Ce inseamna a accepta gandirea altora?

**Dacă nu avem aceleași idei si concepții nu trebuie să ne uram sau sa ne bagam in lista de ignor, ci doar sa acceptăm ca mai sunt si alti oameni ce gandesc diferit fata de noi.**

Dacă eu imi cumpăr o pereche de încălțări ce tie nu iti plac nu inseamna ca nu trebuie să-mi iau pentru ca tu consideri ca nu sunt la moda daca mie imi sunt comozi.
Asa merge si chestia asta, daca tie o anumită gândire iti face bine nu trebuie să vin eu sa ti-o schimb doar ca sa fi ca mine sau restul pentru ca ce imi face mie bine nu iti face si tie neapărat iar asta trebuie sa acceptăm deoarece suntem diferiti.

(Ma refer aici in cazurile normale nu in gandirile misogine, feministe sau sa acceptăm psihopatii, criminali violatori etc).

Salutare!

Cred că aș putea să scriu destul de mult, așa că trebuie să-mi cer scuze de la început!
Și mulțumesc pentru atenție dacă eventual o să citiți până la final!
Apropo, vă avertizez că eventual răspunsul meu nu va avea nici un sens și nu o să înțelegeți nimic!
Dar de ce o mai lungesc cu vorba? Ăsta-i defectul meu

„Dacă nu avem aceleași idei si concepții nu trebuie să ne uram sau sa ne bagam in lista de ignor, ci doar sa acceptăm ca mai sunt si alti oameni ce gandesc diferit fata de noi."
Această afirmație cred că ar defini răspunsul la această întrebare, dar am promis că scriu mult! Așa că, trebuie să mă țin de promisiune!
Avem aici, în această comunitate, diferiți oameni cu diferite tipuri de gândire. Iar care nu sunt de acord cu majoritatea, sunt numiți „frustrați" și/sau în alte moduri.
Așa ajungem să ne ignorăm reciproc, doar pentru că avem diferite idei, așteptări, gânduri, etc.
Sunt unii care se enervează de la o mică observație, de la o greșeală neintenționată de ortografie și/sau alte lucruri fără importanță pentru noi.
Suntem diferiți, și eventual, fiecare este special în felul lui.
Este greu să-i acceptăm pe alții.
Pentru unii devine chiar „enervant, frustrant", etc.
Dar trebuie să-i acceptăm, într-un anumit fel, pe toți cu ideile lor.
Dacă au dreptate și majoritatea au greșit?
Dacă n-au dreptate, majoritatea îi strică reputația. Și după, se muiră, că „Vai! X nu s-a mai conectat! Era inteligent/ă, etc. Nu înțeleg de ce a plecat!" De ce a plecat?
De ce? Pentru că a simțit că a greșit ceva, a fost umilit/ă sau s-a plictisit efectiv, sau au fost obligați de familie, dacă au fost destul de mici, deși nu cred că au fost cazuri.
Dacă nu a fost umilit/ă în mod public, a simțit totuș că o critică o/îl face „de rușine" și pur și simplu a decis să plece.
Cineva i-a făcut o „mică" observație.
De ce am pus mică între ghilimele?
Deoarece printre noi se află oameni sensibili, care resimt „mica" dvs. observație ca fiind ceva destul de umilitor, când i-ați spus doar că trebuia să pună o virgulă în alt loc, i-ați reproșat că ar fi mințit/dezinformat într-un anumit, punct, etc.
Fiecare dintre noi suntem diferiți și gândim diferit, simțim emoțiile diferit și trebuie să ne acceptăm.
Dacă nu vreți să-i acceptați pe ceilalți, treaba voastră!
Am scris destul! Aș mai fi scris dar e destul de mult, așa că vă urez o viață cât mai liniștită și să nu se ia cineva de voi în mod prea serios! Aveți grijă la toți criticii ăștea!
Noroc!

De a te debarasa de propria gândire. Pentru doua secunde, ceea ce cei mai multi nu sunt in stare pentru din cauza egoului.

Pai nu te pune nimeni sa accepti doar sa empatizezi. Sa te intrebi de ce gandeste asa, ce experiente a avut, ce l-a determinat sa aibã o asemenea credinta.

Mie mi se pare absurd sa nu accepti un om ca are o anumita credinta. Doar din faptul asta.
Daca-m fi toti la fel, n/am avea ce invata unii de la altii.

" Ce inseamna a accepta gandirea altora?"

Inseamna sa renunti la propriile tale convingeri.

Salut,a accepta gandurile altora inseamna a te conforma cu faptul ca unii oameni nu au aceleasi opinii ca si tine.Inseamna sa nu-i judeci pentru faptul ca nu impartasesc aceeasi idee ca si a ta, dar sa continui sa ai incredere in gandurile tale indiferent ca esti sau nu de acord cu ei.Chiar daca nu esti de acord cu ei, nu trebuie sa-i critici, ci sa-i lasi sa creada ceea ce vor ei. Uneori, ideeile altora ne pot face sa gandim daca suntem siguri ca ceea ce credem sau stim noi este adevarat,