Va ajutati parintii, faratii, surorile voastre? Imi puteti da cateva informatii cum ii ajutati? Eu imi ajut ambii parinti(au peste 80 ani), fac cumparaturile necesare, ii ajut la curatenie prin casa.
Draga Dan, ca intotdeauna esti preocupat de problemele oamenilor in nevoi, de grija ta fata de altii, lucru pe care il admir.
Am luat-o pe mama la mine dupa al doilea atac cerebral, care m-a speriat rau. Mi-am dat seama ca singura nu mai poate sta, daca lunar o gaseam lovita din cazaturi. Chiar daca mai am o sora si un frate, m-am hotarat s-o iau la mine, vazad ca ceilalalti nu-si asuma responsabilitatea. Au trecut de atunci 7 ani si mama mea n-a mai avut nici o problema, fapt care m-a bucurat enorm.Imi este greu pentru ca stau si cu cei doi baieti, dar daca exista dragoste, se rezolva toate.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu nu am frati ori surori, deja parintii ma vegheaza din Inaltul Cerului, dar sunt de ajutor fiului meu care are doi copii, ii mai ingrijesc atunci cand nu are cine, mai ajut o vecina care, de 2 ani este in pat, in urma unei forme agresive de guta, mai fac unele treburi in folosul unor persoane mai in varsta decat mine si sunt bucuroasa ca Dumnezeu mi-a daruit puterea de si intelepciunea de a putea sa actionez chiar si atuncea cand sanatatea mea nu este chiar la cote "inalte", dar inactivitatea "omoara" si trupul dar si cugetul si ma bucur ca pot sa fac cate ceva si in folosul altora.
Una dintre formele de intrajutorare este si aceea ca mai raspund la intrebari pe TPU si fac acest lucru pentru a ajuta oamenii, pe care nu-i cunosc dar care, sunt in impas din varii motive si au nevoie de ajutor din afara.
De cand cu inundatiile am facu un pachet de cca 13 kg. pe care l-am trimis unei familii sinistrate din Dorohoi si uite asa, nu ma plictisesc toata ziua am ocupatie.
Trebuie sa fim fericiti atunci cand dam ajutor si sa ne rugam Proniei Ceresti ca noi, sa nu fim nevoiti sa primim ajutor, asta inseamna ca suntem liberi, independenti si putem sa facem tot ce este necesar pentru viata de fiecare zi si aceasta este o forma de fericire.
Răspunde
Parintii mei sunt inca in putere, iar eu stau destul de departe ( Sibiu - Bucuresti), astfel incat nu pot face mare lucru. Mai mult ma ajuta ei, avand in vedere ca sunt inca studenta, imi trimit bani, imi dau sfaturi, etc. Tot ce pot face este sa le fiu aproape cand le este greu, macar cu o vorba dulce, cand ii vizitez ii mai ajut cu ce au nevoie ( cumparaturi, etc). Asta deocamdata, pentru ca sunt motivata ca pe viitor, cand nu vor mai fi in putere sa nu fie nevoiti sa-mi ceara ajutorul, ci sa il ofer eu, ca o rasplata pentru tot ce au facut pentru mine.
Succes, pa-pa!
Si eu mi-as dori tare mult sa imi ajut parintii, astept cu nerabdare sa ma intorc acasa sa ii ajut cat de cat prin gradina, prin curte...Acum din pacate ma ajuta tot ei, imi platesc ratele la banca
Dar sper sa vina o zi in care sa ii rasplatesc pentru tot binele pe care l-au facut. Daca stau sa ma gandesc mi-ar trebui cativa zeci de ani.Parintii sunt tot ce avem mai drag, datorita lor existam, datorita lor am invatat sa iubim, sa respectam, sa daruim.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri -
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
