| Superior a întrebat:

Sa presupunem ca ai fost impuscat in mod fatal,nu mai ai mult de trait,simti cum dispari cu fiecare secunda care trece,te afli in fata ultimelor momente de viata. Cum se simte asta? Care ar fi "ultimele" tale ganduri? Ce ai regreta ca ai facut si ca nu ai facut? In apogeul mortii, la ce te-ai gandi cel mai mult?

8 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

In acele momente numai te gandesti la nimic, abia mai esti constient

| Drimmero a răspuns:

Cand esti impuscat fatal esti pa!

| Superior explică (pentru Drimmero):

În functie de ce organ a atins glonțul și cât de grav, mai poți avea câteva minute de trăit sau să fii lăsat să sângerezi fără că nimeni să știe de tine, murind din cauza sângelui pierdut. La acest tip de fatalitate m-am referit.

| Freya1 a răspuns:

Eu nu cred ca apuci.
In momentul in care simt aceia durere daca mai apuci sa o simti singurul lucru pe care incerci sa il faci este sa te scapi, ori te gandesti sa mori o data sa nu te mai chinui ori speri ca te va ajuta cineva sa iti revi.
Nu este ca in filme.
Daca as mai avea cateva zile de trait ar fi altceva, ca as avea timp sa ma gandesc la ce am facut bine, ce am facut rau, ce as mai fi facut.Din pacate la mine ce mi-as fi dorit sa schimb nu tine de mine.Adica as fi vrut sa pot sa imi schimb starea de sanatate pe care am avut-o pana la ani astea ca sa pot sa fac mai multe pentru mine dar si daca m-as mai naste o data asta nu pot sa controlez eu.
Alte chestii minore pe care le-as regreta ar fi ca am incercat sa ma maturizez mai repede de cat ar fi trebuit si faptul ca nu am tratat anxietate si m-am lasat dusa in pragul depresiei.

| Hammurabi a răspuns:

Ai fi într-o panică totală.
Nu cred că ai mai apuca să gândești ceva.
Ce vezi în filme e vrăjeală totală.

supadeceapa
| supadeceapa a răspuns:

Aș fi prea disperată ca să mai am timp de regrete și amintiri laughing.

| mentholinks a răspuns:

In sfarsit, doamne ajuta.

| Paul754880338 a răspuns:

Le-as spune celor dragi, ca e totul ok, nu stiu unde plec, dar stiu sigur ca daca acolo este o fereastra prin care i-as putea vedea, nu as vrea sa ii vad suferind si fiind devastati, ci mi-as dori sa ii vad zambind la amintirile frumoase, continuindu-si viata cu bucuria de a trai si mai ales sa nu uite asta niciodata.