Am de multi ani probleme cu depresia, si in ultima perioada este din ce in ce mai rau. Ma gandesc zilnic la sinucidere, chiar si in momentele in care sunt aparent fericita. Nu vreau sa fac acest lucru, dar este totusi un gand constant. Simt ca imi pierd mintile, ca sunt din ce in ce mai absenta din preajma celorlalti, mai irascibila, singuratica. Parca ii indepartez pe ceilalti de langa mine intentionat, dar de fapt simt ca nu am ce sa le ofer. Simt ca nu sunt buna de nimic, ca sunt urata, proasta, nu ma mai simt bine in pielea mea, nu mai sunt sigura de mine in absolut nimic din ce fac. Este o stare care ma consuma... nu mai am nici o forta. Va rog sa nu ma judecati. Stiu ca ar trebui sa merg la un psihoterapeut, am cautat si cabinete, dar momentan nu am forta sa fac nici asta, nu am curaj si sincera sa fiu este destul de costisitor pentru ca sunt constienta ca va trebui sa ma duc constant, iar consultatiile sunt destul de piperate la pret, iar eu am alte cheltuieli de langa. Dar strang bani si ma voi duce. Pana atunci va rog ajutati-ma, cum sa trec peste asta pana ajung la un specialist. Voi ati fost intr-o astfel de situatie sau sunteti? Cum faceti fata? Poate sa stiu ca mai sunt oameni care se lupta cu aceiasi demoni ca si mine, m-ar ajuta. A facut cineva terapie? A ajutat? Multumesc din suflet!
Hei, am avut o depresie nasoala timp de 2 ani si am reusit sa "ies " din asta fara vreun terapeut. Desigur, daca ai ocazia sa mergi la unul, nu ezita, dar pana iti vei permite poti incepe sa "lucrezi" tu la tine. Ideea e ca gandurile astea pot fi oprite numai daca mintea ta are ceva de "lucru". Incearca sa fii tot timpul ocupata, fa ceva, citeste, deseneaza, scrie. Scrisul te ajuta super mult, fa.ti un jurnal, chiar daca pare copilaresc, te ajuta sa iti constientizezi propriile trairi mult mai bine. Lucreaza la evolutia ta, fa ceva benefic pentru tine, citeste cat de mult poti, orice, fa sport, alearga, asculta muzica. Fa tot timpul ceva, nu-ti lasa creierul sa se plictiseasca. Stiu ca e greu sa te pui in miscare si sa incepi sa iti schimbi viata, dar daca nu o faci tu, nu o va face nimeni.
RăspundeMULtumesc! Numai bine iti doresc!
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Esti gresit informata!
Eu am fost la psihiatru, eram in prag de moarte (accese de panica, infarct, etc., mai tot timpul eram la urgenta) CREDE-MA, am primit 3 feluri de pastile pe care sa le iau de trei ori pe zi, inca din prima zi mi-au trecut toate! La o mai putin de o saptamana eram ca un nou nascut! Tratamentul tine 6 luni (trebuie sa-l iei tot ) si la vizite te duci o data pe luna. TOTUL ESTE GRATIS. Am doi ani si jumatate de cand am terminat tratamentul si ma simt EXCELENT.
Răspunde
Imi pare rau ca atat poti si iti doresc sa nu treci niciodata prin asta si sa intelegi ca cei care au depresie si au gandurile astea nu isi doresc sa treaca prin asa ceva... nu e o alegere si din pacate e o "boala" care nu face discriminari, oricine poate trece prin asta... numai bine!
Si eu sunt la fel, ce sa zic...
Lasa prostiile astea, gandeste-te cum ai crescut, merita sa mori pentru o depresie?
acum ceva timp m-am luptat si eu cu demonii astia, am fost peste tot, am luat tot felul de pastile ( alea m-au facut un cadavru, nu puteam sa mai ma tin bine pe picioare, aveam halucinatii, mi-au facut mai mult rau decat bine )
normal ca ii indepartezi pe cei dragi de langa tine, cine ar sta langa un " cadavru " ca pana la urma cei care se confrunta cu depresia sunt doar niste cadavre.
Eu am reusit sa trec peste toate astea cu muzica, muzica m-a influenat in bine.
Daca te omori ce crezi ca rezolvi? Daca vrei sa te omori, omoara-te ( decizia este a ta, dar asta este un act de lasitate )
Fa ceva mai util cu viata ta, o contributie foarte mare in aceasta lupta o reprezinta si socialzarea, socializeaza, iesi pe afara, fa ceva util cu viata ta.
Uite ca imi permit sa te judec, gandeste-te cate persoane mor, din diferite motive, tu ai sansa la o viata normala si iti bati joc de ea...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
