Mai are cineva impresia că nu se poate pronunța în legătură cu nimic? Că orice gând este rezultatul unei reacții mult prea complexe și banale? Și uitându-te în jur realizezi că ești singurul care nu e „de ajuns", nu se potrivește în standardele proprii, în standardele lumii, în orice standarde vrei tu? Simte cineva că trăiește în pielea copiei unei copii a... ceva ce nu e? Nu e asta deprimant, dezamăgitor? Mie-mi sună a cvasidrama unui transsexual.

Totuși habar n-am de ce întreb asta. Posibil pentru că ar trebui să dorm dar e atât de cald încât se lipește pijamaua pe mine, și în momente de genul vin crizele de angst. E doar gândul că încep să nu mă mai suport, iar asta se bate cap în cap cu narcisismul venit la pachet cu încărcătura genetică, pachetul de siguranță pe care-l primește orice om la naștere, deci îmi găsesc scuze: „dacă citeai mai mult X erai mai Y, dacă ai fi zis cutare ai fi părut mai cutare". Caut adjective dar nu găsesc, le-am pierdut undeva sub pat.

Cum reușiți să dormiți noaptea și să vă treziți dimineața, fraților? Sunteți toți așa perfecți cum păreți la suprafață?

O să regret întrebarea asta.

Am adesea impresia ca nu ma pot pronunta in legatura cu diverse lucruri, fiindca exista prea multe posibile raspunsuri la anumite intrebari si nu pot fi 100% sigur in legatura cu cel corect sau adevarat (aici de vina e si paranoia - imi imaginez atat de multe posibilitati, multe dintre care absurde, incat ajung sa nu mai imi dau seama cat de ridicole sunt unele raspunsuri). Cat despre standarde, sunt perfect constient ca nu ma potrivesc si ca nu ma voi potrivi vreodata in standardele lumii (nici nu imi doresc, de altfel), aspect cu care sunt mai mult decat impacat, ba chiar ma simt binecuvantat pentru acest "blestem". Uneori mi se pare dificil sa imi respect si sa ma incadrez in propriile standarde, dar din fericire nu mi se intampla prea des. Nu ma constrang cu prea multe reguli si nu imi propun nimic in mod special. In schimb, si eu imi reprosez adesea ca as fi putut proceda altfel in anumite situatii si aproape niciodata nu sunt multumit cu propriul comportament, avand impresia ca nu am fost autentic intr-un anumit context, dar imi trece repede si nu ma agit prea tare, desi uneori ajung sa ma dispretuiesc o perioada. Nici eu nu stiu cum reusesc sa dorm, dar de trezit, ma trezesc intotdeauna cu cea mai mare sila si apatie.

Da, nu pot sa intru in anumite stadii in care trebuie sa intram toti oricum s-ar numi ele
tot ce vad sunt conditii de adult cu care nu numai ca nu sunt de acord dar ma fac sa ma simt un misterios si un idiot si sa imi fie teama ca nu sunt capabil sa ma integrez
nu cred ca e ok sa ne inventam un nou fel de a fi, la ce folosesc trei saptamani de genialitate de exemplu, te-ai supune unor legi stupide si arogante
nu cred ca trebuie sa te integrezi intr-o conditie, e imposibil, mai degraba sa te opui oricaror stadii.
e ok ca perspectivele sa ti se dea peste cap pana la urma e viata ta si chiar daca conditia omului nu te lasa sa vezi esti o biografie foarte rupta, sifonata si schitata a ta care distruge sisteme, iar oamenii si lucrurile sistematice din afara, oribile intr-adevar nu pot decat sa te ajute sa fii ceva mai rabdator
" Let everything happen to you: beauty and terror.
Just keep going. No feeling is final. "

Cand te compari pe tine cu altcineva e ca si cum ai compara felul preferat de mancare cu o mancare pe care nu ai mancat-o niciodata. Intotdeauna vom avea impresia ca ceilalti se integreaza mai usor pentru ca lor nu le putem judeca decat actiunile pe cand noua ne judecam toate trasaturile si trairile. Poate unii dintre cei care dau impresia ca nu au probleme in a-si gasi locul se indoiesc mai mult decat tine in legatura cu propriile alegeri. Evident ca exista si oameni care sunt mai putin incercati de intrebari existentiale. Fiecare om are impresia ca traieste in pielea unei copii, din cand in cand (mai putin prostii, ei sunt binecuvantati din toate punctele de vedere). Cred ca asta se intampla pentru ca facem constant paralela intre ce suntem si ce ne-am dori sa fim. Si uneori le incurcam... Uitam cine suntem si avem asteptari prea mari de la noi. Ca sa nu ne acceptam limitele, preferam iluzia unui strain in propriul trup. Nu cred ca e deprimant, eu zic ca e natural. Nemultumirea e motivatie, asa functionam.

E normal ca uneori sa nu te suporti. E normal sa fii dezamagit de tine insuti, sa fii suparat pe tine sau chiar sa te temi de tine. Asta inseamna ca intelegi cat de complex esti ca si individ si ca nu poti detine controlul in totalitate, niciodata.

Cu somnul nu am probleme, sincer. Dar cred ca se datoreaza oboselii. Am un program incarcat in care mai incerc sa strecor si timp pentru vicii si hobby-uri. Nu imi mai amintesc cine a spus "Secretul nefericirii consta in a avea ragazul de a te intreba daca esti fericit sau nu.". Nu e o idee deloc proasta, cu cat esti mai ocupat, cu atat vei fi mai putin trist. Bine, o data ce ai intrat intr-o depresie sau ai avut parte de un incident nefericit, sa-ti ocupi timpul poate sa nu mai fie de ajuns. La mine functioneaza momentan, cum va fi peste o saptaman, o luna sau un an, nu am de unde sa stiu.

Nu mi-as dori sa fiu perfect, viata ar deveni foarte repede plictisitoare. Dar, cu siguranta, nu m-ar deranja sa fiu mai putin imperfect decat sunt! Raspunsul e "nu". NIMENI nu este atat de "perfect" precum pare. Ba dimpotriva, oamenii care par cel mai aproape de perfectiune ar trebui sa-ti ridice cele mai multe intrebari.

Seara, subconștientul tău „se activează" din cauza numărului redus de factori care ajung la el (un film, o carte, o melodie - adică vizuali și auditivi în majoritate), lăsând, astfel, drum liber gândurilor, sentimentelor, care pătrund în conștient. Totul începe cu un (aparent) neînsemnat „Aș fi putut face aia în loc de aia" și de aici începe tot șirul acela de gânduri.

Și da, mă răstignesc singură destul de des, după care îmi scot țepele a doua zi, în zori.

Data viitoare când ești asaltat, go cook some meth, think about horses, orice.

Salut, in legatura cu pronuntarea nu prea e adevarat ce spui... bine acum depinde si la ce te referi nah.
Dar cine a zis ca dormim noaptea?
Somn usor ! :p