Hey! Am o mica problema si sper ca ma puteti ajuta cu niste sfaturi.Nu vreau raspunsuri puse la misto sau de plictiseala.Va invit sa va irositi 5 minute din viata citindu-mi pe scurt o parte din viata mea banala si plictisitoarea asa cum o numeste o "buna" prietena.Acum vreo 4 ani m-am mutat intr-o alta tara pentru ca ma saturasem sa fiu ratata clasei. Vroiam o schimbare si asta mi se parea mai mult decat ok.Dar nu-mi trecuse prin cap ca o sa se repete istoria din nou..Firea mea singuratica m-a indepartat din nou de toti si am ramas iar singura.Si uite asa lama a devenit cea mai buna prietena a mea.Pana cand am cunoscut o fata in primul an de liceu,exact opusul meu, care m-a facut oarecum sa ma mai deschid.Am mai inceput sa ies din cand in cand chiar daca nu-mi facea placere si nu pentru ca nu mi-ar placea sa ies dar pur si simplu simt ca ma sufoc aici.Imi este prea dor de casa 
.Dar parca un timp a fost oarecum ok, macar nu ma mai taiam si incepusem sa fac chestii de adolescenti, credeam eu.Pana cand mi-am dat seama ca sa vii acasa beat si fumat nu te face mai cool.In fine..si acum problema mea.Ma cam minteam singura ca totul s-a schimbat.Am o noua colega in clasa care se taie si are 10000 de cicatrici si...bai frate deci le ador.Sunt nebuna,stiu, dar ea e si mai nebuna ca mine.Si in timp ce stateam eu cu ea si povesteam ca doua tampite sadice cum ne taiam noi si cum ne curgea sangele si in ce extaz eram mi-am dat seama ca asa ceva nu e posibil.Ma gandeam la mine cand eram copil.Nu m-as fii gandit ca o sa ajung peste ani o emoista sociopata care vrea sa se taie.Deci eu chiar nu stiu sincer de ce am pus intrebarea asta...Adica nu e ca si cum m-ati putea ajuta cu ceva si nici de mila voastra n-am nevoie. Poate ca asa sunt eu si poate ca imi place.Sau poate ca vreau ca lumea sa ma cunoasca asa cum sunt, chiar daca sub anonimat.Sau poate ca este doar o incercare de a elimina unele etichete pe care multi le pun pe cei ca mine,"emoistii".Sa'i fac sa inteleaga ca si noi suntem oameni desi sunt sigura ca pe unii i-am convins mai tare decat erau deja ca suntem niste ciudati. Vreau sa specific totusi ca n-am parul pe ochi sau umflat, nici cu prea mult negru nu ma imbrac.Sunt o fata normala. Unicul lucru care ma diferentiaza sunt cicatricile de pe mana.Ca sa evit raspusuri gen "Si intrebarea care e?",o pun acum:Sunt nebuna? Adica n-aud voci da nici mult nu mai am.Ceva ma impinge sa fac asta, sa ma tai. Daca mai e cineva ca mine pe-aici sper sa ma ajute cu niste sfaturi.E cam lunga "intrebarea" dar cand incep sa scriu ma opresc destul de greu. Sper ca nu v-am plictisit.Le multumesc mult putinelor pesoane care au citit tot.:*
Ordonare:
După relevanţă
Nu esti nebuna, cum ai spus tu, esti un om ca oricare din noi. stiu ca uneori durerea fizica te face sa mai uiti de tristeti, dar cum a spus si petre059, ai putea incerca sa mergi la un psiholog fiindca nu e chiar bine sa te tai, daca cumva iti atingi vreun vas de sange mai important si patesti altele, intelegi tu 
oricum. ai grija de tine :*
Răspunde
Pe mine nu mai plictisit, sincer te inteleg, dar trebuie sa intelegi si tu si nu o spun cu rautate sau la caterinca, tu ai o problema care o rezolvi mergand la un psiholog.Acest lucru nu este o rusine, merg persoane mature cu functii la psiholog.Un psiholog te intelege cel mai bine si iti va da niste sfaturi care te vor ajuta.Ia-ti inima in dinti si du-te, nu ai ce pierde.
Mersi de raspuns.Am fost la psiholog si am vorbit cu unul pe internet.N-a fost cine stie ce.Si eu nu sunt genu care vorbeste despre problemele mele asa fata in fata. Oricum sunt asa de foarte multi ani.Stai chill ca m-am obisnuit.Nici nu stiu de ce am pus intrebarea de mai sus ca doar eram sigura ca n-o s-o bage prea multa lume in seama...ca dovada au raspuns doar doua persoane.In fine...chiar nu-mi pasa!
)Mersi inca o data.Aseara eram poate intr-o pasa mai proasta, las-o balta.:*
Răspunde 
Buna nu esti nebuna... si nici emo.dar iti spun ca nu e bine ce faci pentru ca cicatricile iti vor ramane si daca vreodta vrei vrea sa renunti iti va parea rau in fine. Si incearca sa te duci la un psiholog si acolo nu te duci numai daca ai ceva la cap...du-te si vorbeste cu el si vezi ce sfaturi iti da. noi aici iti putem zice orice si nu trebuie sa te simti jignita sau sa te superi pe noi :*
Stiu...nu mi-e rusine sa merg la spiholog doar ca mi se pare inutil.Cat despre cicatrici e oricum prea tarziu.Si daca asta este singurul lucru care ma scoate putin din rahatul asta de viata, de ce sa nu-l fac? Pana la urma cum ii pasa de ce am eu pe corp? Nu e ca si cum as provoca mila sau sila sau orice alt sentiment
.E pur si simplu corpul meu. Oricum, mersi de raspuns!:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
