Am o relatie de 1 an jumatate, relatie care nu mai este la fel de vreo 3-4 luni de cand eu am plecat la facultate. Eu am 20 de ani si el are 29. In ultimele luni a devenit mult mai reve si distant cu mine, abia ajungeam sa mai vorbim, abia mai stiam ceva unul de celalalt, il rugam eu de cele mai multe ori sa ma sune ca sa vorbim, mereu erau scuze si lucruri mai importante ca mine sau ca relatia noastra. Toate astea m-au dus cu gandul la existenta unei alte femei in viata lui. Am avut cateva certuri pe subiectul asta, a rabufnit, mi- a spus ca poate cel mai bine e sa luam o pauza ca amandoi trecem prin momente grele cand nu avem nevoie de si mai multe presiuni. Au trecut cred ca vreo 2-3 saptamani fara sa vorbim dupa care am inceput iar sa ne comportam ok si eram bine, dar nu a durat mult ca iar am ajuns de unde am plecat, eu mereu i-am ceur sa se deschida mai mult in fata mea, sa imi povesteasca cum e viata lui. El a trecut prin mai multe chestii nefericite, parintii lui au murit cand el avea varsta mea, s-a zbatut singur pana acum si acum poate anumite frustari legate de lucruri materiale pe care nu le are, de fapt asta este ai motivul care ne- a adus si despartirea, e frustat de faptul ca nu are un apartament al lui nu are ce sa imi ofere mie, ca eu sunt tanara si ca nu trebuie sa astept dupa el, ca ma tine pe loc. si tot asa. Faptul pe care nu il inteleg e ca despartirea noastra a avut loc intr-o comversatie prin mesaje pentru ca nu a vrut nici sa il sun sau sa ne vedem. Plus de asta acum ma evita cu orice pret si nu vrea sa ma mai vada deloc. Acum o saptamana-doua m- a sunat sa ma intrebe ce fac si mi- a spus ca ii e dor de mine, si ca si pentru el nu e atat de usoara toata faza cu despartirea cum cred eu. Ca fapt divers in toata relatia noastra de un an jumatate nu s- a intamplat nimic intim intre noi pe motiv " ca sa nu cred eu ca doar asta vrea el de la mine, dat fiind diferenta de 10 ani dintre noi." Recunosc ca la inceput mi- a fost foarte greu sa accept decizia asta cu despartirea si nu eram deloc de acord cu ea. Am facut cateva chestii sa incerc sa il fac sa se razgandeasca si sa ii arat ca orice ar fi ii sunt alaturi dar au foat in zadar, mai mult am ajuns sa ma ranesc singura si sa ma izbesc de fiecare data de refuzul lui de a nu vrea sa ma mai vada. Ce sa fac acum? Sa mai lupt? E doar o luna si ceva de cand suntem despartiti. Sa renunt? Sa ii dau timp? Sa ii accept decizia si asta este si sa imi vad de viata mea?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook