De ce credeti ca atunci cand esti mic iti doresti sa cresti cat mai repede? De exemplu,imi amintesc cand eram la gradinita,imi doream sa fiu la scoala mai repede,cand eram la scoala imi doream sa fiu la liceu, etc si cand devii adult realizezi ca iti doresti sa fii copil din nou.Nu vi se pare ciudat?
Ca baiat iti doresti sa fii mare si puternic,sa fii respectat,te apuci poate de fumat sau de baut mai devreme decat ar trebui ca sa pari adult,ca fata te machezi de la o varsta mica,mereu incercam sa parem altceva decat suntem.
De ce ne place mereu sa ne uitam spre viitor si evitam sa traim in prezent? Sau mai rau, sa ramanem blocati in trecut si sa lasam viata sa treaca pe langa noi.Voi ce parere aveti?

De obicei, îți dorești să fii mare fiindcă nu ai voie aia sau aialaltă pentru că "ești prea mic" iar tu tânjești să faci chestii de adulți care par atât de tentante. Iar apoi, când ești adult și ai responsabilități, trebuie să mergi la serviciu, să plătești facturi, ți-ai dori să mai fii copil măcar o zi dar nu se mai poate. Așa suntem noi, oamenii, mereu ne dorim ce nu avem.

Din cate vad, ne place sa ne alintam cu un ideal pe care-l avem in minte si pe care credem ca viitorul o sa ni-l aduca din senin, insa putin depun si eforturi pentru a-l indeplini cu adevarat. Cand ramanem blocati in trecut, este tot la nivel mental evident, deci mintea noastra se atasaza de modele ideale sau care reprezinta intodeauna ceva "mai bun decat prezentul", ca sa zicem asa. Asa e mintea umana, mereu intr-o continua comparatie intre mere si pere. Rareori e atenta la valoarea prezenta.

Fă-mă Doamne iar copil, dar cu mintea de acum.

Când eşti copil şi nu ai voie la televizor, la discotecă, la fete, e normal să vrei să fi mare, să faci ce vrei când vi acasă nu să faci temele pentru mâine, iar dacă ai obosit la joacă în curtea şcolii, o laşi mai încet, dar dacă te oboseşte o zi la servici trebuie să te duci şi următoarea zi.

Atunci cand esti copil esti fascinat de cei din jurul tau si inevitabil iti faci un "model in viata". Copiii adopta anumite comportamente (fetitele urmeaza comportamentul mamelor, baietii pe cel al tatilor). E ceva normal. De cate ori nu am auzit raspunsurile: "Vreau sa devin politist.";"Vreau sa fiu doctora.".
Cand esti copil ti se spune ca nu ai voie ceva deoarece esti mic - atunci vrei sa fii mare, adult sa faci ce vrei.
Anturajul e cel care de multe ori schimba o persoana. Spre exemplu multi fumeaza pentru a se integra in grup chiar daca nu simteau nevoia de a se apuca. Alegerile sunt in mainile noastre cum se spune.
Ne place viitorul fiindca ne face sa visam, sa avem sperante. Cu siguranta traim si in prezent, dar unii se pot pierde in reverii. Cei blocati in trecut-sunt multe de spus aici; de obicei sunt oameni care rumineaza (se gandesc intruna la ce au gresit, la ce a fost).
De exemplu, eu ma bucur de lucrurile marunte, chiar daca timpul trece atat de repede.