau chior o frunza si ne jucam cu ea ![]()
Nu ca am dreptate? :X
klau27 întreabă: