De ce urmam calea inimii?, chiar daca stim ca ne indreptam spe un dezastru!?

Deoarece nouă oamenilor, ne place să ne avântăm înainte cu capul sus, chiar dacă știm că tot noi suntem cei care vor suferi.
Oamenii sunt visători. Le place să spere la lucruri ce nu vor exista niciodată.
Urmăm calea inimii deoarece credem că odată şi odată ne vom găsi iubirea, ce ne vor face viața mai frumoasă.
Însă, nu mereu acest lucru se întâmplă.

Pentru ca ne place sa traim momentul, fara sa ne gandim la dezastru, poate ca in mintea noastra speram ca totul va fi bine.
In plus, o lacrima-doua, nu a ucis pe nimeni.

De ce o urmezi? daca stii ca e dezastru? invata sa urmezi si calea gandirii, nu doar a inimii. inima de multe ori te trage in jos.

Fiindca inimii nu ii poti comanda!

Ne trage ata.

Fiindcă drumul ficatului şi autostrada colonului sunt în reparaţii, aşa că urmăm calea inimii chiar dacă ştim că e plină de gropi.

Si eu am fost invatata sa fac ce-mi spune inima, dar ce inseamna asta mai exact? ratiunea unde a fost aruncata?

Fiindca de cele mai multe ori in momentele hotaratoare ale vietii raspunsul corect este cel pe care il alge inima si impulsurile ei sunt mai puternice decat orice gandire logica.

Pt. ca ne cautam fericirea.Toata viata facem asta.Mai exista si esecuri..Asta e viata. Daca nu risti, nu gastigi, cum a spus si Trolli.
Cand vrem sa fim fericiti nu ne mai gandeim la esecuri.Ce-s alea... Vrem a traim si momentul, desigur .
Totusi, stie toata lumea, dragostea e oarba din toate punctele de vedere.

Aşa facem, urmăm calea inimii? Ia spune, ce presupune acestă cale, din punctul tău de vedere?

Urmam ceea ce simtim ca e bine pentru noi, intr-adevar e posibil sa ne indreptam spre un dezastru dar e la fel de posibil sa ne indreptam spre fericire. Deci merita riscul

Pentru că inima nu ascultă de creier, pentru că facem orice pentru iubire, pentru că uităm să ne mai gândim şi la binele nostru atunci când iubim şi simţim că suntem iubiţi.

Cam asta.