Nu as schimba nimic!
Desi nu am fost bogati si am trait in lipsuri (ca deh, era comunism), am avut niste parinti minunati (dumnezeu sa-i odihneasca), care ne-au oferit toata dragoste lor, o educatie buna si orice a fost posibil pentru ei, sa ne vada pe toti in scoli si apoi realizati in viata.
Mie mi-a placut copilaria mea din niste privinte, dar am si nemultumiri.
Cred ca daca tata nu consuma alcool, mama avea mai mult timp de mine si incercau sa ma integreze mai mult in societate de mica acum era altfel.
Nimic.
Au sacrificat totul pentru mine, mi-au oferit multe.
Tatal meu este mort din pacate (Dumnezeu sa-l odihneasca).
Mama s-a chinuit sa ma intretina si sa-mi faca poftele. M-a sprijinit in orice.
Inseamna ca ai fost educat bine ori te-au autoeducat
Cum de?
De ce as schimba ceva? Da, nu as dori nici ratatilor care nu ii am la suflet asa copilarie dar cu toate astea, nu, nu as schimba nimic. Mai bine cum sunt acum decat un ratat din ala care la 30 de ani sta in casa cu parintii. Mai patetici sunt aia care se cred mari indipendenti dar stau cu parintii . Nu conteaza ca la cea mai mica problema sunt acolo pentru ei, nu, ei sunt mari indipendenti. Atat de limitati ca nu isi vad propria prostie.
Sa fiu mult mai indiferent fata de ceilalti si sa fii crescut cu un tata adevarat, nu cu un incompetent ca asta pe care il am.
Da, din pacate am mai auzit cazuri in care copiii nu se simteau iubiti
Dar acum faci chestiile astea?
Ar fi trebuit sa-ncerce sa nu puna asa de mult accentul pe rezultatele scolare si ''concurenta'' intre mine si altii de varsta mea. Sau compararea cu alti copii... Parintii n-ar trebui sa faca asemenea lucruri, afecteaza mult copilul fara sa realizeze. Pentru ei sunt traume si cresc cu ele, la maturitate avand sanse de a fi frustrati, complexati.
Da,m-a deranjat că în loc de puf de gâscă, au folosit de rață, când m-au crescut.
De acolo şi porecla.
Ratusca cea urata?
De care vrea ea elohimul
Eu eram curios de porecla. Dar nu ma mai intereseaza.
Nu,Daffy duck.
Off, imi pare rau ca o trebuit sa treci prin asta.
Sa învăț sa nu imi pese de ceilalți. Sa ma gandesc mai mult la mine, decât la altii.
N-as schimba nimic, sunt mandra de modul in care parintii mei m-au educat si m-au crescut, mi-au oferit libertate si incredere, mi-au oferit dragoste si atentie, mi-au oferit tot ce au putut atunci cand s-a putut, nu m-au limitat si nu m-au obligat sa fac lucrurile care nu-mi plac, mi-au oferit cei 7 ani de acasa pe care ii pretuiesc pana mor, m-au sustinut intotdeauna si au avut rabdare cu incapatanarea mea si cu tot ce reprezint eu. Sunt ceea ce sunt azi datorita lor, datorita rabdarii, increderii si suportului necontenit, nu pot decat sa le multumesc si sa le sarut mainele care au muncit pentru mine!
LePotato întreabă:
CalinaXandra întreabă: