Din experienta voastra, ce faceti, cum faceti sa scapati de tristete?

Sting televizorul, calculatorul, lumina, orice sursa care mi-ar atrage atentia. Ma pun in pat si meditez asupra situatiei, rascolesc prin amintiri, analizez la rece situatie. Dupa ceva timp de gandire imi profunda, ies cu amicii si dupa totul redevine normal. Bineinteles, nu spun nimanui ce-am pe suflet.

Nu incerc sa scap niciodata.Singurul remediu este sa te scufunzi mai tare in ea.

Voi ati incercat sa mi raspundeti, dar se vede ca nu ati trait niciodata o adevarata tristete. Voi incerca sa va explic mai multe.In 2006 m am casatorit, acum in 2010 ma despart.In tot acest timp m am straduit sa i ofer sotiei totul.Ne intelegeam bine.Probleme cea mai grava a fost ca a trebuit sa plec in Italia, iar ea a ramas la studii in tara.am hotarat impreuna sa ne sacrificam pentru a ne face un viitor mai bun. Ea a terminat studiile, si bineinteles ca acum vrea sa fie singura, deci sa ne despartim, motivand ca vrea sa si faca o cariera, ca e mai bine singura.Tot ce am facut eu pentru ea acum nu ramane decat o facere de bine.Nu regret ca am ajutat o.Am iubit o, o iubesc, vreau sa fie fericita, desi ea vede fericirea fara mine.Neintelegeri au mai fost intre noi, dar nu au pornit de la lucruri grave, ci mai mult din orgolii, mofturi, pretentii.Am ajuns sa pierd pe cea pe care o iubesc.Bineinteles ca iubirea e capricioasa si schimbat-oare. Daca nu mai exista iubire, nu are rost sa mai stam unul langa altul.De aceea v am intrebat de tristete, dar se pare ca voi nu stiti inca ce e adevarata tristete. E mai bine asa. N ici sa nu ajungeti s o cunoasteti.Eu pana una alta raman cu ea, cine stie cat timp. Ea e ca un cui, pe care chiar de l scoti, gaura ramane.