am 21 de ani si o poveste destul de lunga si complicata.am o relatie de 4 ani cu un baiat care are un caracter foarte schimbator sa zic asa.totul a inceput din intamplare, vreau sa zic ca nici nu il placeam cu adevarat cand ne-am combinat dar uite ca a tinut. din primele luni de relatie am avut probleme cu inselatul si din partea lui dar si din a mea.Cu timpul sa zicem ca ne-am mai maturizat si am mai evoluat. dupa apoximativ 2 ani de relatie ne-am mutat impreuna si la in inceput totul a mes bine. dupa ce ne-am ob sa zic asa impreuna, au inceput problemele:rutina, plictiseala.pentru ca eram mereu amandoi.ne-am revenit totusi pentru ca el a mai fost plecat si am iesit din rutina.acum 1 an jumate m-a inselat cu o fata si cand am aflat m-a lasat sa plec fara sa zica macar ceva.prostia mea a fost k tot eu l-am cautat si l-am implorat sa ne impacam.pana la urma a renuntat la aia si ne-am impacat.anul trecut (in timp ce el era plecat) l-am inselat eu, da nu ca o razbunare pentru ce facuse el, ci pentru ca ne racisem oarecum. m-a iertat si am continuat. pot sa zic ca nici acum nu am uitat ce s-a int cu fata aia mai ales ca ea face parte dintr-un grup unde se imtampla sa se mai duca.problema cea mai mare este ca de cateva luni, se poarta ciudat.are momente cand se enerveaza foarte usor si face un ditamai scandalul si ne certam f tare(si eu sunt foarte incapatanata si il atac desi stiu ca s enerv mai tare si iese rau). mai concret, el are o problema cu prietenii si un pic sa zic cu bautura(nu k bea f des, dar cand bea se schimba total si devine f nervos). cateodata chiar am impesia ca ii pune pe primul loc desi el neaga asta de fiecare data sustinand ca are nevoie de libertatea lui si eu nu il inteleg.aici pot sa zic k gresesc eu intr-o anumita masura pentru ca nikiodata nu sunt de acord cu plecarile lui(desi nu face decat sa stea in fata blocului). si asta pentru ca eu nu am nici o prietena apropiata cu care sa imi petrec timpul liber(singura prietena cu care vobesc, vb pin tel pentru ca s-a mutat din oras, iar cu altele nu am, decat pentru o scurta iesire pe luna sa zic)si de aici incep sa il stresez cu tel de genu:cand vii? unde esti? etc.si asta il supara pe el.si prietena mea mi-a zis ca am o parte din vina, dar mie totusi mi-e greu sa accept asta.nu sunt egoista, dar simt ca-s neinteleasa si simt ca ma da la o poarte pentru ei.problema e ca a inceput sa profite de faptul ca nu am cu cine sa ies si stie ca sunt mereu acasa si la fiecare cearta face ce vrea sin mine, pentru ca stie ca nu plec. el se duce unde se duce si pe mine ma lasa k pe proasta in casa. daca ne impacam, totul e lapte si miere.nici nu zici ca ne-am putea certa.si asta ma bulverseaza.pentru ca cateodata ma face sa inteleg k sunt nimic pentru el si prefera sa fie liber si sa se duca cand vrea unde vrea, iar altadata ne intelegem bine si totul e frumos.ma suprinde cu anumite gesturi si chestii frumoase.eu sunt o persoana care pune totul la suflet si orice gest sau cuv din parte lui imi ajunge direct la inima. iar toate certurile astea din ultimul timp m-au facut sacred ca isi bate joc de mine.adica face ce vrea cand vrea, fara sa ii pese ce zic eu stiind k eu sunt tot acolo, iar din cand in cand imi mai da cate una calda ca sa ma posteasca.nu stiu daca gandesc bine sau nu, pentru ca chia nu stiu ce sa mai cred. m-a si injurat de cateva ori de fata cu prietenii lui cand era beat...ne-am certat de ne-a auzit toata scara, chiar m-a si lovit odata.la fiecare cearta mai mare imi spune sa il las daca nu imi convine, ca ce el nu mai are viata? niste cuvinte grele.de parca lanag mine nu are viata.si multe certuri, cuvinte pe care le suport sicred ca doar eu duc greul certuilor astora pentru ca el pare total indiferent si relaxat.eu nu stiu ce sa mai cred.cine e de vina.de ce imi da una calda una rece.cand imi spune ca ma iubeste si ma rasfata cu anumite lucruri, cand se schimba total si ma ignora sau chiar mai rau.nu stiu ce sa mai cred.am avut tentativa de cateva ori sa il las, dar ma gandeam, ce o sa fac eu dupa aia fara sa am pe nimeni apoape? o sa stau zi lumina inchisa in casa facandu-mi ganduri rele si nopti albe? mai ales ca m-am obisnuit de atat timp cu el in casa lui.chiar nu stiu ce sa fac.ma simt prizoniera.cateodata simt k trece viata pe langa mine si eu nu fac nimic sau nu pot sa fac nimic.nu sunt nici proasta, nici urata, ma consider o persoana placuta dar cel mai mare defect al meu este timiditatea, poate asta e si motivul pentru care nu am multi prieteni.stau si ma gandesc aproape zi de zi ce sa fac sa fie bine, dar nu am reusit sa ajung la o rezolvare. poate voi daca vedeti lucrurile din afara le vedeti altfel si imi puteti da un sfat.

Tie nu iti prea place de aceasta relatie lui la fel. Voi vatsi plictisit unul de altul. Trebuie sa esi mai des pe afara daca o sa stai numai in casa in bine situatia data nu o sa se schimbe. El stie ca esti a lui si nu o sa te piarda si aceasta si il face sa nu te pretuiasca (stii cum se spune cel ce are nu pretuieste ear numai dupa ce pierde isi da seama ca ii era scump.) Din ceea ce am citit am inteles ca nici nu inveti nici nu lucrezi, stai numai in casa. La universitate poti sa-ti faci prieteni la lucru la fel, sau chiar chind esti pe afara. Dar tu daca stai numai in casa atunci ce astepti sa se schimbe daca nimic nu faci. Simti ca viata trece pe alaturi dar cine e vinovat numai tu, caci nimeni nu tia interzis sa comunici cu oamenii tu singura de bunavoie iti faci aceasta. Vreai schimbari atunci fale. Chind o sa fii prinre oameni la fel si timiditatea poate disparea. Singura te-ai pus dupa gratii si tiai spus ca poate asa o sa fie bine, si ai inteles ca nu e deloc bine, atunci farima gratiile si esi la viata.

Draga Ioana ti-am citit povestea ta si am tras concluzia ca cea mai mare greseala o fost cand te-ai intosr inapoi la el pentru ca de fapt voi doi v-ati inselat reciproc, te injura, te bate, bea cu prietenii lui si tu suferi de acum ca ai doar 21 de ani? Mai bine ai lasa toatul in urma stiu ca-i greu stiu ca 4 ani ii mult dar nici asa nu poti sa faci casa, nu meriti asa ceva!

Buna!
Intr-adevar complicata povestea ta. Ai pornit de la un inceput banal, o joaca chiar si ai ajuns la ceva serios, ceva ce ti-a scapat usor de sub control.
Pana la un punct sunteti egali. Amandoi zici ca v-ati inselat unul pe celalalt. Amandoi ati trecut peste aceste intamplari( asta mai mult datorita tie pentru ca tu te-ai dus sa il implori sa va impacati). Altfel spus relatia pe care o aveti azi ti se datoreaza exclusiv pentru ca tu ai pornit in reaparitia ei! Acum ce va diferentiaza. El ti-a gasit punctul tau slab. Faptul ca esti timida, ca nu ai multi prieteni, ca intr-o oarecare masura depinzi de el. De slabiciunile unui om poti profita cel mai mult. El stie ca o cearta intre voi va crea mai multe neplaceri pentru tine pentru ca el va trece usor, uitand distrandu-se cu prietenii insa tu vei sta si iti vei plange de mila. Probabil de asta isi si permite sa te injure; si mai grav uneori si de fata cu amicii lui. Cand de fapt tu ar trebui sa fii persoana la care sa se abtina cel mai mult cand vine vorba de asa ceva!
Ce m-a deranjat tare cand ti-am citit povestea. faptul ca a dat in tine. Come on! un tip care da in cineva inferior lui( o femeie/ copil/etc.) e unul ata de josnic. Iarta-ma ca iti spun, dar cred ca ai o inima mare tare de l-ai iertat pentru asa ceva.

Stii ce ma intreb eu, daca el chiar te iubeste? Daca te-ar iubi, te-ar face fericita oricand. In schimb tu suferi din cauza lui.
Tind sa cred ca intre voi s-a instalat vechea"obisnuinta". Mai ales in cazul tau. Te-ai obisnuit atat de mult timp cu el incat acum e o parte din tine, din viata ta zilnica. Pui la suflet toate gesturile dragute pe care le face pentru ca in trecut ai avut parte de unele urate si prin comparatie, cele marunte de azi par minunate fata de injuraturile de ieri.

Ce pot sa iti spun, 4 ani e greu sa ii lasi in urma. Dar 21 de ani e o varsta minunata. O varsta la care abia acum iti poti incepe cu adevarat viata, bazandu-te pe faptul ca ai experienta.
Incearca sa intri in cercuri noi. Du-te la unele cursuri, sala, facultate ( locuri unde sa intalnesti persoane noi). Fa-ti prieteni si daca tipul continua cu acelasi comportament, LASA-L! Nu te merita. Iar daca tu ierti lucrurile pe care ti le-a facut, in viitor vei ierta adevarate catastrofe, pentru ca iti va fi si mai greu odata cu trecerea timpului sa te desparti.

De spus ar mai fi multe, dar vei obosi citind. Iti spun doar sa fii mai deschisa cu cei din jur, nu te mai lega de anturajul lui( in sensul : nu mai pomeni de el, nici nu te integra in el, crede-ma ca iti va fi mai bine asa) cauta-ti prietenii tai si doar ai tai. In legatura cu prietenul tau. sunt tipi mai grozavi care te asteapta pe pamantul asta

O zi frumoasa! ai grija de tine!

Intarzii la munca dar promit ca revin cu un sfat

Okay Ioana am citit ce ai scris cu atentie ma numesc Daniela si nu locuiesc in tara am 37 de ani si vreau sati ras la intrebarea ta. Daca vrei sa faci cum iti spun e spre bine tau deoarece eu iti vb din experienta mea.du-te cauta un loc de munca or daca esti la schoala ar fi bine sti de ce? sati simta lipsa si sa nu te vada des langa el si alceva nu arata atat iubire fi mai distanta chiar daca il iubesti si ai sa vezi schimbare nu -l mai stresa cu telefoane chiar daca nu-ti convine plecarea lui incearca te rog asta si vei avea rezultateokay? bafta.