Un caz interesant.

Se dă o persoană care aparent e prostuță, leneșă, delăsătoare, dar care când își propune ceva, nu se lasă până nu obține, chiar dacă e descurajat de alții care nu cred că planurile ei vor fi vreodată realizabile.
Această persoană nu renunță și chiar devine fixistă în atingerea țelurilor, în mod paradoxal cu atitudinea detașată și delăsătoare pe care o afișa și o mai afișează uneori.
Nu e genul care calcă pe cadavre, ci își folosește potențialul propriu.

Întrebările sunt:
1. Cum ați caracteriza o astfel de persoană?
2. Ce părere aveți despre cei care fac o adevărată obsesie în atingerea scopurilor personale?

1 - cum bine spuneai: aparent e prostuță, leneșă, delăsătoare, dar ...devine fixistă în atingerea țelurilor

Chiar dacă uneori i se "pune pata" și devine fixistă pe câte o idee, va rămâne prostuță, leneșă și delăsătoare.
Nici o rață nu se poate schimba peste noapte în lebădă.

(felul în care ești e definit de ceea ce faci, nu de ceea ce ai putea să faci)

De ce trebuie neaparat caracterizate persoanele astea? Lasă oamenii să fie cum vor ei, nu-i mai tot caracteriza atâta. Vezi-ti de treburile tale

Decât să nu ai un scop care sa te motiveze in viața și să te mențină pe linia de plutire e mai bine sa tânjești după unul chiar și într-un mod obsesiv,daca nu ii acorzi întâietate atunci nu mai e un scop ci o opțiune,doar prin insistenta și perseveranță reușești să concretezi un lucru mult dorit,îți deduci mult timp așa reușești,că dacă odată ești interesat sa atingi acel scop și de multe ori nu ești înseamnă că ai deraiat de la propriile principii și nu te atrage în așa fel sa ai dorința de al atinge și de a continua acest scop.
Exact așa sunt și eu,ce coincidenta
Că știu ce vor de la ei,de la viață, ca au aspiratii in ceea ce privește existențialismul, fără un scop bine definit viața nu prea are noima, sens, trăiești mecanic.