Hei, TPU, analizam recent niște idei și am ajuns la niște concluzii. Aș vrea să aud și părerea voastră deci.

Mă gândeam la familiile monogame heterose*uale dar care nu au o casă a lor ci trăiesc în casa socrilor.

Și am ajuns la concluzia că femeile care trăiesc în familia socrilor, dacă aceștia nu o plac și relațiile sunt tensionale, grijile lor, al femeilor sunt legate de inconștientul lor colectiv feminin, în care se vor simți pierdute fără acel soț și casa aceea și de aici multe nu vor să părăsească acel culcuș chiar dacă totul le este potrivnic, dar pricepeți, nu legat de o frică a lor conștientă, mai ales că femeile chiar au demonstrat că pot și singure ci de un inconștient colectiv perpetuat de secole de strămoașe.
Și o altă teamă ar fi cea legată de familie și mai ales de copii la cuplurile cu copii, adică o femeie vede dincolo de rolul ei de femeie și se gândește că dacă ea va face pasul să plece, copilul ei ori va rămâne cu nimic ori va rămâne acolo și o va urî pe mamă.

Însă la bărbații care locuiesc ei în casele socrilor și cu familiile nevestelor lor, dacă să zicem tiparul ar fi acela ca mai sus, cu socri ce nu-l prea acceptă pe ginere ori cu relațiile tensionale, bărbatul nu se va gândi prea mult la aceste temeri, ca femeia, nici nu va analiza prea mult relația lor de cuplu sau relația cu copilul ci se vor gândi doar la ideea "Dar ce, nu sunt suficient de bărbat pentru fi-sa? Ce-mi lipsește?". Și și aici ar intra cred că tot o teamă a inconștientului colectiv masculin. Dar cam așa văd eu lucrurile.
Ce credeți?
Oare astea să fie temerile femeilor vs ale bărbaților căsătoriți ce trăiesc în familiile socrilor?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook