Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?

Vai,deci am avut o copilărie genială.Şi nu am doar o amintire pe care să o încadrez în categoria 'cea mai frumoasă'. Fiecare moment al copilăriei mele va avea un loc special în inima mea.Pot să spun că timpul petrecut alături de bunicul meu îmi lipseşte cel mai mult...Îmi amintesc cum,deşi era bolnav,mă lua în spate şi făcea pe taurul. Glumea mereu şi spunea că dacă moare înainte să fac eu nunta, îmi va lăsa banii lui pe masă.Dar apoi continua, spunând că n-are cum, că doar e tânăr şi în putere. Din păcate, a murit când aveam doar 11 anişori.
Apoi, ca amintiri frumoase mai sunt nebuniile pe care le făceam, gen să merg pe Olt iarna, când gheaţa se putea sparge în orice moment sau să fac colecţie de cioburi (adunate de prin mormanele de gunoaie, ca boschetarii ...eh,da` măcar nu eram singura care făcea d-ăstea ).A,sau îmi amintesc că vara,ne băgam cu picioarele în bălţi cu broaşte :-& sau luam apă din Olt ca să curăţim bălţile,să aibă câinii care stăteau prin jurul blocului apă curată. - ce logică,Doamnee.
Sau eram agenţi secreţi şi dădeam diferite probe,ca să ne aflăm abilităţile. Îmi amintesc că eu eram cu echilibrul, agentul secret Ely.
Sau ne mai dădea un om sucuri, că stăteam pe lângă cabinetul lui de avocatură să ne jucăm. Abia peste mulţi ani am aflat că el făcea asta pentru că, credea că suntem aurolaci d-ăia fără părinţi.
Sigur că mai sunt multe altele, dar e de ajuns. Oricum, voi avea ce să le povestesc copiilor mei.

Toate sunt momente sunt frumoase pentru ca am incercat mereu nou si chiar daca nu mi-a iesit asa cum mi-am dorit tot inseamna ceva pentru mine...

Salutare tuturor!
Au trecut anii; nu ne ramane nimic decat amintiri, iar anii ce vor veni tot amintiri vor deveni!
Am cateva amintiri care mi-au marcat viata! Amintiri de neuitat!
Cea mai mare trasnaie care am facut-o a fost la aproape 7 ani. Am mers impreuna cu maica´mea sa vizitam niste rude. De la noi din localitate pana acolo sunt 350 de km. Am ajuns dupa o lunga calatorie cu trenul, iar la doua zile am plecat cu totii la balci. Cum din satul respectiv pana in orasul unde se celebra balciul erau vreo 13 km, ne-am urcat toti intr-un tren si am plecat. Am ajuns la balci, insa nici bine n-am apucat sa ma bucur, cand dupa o portie de gura-casca ma trezesc singur, uitandu-ma cum jucau unii alba-neagra! Ai mei s-au bazat unul pe altul si m-au pierdut! Nu intelegeam ce se intampla si... deodata imi trece o idee sclipitoare: ca tot e gara aproape, ma urc si eu in primul tren si merg singurel acasa la unchi. Ajung in gara, niciun amarat de tren. Ehh, merg si eu pe calea ferata cu atentie si ajung eu intr-un fel. Cum mergeam eu pe linia ferata, ajung la un pod care traversa un rau mare. Acolo am simtit cu adevarat ca nu-i de joaca si calcand pe traverse se auzea vuietul fioros al apei si de frica, mi se facuse pielea de gaina. Copil fiind, cu doar 7 ani, stiam cateva litere, m-am intors putin din drum si am iesit la drumul national.
Aveam gandul bine definit, stiam exact ce vreau si, mergand printr-un sat, intreb un "nene" cum ajung in satul respectiv. Acesta, bun crestin, vroia sa raman la el ca peste ceva timp ma duce el cu masina, varianta care nici nu voiam sa aud. Pana la urma mi-a spus exact ce si cum trebuie sa fac si, dupa vreo doua ceasuri, am ajuns la destinatie.
Eram asa de bucuros ca am ajuns cu bine (...) Ai mei erau terminati... numai chef de balci nu mai aveau. Ma jucam prin curte si aud poarta; era maica`mea! Trista, inlacrimata, abatuta, probabil se ruga la Dumnezeu sa ma gaseasca politia ca e greu de ea daca se intoarce fara mine la tata!
Cand i-am vazut, cuvintele astea le-am rostit: "De ce ati stat asa de mult?"
Sincer, nu-mi amintesc daca m-a prafuit; gandurile s-au maturizat in timp, iar aceasta experienta v-a ramane cea mai mare lectie: un copil niciodata nu ramane nesupraveghiat.

Aveam vreo 6 ani, eram la piata cu bunicul meu, i-am dat drumul la mana si nestiind drumul spre casa, m-am dus la un prieten de al lui care vindea prin piata si il asteptam speriata si totusi pregatita sa fiu certata, dar nu mi-a spus nimic, mi-a dat bani sa imi cumpar o gogoasa.
E o amintire frumoasa pentru ca eram cu bunicul meu.

Venirea ei de vara

Aveam cam 5 ani si am fost prima data la munte.Nu e asa fascinant dar eram cu familia.

Pai faptul ca am fost in tabara cand eram prin clasa 6-a, am stat o saptamana a fost super :X imi doresc sa pot merge iar acolo cu aceiasi colegi, profesori. ne trezeam la 9 luam micul dejun pe urma calaream, cine vroia, mergeam vizitam manastiri, animale zoo, muzee etc ce era pe acolo. La munte mereu v-a ramane mai frumos decat la mare :X distractii si altele.
Si marea e frumoasa nu pot spune ca nu dar ..nu suport eu sa ma arda soarele sa ma fac,, neagra,, .
o alta amintire era cand ne jucam vatea ascunselea in curte toata ziua cu fratii si verisorii pana noaptea. julituri in genunchi nu mai zic, cicatrici etc
desenele de azi nu mai sunt cum erau inainte. sau cel putin nu le mai vad eu asa cum le vedeam cand eram mica.
- cand stateam noaptea sa-l prind pe Sf. Nicolae sa vad cum pune in cizme dulciuri si altele si asaa am vazut cine era
si alte amintiri. si inca continui sa-mi fac, cu cei apropiati mie :*

Cred ca cea mai frumoasa amintire din copilarie, nu a mea ci atuturor este ca pur si simplu eram mici si nu aveam nicio grija, la scoala era explus sa luam note de 4 si 5, nu aveam probleme ca "m-am ingrasat" sau ca "nu am iubit" sau ca "nu am iphone100 " si are Popescu din clasa alaturata si pe atunci cred ca nimeni nu se plictisea vreodata. Tot ce ne trebuia era o papusa sau chior o frunza si ne jucam cu ea
Nu ca am dreptate? :X

Cele mai frumoase amintiri din copilarie se rezuma la un prieten foarte bun, stateam non-stop impreuna. Faceam picnicuri pentru ca in spatele blocului e un teren gol ca un camp, strangeam bani intr-un copac si vorbeam ca o sa avem casa noastra si o sa stam impreuna ( aveam 8 ani doamne! ) ) si ce mi-a ramas in cap e cand ma chemase mama sa mananc cartofi prajiti si i-am mancat in cateva secunde si am coborat scarile repede si cand am iesit pe usa blocului el m-a prins ca sa ma sperie. Inima mea era pe jos in momentul ala.

Si ar mai fi cand pe la un 6 ani invinsa de plictiseala am inceput sa arunc cu avioane pe geam, bineinteles ca trebuia sa le dau foc pentru ca era seara si se vedea frumos. Si s-a vazut atat de frumos pana a ajuns unul la vecina pe balcon si i-am ars toate traiestele de acolo. Acum saraca femeie si-a ridicat zid pe partea aia, nu mai are geamuri.

Si pe la un 9 ani ma taie pe mine capul sa sparg o masina ca pare abandonata. Genul de masina cu trapa sus, ii dai un picior si ai intrat. Zis si facut, ma urc pe ea, ii dau un picior si gata. Dar cum sa ma multumesc doar cu intratul? Am vazut o cutie de var prin boscheti si m-am apucat sa fac capota in patratele ca asa am vazut eu prin filme ca-s taxiurile si ca sa am mai multa intimitate am varuit si geamurile pe interior. In masina aia am stat si eu si niste prieteni seara la povesti si caterinca. Stii care era faza cea mai tare? Ca masina nu era abandonata, era proaspat cumparata ca sa-i schimbe piesele si sa o puna pe picioare pentru a merge cu ea la servici. Nu vreau sa stiu ce o fi fost in sufletul saracului om cand si-a vazut masina asa. A da, am mentionat ca am gasit si niste chei si surubelnite in masina si le-am vandut ca sa-mi iau inghetata?

Pai ce-a mai frumoasa amintire din copilaria mea cred ca e prima "iubita" atunci aveam 6 ani si nici nu stiu daca ai pot spune iubita dar asta am crezut atunci.
Si era atat de speciala acea iubita pentru mine incat nici acum la 17-18 ani nu am uitat-o'.

Cand m-am indragostiiiit

Pentru mine toate amintirile din copilarie sunt frumoase :3

Cand m-am cunoscut cu cea mai buna prietena. Aveam 5 ani si eram la cinema, parintii m-au trimis sa iau popcorn si am dat peste ea. Peste un an s-a mutat langa mine pe strada mea, de atunci ne cunoastem

Acum ai grija de a câștiga medalii virtuale pe TPU, nu? Life's tough.

Copilaria este cea mai frumoasa parte din viata unui om.Am atatea amintiri frumoase!

Buna!
Eu am mai multe amintiri frumoase, dar una o sa o tin minte pana la sfarsitul vietii:
Prima data cand am avut propriul meu animalut, un papagal.Eram atat de fericita si stateam numai langa el si ma jucam cu el.In fine..era o ea pana la urma Dar nu o sa uit niciodata.

Cand fata de care imi place mo intrebat dacmmi place de ea