Care este secretul mulțumirii? 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Omul nu e niciodata multumit, mereu se va plange oricat ar primi, cand e iarna vor vara, cand e vara vor iarna si tot asa, nu-l multumesti cu absolut nimic, mai degraba cred ca e ceva de moment iar satisfactia nu e permanenta.
Https://mythologica.ro/mitul-lui-sisif/
Tocmai ai facut o descoperire mare, te-ai iluminat, existenta umana e ca daca ai ridica un bolovan sus pe munte doar ca el sa cada iar jos si iar sa il ridici de jos pana in varful muntelui si tot asa, dar filozofi ne recomanda sa il privim pe sisif fiind fericit ca are un scop, sens in existenta lui
Răspunde 
Nivel scazut de serotonina! Low serotonin da sindromul omului vesnic nemultumit, orice are, vrea altceva, vrea mai mult.
Unu cu serotonina bine, se bucura si e multumit cu orice chestie marunta, nu se plictiseste niciodata, intra intr-o spirala infinita de neplictiseala, roteste placerile la infinit alea diferite ce le are si aia e, se bucura de clipa, nu isi pune nu stiu ce target-uri ca abia de alea sa fie multumit in viitor neaparat.
La general vorbind, multumirea este individuala, cat despre mine, sunt zile cand sunt si cand nu. Tu, cand esti implinit?
Cand reusesc ceea ce imi propun sa fac
Desi este fara vreun rost,exact ca si bolovanul lui sisif,dar sa nu uitam sa fim si fericiti ca am mai trait o zi, ca nu avem corona, ca nu avem vreo boala, ca nu suferim, sa apreciem prezentul si sa numai ne plangem de atatea lucruri care ne fac sa numai iubim viata
Https://www.youtube.com/watch?v=z3vHrvtZorA
F.Charm - Adevăratele probleme feat. Oana Marinescu (Videoclip Oficial)
Ti-as fi trimis si eu ceva, dar nu am pe aceasta tema 
.
Esti implinit pe deoparte cand ai chimia creierului buna, a doua daca iti atingi dorintele, scopurile, idealurile. astea combinate.
Ca daca n-ai chimia buna, degeaba ai ce vrei ca tot nu esti multumit, adica explicatia care am dat-o aici.
Daca ai chimia bune doar, e discutabil cum te simti daca nu ai ce vrei. S-ar putea sa fi pe un neutru, sa nici nu fi implinit dar nici sa suferi cine stie ce.
Sau esti implinit in sens ca ai o stare buna de la micile bucurii de zi cu zi, e si asta posibil.
Auto-suficienta impertinent de docila. Natura umana nu rezista in a se multumi, de asta am trecut de la era aburului la cea a tranzistorului.
Crezi ca este bine sa te multumesti? Eu nu.
Mereu trebuie sa fi nemultumit cu conditia ta? asta nu naste frustrare? plus ca vorbim de hedonism din nou
Sigur că este bine... În Proverbe 15:15 scrie că cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat...și chiar așa este.
Eclesiastul
1 Cuvintele convocatorului*,+ fiul lui David, regele din Ierusalim.+
2 „Deșertăciunea deșertăciunilor!", spune convocatorul,
„deșertăciunea deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!".+
3 Ce folos are omul din toată truda lui,
cu care se trudește sub soare?+
4 O generație trece, o generație vine,
dar pământul rămâne* pentru totdeauna.+
5 Soarele răsare*, soarele apune
și aleargă înapoi* spre locul de unde va răsări din nou.+
6 Vântul se îndreaptă spre sud și se întoarce spre nord;
se întoarce și iar se întoarce; și vântul își continuă mișcarea circulară.
7 Toate râurile* se varsă în mare, totuși marea nu se umple.+
Râurile se întorc în locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou.+
8 Toate lucrurile sunt obositoare,
sunt mai multe decât se poate spune.
Ochiul nu se satură de câte vede
și urechea nu se umple de câte aude.
9 Ce a fost va mai fi
și ce s-a făcut se va mai face;
nu este nimic nou sub soare.+
10 Există oare vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou"?
El exista deja de mult timp;
exista înainte să fim noi.
11 Nimeni nu-și aduce aminte de oamenii de odinioară;
nimeni nu-și va aduce aminte nici de cei ce vor veni mai târziu;
și nici de aceștia nu-și vor aduce aminte cei ce vor veni și mai târziu.+
12 Eu, convocatorul, am devenit rege peste Israel, la Ierusalim.+ 13 M-am dedicat studierii și cercetării cu înțelepciune+ a tot ce se face sub ceruri+ – activitatea chinuitoare dată de Dumnezeu fiilor oamenilor, cu care îi ține ocupați.
14 Am văzut toate lucrările care se fac sub soare
și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt.+
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat
și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 Și am zis în inima mea: „Iată, am ajuns să am multă înțelepciune, mai multă decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim,+ și inima mea a dobândit multă înțelepciune și cunoștință".+ 17 M-am dedicat cunoașterii înțelepciunii, precum și cunoașterii nebuniei și a prostiei+ și am înțeles că și lucrul acesta este goană după vânt.
18 Căci unde este multă înțelepciune este și multă suferință,
astfel că cine își mărește cunoștința își mărește și durerea.+
Naste frustrare numai daca pui patos.
Eu nu pun si uite ca, nemultimit vai de steluta mea, nu am motive sa fiu frustrat, iar daca am, le ignor, caci nu le pot schimba, inlocui, sau macar rezolva.
E ca si cum ai tipa in gura mare ca nu mai vrei sa cazi din pat noaptea, caci gravitatia nu-i de tine. Tipi degeaba si inutil, gravitatia n-o sa-si schimbe gandurile sa te lase sa plutesti in loc sa cazi din pat oricat ai tipa sau te-ai ruga.
De unde esti sigur(a) ca "chiar asa este"? Crezi ca daca se aplica la tine, la altul este la fel?
Eu vad auto-suficienta drept o imbecilitate, am evoluat din bucati de materie organica in masinarii de gandit iar noi pur si simplu ne multumim? Ne multumim acum? De ce nu ne-am multumit mai demult? Atunci pentru ce mai posedam curiozitate? Imaginatie? Ratiune? Cognitie?
De ce nu ne-am multumit sa fim acei oameni primitivi, vanatori cu bete si pietre? Sau sclavi gladiatori? Sau amatori de razboaie? Sau calareti? Sau pasageri de tren cu aburi? Sau simpli adepti ai tranzistorului?
A... e bine sa beneficiezi de calculatoare, internet, televiziune si cate si mai cate!
Astea sigur n-au fost facute in urma auto-suficientei! Sigur oamenii care calareau cand masina personala nu era nici macar idee erau multumiti. La fel ca si manifestantii cruciadelor sau asupritii razboaielor, ei s-au multumit... pe naiba!
Vezi tu... umanitatea are fundamente in non-auto-suficienta. Umanitatea nu s-a multumit niciodata si iete ce bine este acum, cand beneficiem de nemultumirea celor de dinaintea noastra!
Biblia nu ajuta, o privire pe fereastra face mai mult decat un raspuns dat de CookieDog. Si era si mai simplu daca iti puneai singur(a) intrebarea "cum am ajuns aici?". Pentru ca raspunsul era simplu: mereu exista motive sa nu fii multumit.
Depinde, e relativ, aici depinde si de chimia creierului. Ca dovada ca unii sufera mai putin altii mai mult la acelasi factor de mediu.
A fi mereu nemultumit e neinregula, desi daca nu iti atingi dorintele, e normal sa fi nemultumit dar si aici e discutabil cat de mare e nemultumirea si cat iti afecteaza viata de zi cu zi.
Ca daca unu vrea sa fie bogat si nu e, si zice "am vrut sa fiu dar nu-s aia e", si se bucura de viata de zi cu zi, e normal, iar daca asta ii afecteaza viata, ii ia din bucuria vietii de zi cu zi, deja nu mai este normal, intram in patologie.
Evident ca daca ar fi bogat ar fi mai implinit, dar e ok si fara.
Pai si pusu acestui patos nu depinde de om, pune fara sa vrea, nu e asa simplu cum zici, ca asa stie si el ca nu e bine sa puna patos.
Dar cei care-s in afara situatiei zic dupa cum sunt ei, sunt subiectivi.
Astea-s vorbe, omu e multumit sau nu e, nu depinde de el ce simte, nu poate alege "da ma sa am inima multumita sau sa n-am? Hai sa am", nu e asa, depinde de psihismul omului, depinde de realizari, si asa mai departe. Daca a facut tot ce a putut si nu a realizat ce il implinea, normal ca nu e prea multumit, iar de psihism depinde cum suporta aceasta neimplinire, adica daca il afecteaza mai mult sau mai putin.
Aia in proverbe vorbesc sa nu adoarme si nu au absolut nimic stiut despre natura umana, psihologie si restul.
Pune sau nu, nu o poti ocoli.
Eu am spus ca nu pun, fara sa zic si motivul, asa ca, uite-l: daca pun, pun degeaba, ca oricum nu pot schimba nimic.
Da, nu poate ocoli, face cum simte.
Pai nu pui ca poti sa nu pui, si e f bine. Pai nici nu stii motivul, ca motivul e ca asa esti tu facut cu un psihism bun, ca pana la urma normal e ca tine. Ai avut noroc.
Asta e ok ce zici, dar practic omul ala nu simte asta, trebuie sa simti de la sine chestia asta, nu sa ti se spuna ca trebuie sa simti asa, ca degeaba zici, ca ala tot asa simte.
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
