| Peter28 a întrebat:

Ce a patit Stephen Hawking? Si cum functioneaza aparatul care ii permite sa vorbeasca, pentru ca am vazut cum vorbea dar nu isi deschidea gura si nu isi misca buzele? Dau funda la cel mai bun raspuns.

Răspuns Câştigător
| TreiSurori a răspuns:

Un dispozitiv de mărimea unei cutii de chibrituri, numit iBrain,

Lupta cu boala și infirmitatea
În 1963, la vârsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a mușchilor. În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de Scleroză laterală amiotrofică. I se dau maximum 3 ani de trăit. Hawking nu cedează, continuă să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidității. Se căsătorește în 1965 cu Jane Wilde (divorțând ulterior, în 1990), și va avea trei copii. Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet imobilizat, își pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut! Infirmitatea nu îl poate împiedica să își continue activitatea didactică și științifică. În 1995 se căsătorește din nou, cu Elaine Mason.
În data de 20 aprilie 2009, Universitatea Cambridge a declarat că Hawking este „foarte bolnav", și a fost internat la spitalul Addenbrooke.[2] A două zi s-a declarat că starea lui este stabilă,

funda?

3 răspunsuri:
| NuEsteDisponibilNumeleAndreiSimplu a răspuns:

Eu stiam ca iti analizeaza impulsurile electrice ale corzilor vocale.

| TreiSurori a răspuns:

Ps:
Brain poate descifra şi cele mai dificile unde, care trec prin mai multe circumvoluţiuni ale creierului şi apoi prin craniu, cu ajutorul unui algoritm creat de Philip Low încă din 2007 şi numit Spears.

Dispozitivul a fost testat şi de Stephen Hawking, care suferă de scleroza laterală amiotrofică - boala Lou Gehrig, ce se caracterizează printr-o pierdere progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şi măduvei spinării, denumite neuroni motori, ce comandă muşchii voluntari, care fac posibilă mişcarea. Boala este progresivă, invalidantă, fatală - mersul, vorbitul, mâncatul, înghiţitul şi alte funcţii fundamentale devenind mai dificile cu timpul.